Manic April: Cluj-San Francisco-Istanbul

Salutare și bine ați venit la un nou trip-report. Pentru mine luna aprilie a fost și este cu plimbări - în fiecare weekend în alt oraș, vorbind despre open source și Wikipedia cu și pentru diverși oameni foarte interesanți. Am început cu o plimbare la Cluj, din care nu prea am poze (mai mult din lene decât altceva) - m-am lăsat transportat de TAROM fără să încerc să marchez în vreun fel primele zboruri interne după mai bine de un sfert de secol. Poate fac rost mai încolo de poze de la colegi.

Trip-reportul ăsta e scris "din mers" - momentan sunt în Istanbul - așa încât va avea multe episoade, pe măsură ce găsesc timp să încerc pozele.

Să începem deci. Zborurile au fost OTP-CDG-SFO-AMS-IST-OTP. Până la IST mi-a făcut altcineva rezervările și din motive neclare pentru mine mi-a comandat mâncare vegană pe toate segmentele. În ciuda încercărilor mele de a modifica rezervarea și online, și prin telefon, n-am reușit, așa că a trebuit să mănânc o grămadă de legume :)Actually, n-a fost chiar rău comparativ cu mâncarea normală; nu știu dacă asta e un punct pozitiv sau negativ pentru firmele de catering...

Plecarea spre Paris a fost la 7:15, ceea ce înseamnă că nu am avut posibilitatea de a face poze clare din Otopeni (prea multă lumină în terminal și prea puțină afară).


IMG_6515 by strainu, on Flickr


IMG_6516 by strainu, on Flickr


IMG_6520 by strainu, on Flickr


F-GKXR by strainu, on Flickr


IMG_6523 by strainu, on Flickr

Spațiu generos la Air France:


IMG_6527 by strainu, on Flickr

Geamul era destul de murdar, iar afară înnorat, dar am reușit să prind avionul ăsta care ne-a depășit pe coborâre:


IMG_6534 by strainu, on Flickr

Paris!

IMG_6539 by strainu, on Flickr

Trafic foarte divers

IMG_6547 by strainu, on Flickr


IMG_6553 by strainu, on Flickr


IMG_6556 by strainu, on Flickr


IMG_6557 by strainu, on Flickr


IMG_6559 by strainu, on Flickr

Balena "mea"

IMG_6560 by strainu, on Flickr

Și încă niște micuțe ce plecau peste mări și țări.

IMG_6562 by strainu, on Flickr


IMG_6572 by strainu, on Flickr


IMG_6574 by strainu, on Flickr


IMG_6575 by strainu, on Flickr


IMG_6576 by strainu, on Flickr


IMG_6577 by strainu, on Flickr

Uniformizarea flotei? Nu la HOP! (de fapt, avionul era de la CityJet, dar zbura pentru HOP! Un fel de lanțul slăbiciunilor...)

IMG_6580 by strainu, on Flickr


IMG_6582 by strainu, on Flickr


IMG_6584 by strainu, on Flickr

Stăm la coadă...

IMG_6602 by strainu, on Flickr


IMG_6604 by strainu, on Flickr


IMG_6606 by strainu, on Flickr


IMG_6609 by strainu, on Flickr


IMG_6612 by strainu, on Flickr

Ultima poză din CDG:

IMG_6616 by strainu, on Flickr

Episodul viitor, despre cele 10 ore lângă o familie de indieni și câte ceva despre Coasta de vest vs. Coasta de est.

Keep 'em comin'!
Nu-mi dau seama prea bine legatura intre tine, wikipedia si SFO si in mod clar nu-i treaba mea, insa daca asocierea asta te-a dus acolo e de bine! Sunt curios cum sunt scaunele in A380 AF, in B777 tot al AF era cam crunt, cu 3-4-3 dispunerea (cred ca asta-i si la A380). Nu stiu daca ai putut, avand in vedere ca ti-a facut altcineva rezervarea, insa in mod sigur plateam niste banuti in plus la frantuji (cred ca se poate) ca sa stau in cele 3-4 randuri cu dispunere 2-4-2 din coada avionului pe upper deck .
Baga mare, daca tot e mini-vacanta

3-4-3 in A380 de la AF nu e chiar asa de rau. Am vazut configuratii mai "compacte". Avionul este intr-adevar foarte mare si ai loc atat la umeri cat si spatiu pentru picioare.

Un mic sfat pt cei care merg cu AF A380 si stau la etajul inferior : 11A si 11L sunt geniale. Vedeti poza de pe seatguru :

http://www.seatguru.com/airlines/Air_France/Air_France_Airbus_A380_V2.php

Eu am luat 11A si 11B si am fost chiar foarte bine. Am vrut la etajul superior dar nu am reusit, insa nu regret.

@alexxxxx, dacă te implici suficient de mult în orice proiect liber ("free as in free speech, not free beer"), până la urmă apar și oportunități de genul acesta. Nu echivalează cu un salariu, dar dacă presupun o vacanță gratis, de ce nu?

La A380 formula e 3-4-3, dar ai spațiu suficient dacă stai la geam; în partea cea mai lată mai sunt cam 20-25 cm până la peretele avionului. Partea proastă e dacă vrei să dormi sprijinit de geam :)Situația e incomparabil mai bună decât la avioane mai vechi, cum ar fi B747-400-le cu care m-am întors, în care, deși aveam locul din mijloc liber, tot mi-au înțepenit picioarele până la prima mâncare. Spre deosebire de mâncare, locurile am putut să mi le aleg eu, însă cabina de sus era deja ocupată/blocată.

După cum ziceam, despre mâncare nu pot spune mare lucru, deoarece eu aveam mâncare vegană iar vecinii de scaun aveau mâncare hindusă, însă din meniu suna apetisant - diverse combinații de paste și carne cu legume sau orez. Băuturile erau și ele diverse, cu o mențiune specială pentru șampanie, care a fost primul vin de avion care mi-a plăcut.

Ce nu mi-a plăcut în schimb a fost sistemul IFE. În era tabletelor și a smartphone-urilor, să mai pui într-un avion relativ nou un sistem care are nevoie de 3 apăsări pe touchscreen ca să "simtă" comanda și apoi încă 5 secunde ca să reacționeze mi se pare inacceptabil. Dacă treceai peste lentoare, diversitatea de filme era totuși mare, iar posturile de "radio" customizate pentru AF/KLM mi s-au părut o idee interesantă.

Câteva imagini din avion:

IMG_6621 by strainu, on Flickr


IMG_6622 by strainu, on Flickr

De-abia peste Munții Stâncoși s-a văzut ceva la sol:

IMG_6623 by strainu, on Flickr


IMG_6626 by strainu, on Flickr


IMG_6630 by strainu, on Flickr

Almost there...mai întâi ocolim tot orașul pentru a face approach-ul dinspre ocean.


IMG_6638 by strainu, on Flickr

[
IMG_6639 by strainu, on Flickr


IMG_6645 by strainu, on Flickr

La sol. La SFO mi s-a părut că fiecare companie aeriană sau alianță avea zona ei, mai puțin cele low-cost care erau pe unde apucau.


IMG_6651 by strainu, on Flickr


IMG_6652 by strainu, on Flickr


IMG_6653 by strainu, on Flickr

JetBlue chiar lângă noi, la capătul extrem al terminalului. Cred că zbura undeva relativ departe, în zona respectivă erau doar companii europene și asiatice:

IMG_6656 by strainu, on Flickr

Cazarea am avut-o la Hyatt Regency, chiar lângă terminalul de ferry spre Oakland, în Embarcadero. Numele hotelului și pozele ar părea poate impresionante, dar vârsta hotelului era evidentă prin mici detalii nelalocul lor. Etajele inferioare erau în renovare, dar nu ajunseseră încă unde am stat noi. Still, atriumul de 15 etaje e epic iar panorama spre Bay Bridge era inclusă în preț


IMG_6657 by strainu, on Flickr


IMG_6661 by strainu, on Flickr


IMG_6665 by strainu, on Flickr


IMG_6666 by strainu, on Flickr


IMG_6675 by strainu, on Flickr

Înainte de începerea programului (care a fost super, super aglomerat), am prins o plimbare de jumătate de oră prin oraș. Mi-a fost evident de la început că sunt diferențe destul de mari între SF și DC sau NY. Aici oamenii sunt mult mai grijulii la mediu - au 3 categorii la coșuri: gunoi, reciclare și compost, nu țin aerul la 17 grade ci la 22-23 etc. Nici numărul de obezi nu e chiar așa mare. Sunt multe persoane care au partea de sus normală și sunt vizibil supraponderali de la mijloc în jos, dar obezi-obezi am văzut destul de puțini. Sunt de asemenea și mulți oameni care fac jogging pe stradă, ceea ce în DC n-am văzut.

Nici împărțirea rasială nu e aceeași. Dacă pe coasta de est cam toate joburile necalificate sunt pentru negri și mai puțin sud-americani, aici și le împărțeau mai degrabă asiaticii și mexicanii - la hotelul personalul vorbea mai fluent spaniola decât engleza.

M-am mirat când am văzut pe stradă, pe lângă cunoscutele cable-cars, și troleibuze și tramvaie de epocă. Aparent, după ce în anii '80 de-abia așteptau să scape de ele, în anii '90 primăria s-a sucit și a decis să reintroducă tramvaie de epocă, ce au trebuit aduse de prin Saint Louis sau chiar Milano. Dă doamne ca la noi să se trezească doctoru' înainte să trebuiască să ia tramvaie de la San Francisco!


IMG_6668 by strainu, on Flickr


IMG_6669 by strainu, on Flickr


IMG_6671 by strainu, on Flickr

În a doua zi în California am avut planificată o plimbare în Mountain View, la sediul Google. Câteva cuvinte despre climă mai întâi, ca să înțelegeți de ce variază atât de mult în poze. Pentru corpul meu, micro-climatul din SF a fost criminal - ba era cald, ba frig, ba vânt, nu știam niciodată cum să mă îmbrac. De fapt, aparent lucrurile erau simple: până pe la 10 dimineața era ceață și vânt, apoi se făcea cald la soare, dar rămânea friguț la umbră dacă bătea vântul, iar seara se facea frig bine.

Pe drum, câteva poze pe lângă aeroport. Teoretic trebuia să fim blocați în trafic, dar în dimineața respectivă traficul era slăbuț.


IMG_6682 by strainu, on Flickr


IMG_6683 by strainu, on Flickr


IMG_6680 by strainu, on Flickr

Anyway, revenind la Mountain View, e un oraș construit pe o mlaștină, de aceea nu o să vezi deloc zgârie-nori. Google își găzduiește cei 16.000+ de angajați de acolo în aproape 60 de clădiri, însă majoritatea au doar un nivel, fiind echivalente cam cu un etaj dintr-o clădire din Pipera. Să aduci, să plimbi și să hrănești o asemenea armată de oameni într-un campus întins pe aproape 50 mi² e destul de complex. Există biciclete Google, autobuze Google, multe double-decker (pe care scrie doar "GBUS TO MV") și o grămadă de cantine - gratis pentru angajați și invitații lor. Bonus, terenuri de tenis, hockey pe iarbă, fotbal (de toate felurile), sală etc. Orice numai să nu mai pleci de la birou


IMG_6689 by strainu, on Flickr


IMG_6691 by strainu, on Flickr

Iar dacă salariul nu îți mai permitea să te sui în double-decker, atunci veneai la muncă cu un Tesla...

IMG_6693 by strainu, on Flickr


IMG_6694 by strainu, on Flickr

Din interiorul birourilor Google n-am poze (strict interzis).

Printre surprizele pregătite de gazdele de la Google a fost și o întâlnire cu mașina care se conduce singură - n-am putut să ne plimbăm cu ea, căci eram aproape 50 de oameni, dar ne-au arătat inclusiv interiorul. Surpriză, nu mai folosesc Toyota Prius ca bază, au trecut la Lexus (tot hibride).


IMG_6705 by strainu, on Flickr


IMG_6708 by strainu, on Flickr


IMG_6711 by strainu, on Flickr

Cam atât din a doua zi, mai departe vizităm San Francisco pe segway.

După cum ziceam, a doua zi de dimineață am avut programată o plimbare pe segway. Alternativa era Alcatraz, dar am preferat să încerc ceva mai inedit (am aflat între timp că se pot închiria și în Herăstrău, așa că am planuri și pentru weekendurile viitoare ). Plimbarea e destul de piperată (70$ pentru 2,5h, din care 30' trainingul), dar merită. Te plimbă prin toată partea centrală a SF, inclusiv pe marginea oceanului și pe lângă Lombard Street, iar la sfârșit, dacă vede că grupul se descurcă, te lasă să "faci pe nebunul" pe un ponton mai mult sau mai puțin pustiu. EPIC!

Din păcate pe Segway nu ai voie să faci poze (logic de fapt, având în vedere că mergi pe șosea cu până la 25 km/h), așa că nu am decât câteva poze din pauze.


San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Coit Tower e plasat pe unul din cele mai înalte dealuri din SF. Din păcate era în renovare, așa că a trebuit să facem poze prin vegetația de pe versanți. E totuși un foarte bun loc de plane- și ship-spotting (dar de fapt cam orice deal îndeplinește cerința asta


San Francisco Walk by strainu, on Flickr


Alcatraz! by strainu, on Flickr


San Francisco Walk by strainu, on Flickr


San Francisco Walk by strainu, on Flickr


Coit Tower by strainu, on Flickr


San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Ceața de dimineață pe Golden Gate:


San Francisco Walk by strainu, on Flickr


San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Și aproape de final, pe ponton. În loc să mă dau cu segway-ul ca nebunul, eu făceam poze...


San Francisco Walk by strainu, on Flickr


San Francisco Walk by strainu, on Flickr

După prânz gazdele ne-au dus la California Academy of Science (aka Muzeul de științe naturale). Intrarea mai scumpă decât la Metropolitan NY (27$), iar pentru plimbarea "Behind the scenes" mai plătești încă 21$ - dar dacă ești pasionat de știință, merită. Aveau un superb acvariu (poate știți că sunt destul de pasionat de așa ceva) peste care era plasat un biodom ce imita o pădure tropicală. Intrarea și ieșirea erau prin sasuri dotate cu oglinzi și cu oameni care te verificau să nu pleci cu vreun fluture agățat de haine.


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

Găurile de iluminare mi s-au părut ciudate, aveam să aflu mai târziu de ce arată așa.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Dă-i la pompă... (sau la cârlig, în cazul de față)

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Nelipsitul tunel submarin:

California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

"O salată de mare vă rog!"

California Academy of Science by strainu, on Flickr

Și în sfârșit a venit timpul plimbării în spatele cortinei. După o destul de lungă introducere în istoricul instituției, ghida ne-a urcat pe acoperiș pentru a ne ilustra ce clădire ecologică au. Toată clădirea e acoperită cu aproximativ 60cm de pământ pe care au fost puse numai plante locale și se încearcă păstrarea unui ecosistem cât mai apropiat de ce era SF înainte de apariția oamenilor.

Domurile vizibile din interior au rolul de a dirija vântul (care e o prezență zilnică) spre o zonă fără acoperiș, pe unde poate pătrunde în clădire pentru a o răci. Pentru încălzire folosesc pur și simplu căldura vizitatorilor și deschid sau închid geamurile în funcție de nevoi.


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

După încă o poveste lungă și plictisitoare despre marile lor expediții în Filipine și despre cât noroc au avut că aveau o expediție pe teren în timpul marelui cutremur din 1905, am fost "primiți" în sălile în care erau păstrate colecțiile de pești. Fiecare are câte o etichetă cu specia, data și coordonatele colectării și tipul de lichid de conservare folosit. Borcanele difereau vizibil în funcție de momentul când au fost "ambalate"


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

A mai urmat o vizită într-un laborator-acvariu în care se extrăgea ADN-ul și se făceau niște poze unor specimene mai mult de ochii publicului și vizita privată s-a încheiat. După aceea am avut un pic de timp liber în care puteam să mergem la Planetariu sau să mai explorăm un pic muzeul. Am ales să merg din nou la acvariu, precum și să simt pe pielea mea cum a fost cutremurul din 1905 - din păcate paharele de recuzită nu se spărgeau, doar se mișcau.


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

Arici în mărime naturală (dreapta) și domesticit. Asta dacă se îndoia cineva că animalele pot fi obeze.

California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

Primul locuitor al acvariului, un șarpe cu două capete. În prezent se odihnea în alcool etilic 95%.

California Academy of Science by strainu, on Flickr

"-Bunico, de ce ai ochii așa mari?
- Ca să te văd mai biiiiineee!"

California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

"-Și de ce ai gura așa mare?
- Ca să te mănânc mai biiiiineee!"

California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

Camuflaj aproape perfect!

California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr


California Academy of Science by strainu, on Flickr

Cam atât de la muzeul de știință. Dacă vreți lămuriri despre o specie sau alta, am și etichetele pozate În episodul viitor, o mică croazieră în golful San Francisco și ultima zi întreagă în  San Francisco.

Impresinoant muzeul de stiinte naturale, mai ales acoperisul "bio", foarte inspirata alegere au facut americanii. Am vazut specii rare de pesti pe acolo, cred ca una din ele era arapaima daca nu gresesc. Nu ma dau in vant dupa state, dar ce e al lor e al lor 

Multam fain @strainu, asteptam continuarea !
Nu am incercat segway-ul...as fi curios.

Nici eu nu ma dau in vant dupa state, insa as mintii daca as spune ca nu as da o tura, doua. Cred ca vor scoate vizele la sfantu' asteapta...doar suntem un "aliat" de baza al marelui licurici...

Tocmai scriam continuarea Într-adevăr, muzeele americane, atâtea câte am văzut, au multe exponate valoroase, însă nu pot scăpa de ideea că sunt grupate cumva alandala. Probabil e doar naționalismul meu european care vede orice diferență de abordare ca o problemă. Și diferențe există. Cu toată familiaritatea și jovialitatea americanilor și cu acel "how are you doing" omniprezent, nu pot să scap de teama că dacă mi s-ar face rău pe stradă n-ar interesa pe absolut nimeni.

Ca o anecdotă, la una din multele sesiuni foto la care am fost supuși de gazde, o doamnă mai în vârstă a exclamat, rânjind cu gura până la urechi: "Photos again? I'm tired of smiling!". Când am ajuns în Istanbul și am căzut fix în extrema cealaltă, am fost cam șocat...

Anyway, revenind la focile noastre, după ce am ieșit de la muzeu și am așteptat jumătate de oră după întârziați, am traversat Golden Gate (care de aproape nu mai pare la fel de impresionant) și ne-am oprit în Sausalito, unde ne-am îmbarcat pe un yaht. Cam aglomerat pentru 60 de parsoane, dar o ocazie excelentă pentru a discuta cu niște oameni extrem de inteligenți


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

Capătul buclei a fost printre niște insule unde cea mai ieftină casă era vreo 6 milioane $...


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

La întoarcere am avut ocazia să prind această pufoșenie. Aparent se strâng destul de multe exemplare la Pier 39, dar n-am mai ajuns și acolo.

San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

În următoarea zi programul a fost mai scurt - doar câteva ore la sediul Google San Francisco, cu o priveliște de invidiat către Bay Bridge. Pentru că era alături, am trecut și pe la sediul Mozilla, cu vestitul (în anumite cercuri) monument al contribuitorilor.


San Francisco Walk by strainu, on Flickr


San Francisco Walk by strainu, on Flickr

Apoi, program de voie până spre seară. Am făcut și eu câteva cumpărături și câteva poze și a venit vremea să plec în Walnut Creek.


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr


San Francisco Cruise by strainu, on Flickr

"Walnut Creek? Ce-i pârâul ăsta al nucilor?" veți întreba poate. Nici eu nu știam până să ajung acolo, dar aparent e un orășel cu un aer mai european, așa, la vreo jumătate de oră de BART de San Francisco. E un county mai de fițe, n-o să vezi pe acolo cerșetori sau alte specimene de genul. Aparent există aceeași abordare ca la București - se dărâmă tot ce e vechi și se construiește în loc. Diferența e că în mare parte se păstrează un aspect mai clasic, cu cărămidă aparentă sau lemn fals.

Eu am fost acolo pentru a mă întâlni cu o veche cunoștință emigrată acum mulți ani. Din păcate nu am avut decât telefonul la mine, deci pozele de aici sunt chiar mai slabe decât de obicei.


Walnut Creek Theatre by strainu, on Flickr


Monumentul armatei din Walnut Creek by strainu, on Flickr


Walnut Creek Cheesecake Factory by strainu, on Flickr


Walnut Creek by strainu, on Flickr

În ziua plecării am făcut o mică expediție pe la sediul Wikimedia, apoi am fugit la aeroport. Urma să mă întorc cu KLM prin Amsterdam. Avionul: B747-400.

Alaska Airlines are niște avioane absolut demențiale! Una din variantele de zbor la dus (favorita mea) era cu KLM până la Seattle și cu Alaska mai departe. Din păcate avionul ajungea prea târziu pentru programul meu, așa că Alaska rămâne pe data viitoare.


IMG_6868 by strainu, on Flickr


IMG_6881 by strainu, on Flickr


IMG_6872 by strainu, on Flickr

Alte poze de prin aeroport:


IMG_6869 by strainu, on Flickr


SkyWest by strainu, on Flickr


Virgin America by strainu, on Flickr

Noi eram "cazați" în secțiunea celor care plecau peste mări și țări. Vizavi, companiile coreene.


IMG_6873 by strainu, on Flickr


IMG_6875 by strainu, on Flickr

Mai multe poze voi pune în threadul aeroportului. Și uite-așa ajungem la PH-BFB - City of Bangkok:


IMG_6865 by strainu, on Flickr

Din păcate nu toate unghiurile erau accesibile:

IMG_6878 by strainu, on Flickr

Boardingul a fost întârziat cu vreo jumătate de oră și foarte haotic, deși teoretic s-a făcut pe rânduri. Spațiul la picioare era potrivit pentru vreo două ore de zbor, nu 10 iar brațul fotoliului nu se ridica complet. Din fericire locul din mijloc era liber, așa că eu și vecinul am putut să ne odihnim un pic.


IMG_6879 by strainu, on Flickr

La 747 aripa nu coboară la fel de mult ca la A380:

IMG_6880 by strainu, on Flickr

Chiuveta era ceea ce s-ar numi un lavabo (manetele pentru apă caldă și rece aveau arc și nu rămâneau apăsate, iar poziția normală a dopului era coborâtă). Nu foarte igienic, dar avea un aer clasic foarte interesant.

IMG_6920 by strainu, on Flickr

Și o chestie interesantă prinsă chiar înainte de plecare:

IMG_6895 by strainu, on Flickr

În weekend sper să am timp să povestesc despre pățaniile din Amsterdam și despre ce-am văzut în Istanbul.

Câteva poze de pe drum. Am avut parte și de deșert, și de stepă înghețată. Dacă poate cineva să identifice mesa din a treia poză, i-aș fi foarte recunoscător.


IMG_6912 by strainu, on Flickr


IMG_6915 by strainu, on Flickr


IMG_6916 by strainu, on Flickr


IMG_6917 by strainu, on Flickr


IMG_6919 by strainu, on Flickr


IMG_6921 by strainu, on Flickr

Când am intrat peste uscat a apărut un pic și soarele. E tot ce-am văzut pentru ziua respectivă.


IMG_6926 by strainu, on Flickr

29% uscat, 71% apă, nu?


IMG_6928 by strainu, on Flickr

La Amsterdam n-am avut foarte mult timp, pentru că a trebuit să schimb "aripa". Mi-am luat ceva de mâncare ca să-mi revin după regimul vegan (care pe zborul ăsta a fost de fapt chiar mai bun decât mâncarea normală căci nu avea morcovi fierți ) și m-am dus într-un colț să-mi citesc mailul.

Cu vreo oră înainte de plecare a început verificarea de securitate (se face la poartă). Aici s-a petrecut probabil cea mai nasoală fază văzută de mine într-un aeroport până acum. Înaintea mea era o doamnă cu forme bine definite, pe la 40 de ani, care a declanșat detectorul și a fost rugată să-și scoată sacoul, rămânând într-un maieu destul de transparent, moment în care unul din cei 2 agenți de securitate de după detector a început să fluiere "You can leave your hat on" și partenera lui să râdă deloc subtil. Mă așteptam la așa ceva de pe schelele din București sau în reclamele la Unirea, dar nu de la niște oameni care cel puțin teoretic sunt instruiți să interacționeze cu publicul.

Nu știu ce a făcut doamna, dar eu am depus o plângere la adresa agentului respectiv. Relațiile cu publicul de la G4S m-au asigurat că vor fi luate măsuri blablabla. Sper să fie adevărat, n-aș vrea să aflu cum aș fi reacționat dacă ar fi fost soția mea în această situație.

Trecând peste eveniment, am trecut la geam și la pozat:


IMG_6938 by strainu, on Flickr


IMG_6944 by strainu, on Flickr

Mai multe poze în threadul aeroportului.

PH-BXN urma să mă ducă la Istanbul.

PH-BXN by strainu, on Flickr

Zborul până la Istanbul a fost fără evenimente, însă odată ce am ajuns a început nebunia. Că e aglomerație și durează mult să treci de poliția lor de frontieră știam, dar ziua respectivă a fost un record. Eu am scăpat cam într-o oră, dar soția mea, care trebuia să vină de la București după 2 ore, a întârziat 40 de minute și a prins aglomerația de seară. Rezultat: 2 ore de așteptat la pașapoarte! Dacă eram împreună cred că ne luam bagajele de la firma de handling.

Pentru cei care nu știu, procesul de ridicare a bagajelor de IST merge cam așa: sunt puse pe bandă și lăsate până aterizează al doilea avion asignat benzii respective. Apoi vine un hamal de la firma de handling și le mai îndreaptă/grupează până încep să curgă cele de la zborul următor, moment în care le selecționează și le pune în picioare lângă bandă. Procesul se tot repetă cu următorul zbor, și cu următorul... După vreo 60-90 min, bagajele rămase sunt încărcate și duse la biroul de bagaje pierdute (unde există de obicei deja o ditai grămada).

Cu toate întârzierile, am ajuns la hotel după ora 22 și n-am mai apucat să facem poze. Programul din zilele următoarea a fost destul de lejer, în principal datorită programului meu decalat - dormit, luat mic-dejun, dormit iar și de-abia pe la ora 2 ieșeam să vizităm ceva.

În final, câteva avioane văzute prin Istanbul. Ca și San Francisco, Istanbul e survolat de foarte multe avioane. Noaptea se vedeau șiruri de câte 6 avioane în approach peste turnul Galata.


IMG_6955 by strainu, on Flickr


IMG_7394 by strainu, on Flickr


IMG_7896 by strainu, on Flickr

L-ați văzut?   

IMG_7944 by strainu, on Flickr

Am stat la hotelul Peninsula Galata, un hotel nou, ultra-modern și destul de drăguț, situat chiar la ieșirea de pe podul Galata. Zona e destul de spooky noaptea, nefiind iluminată, dar n-am avut niciodată probleme, probabil și din cauza vânzolelii 24/24 de pe pod.

După cum ziceam mai sus, jet lagul a limitat timpul de vizitat la după-amieze. În prima zi am rămas în centru, vizitând Rezervorul de lângă Sf. Sofia și fosta moschee.


IMG_6960 by strainu, on Flickr


IMG_6979 by strainu, on Flickr


IMG_6982 by strainu, on Flickr


IMG_6994 by strainu, on Flickr

Meduzele astea erau mai atrăgătoare ca sirenele pentru turiști...

IMG_7000 by strainu, on Flickr


IMG_7006 by strainu, on Flickr

Lumea zice că nu merită biletul de intrare la Sf. Sofia. Pentru mine a meritat - cam la limită, dar a meritat. Un episod interesant s-a întâmplat în interior - am fost abordat de un grup de elevi care aveau ca temă la engleză să pună câteva întrebări turiștilor din Istanbul și să se filmeze. Băieții de-abia înțelegeau întrebările iar răspunsurile mai deloc, dar mi s-a părut o metodă foarte interesantă de a învăța.


IMG_7017 by strainu, on Flickr


IMG_7022 by strainu, on Flickr


IMG_7023 by strainu, on Flickr


IMG_7025 by strainu, on Flickr


IMG_7032 by strainu, on Flickr


IMG_7040 by strainu, on Flickr


IMG_7051 by strainu, on Flickr

În perioada respectivă era o expoziție temporară de caligrafie musulmană. Explicațiile din engleză erau slăbuțe, iar cunoștințele mele de artă musulmană limitate spre inexistente, așa că n-am înțeles mai nimic - chestie care m-a frustrat chiar mai mult la Topkapi.

IMG_7058 by strainu, on Flickr

Ce era pasionant era că multe din lucrurile de acolo erau mult mai vechi decât clădirea curentă și chiar imperiul bizantin - multe veneau de pe vremea când exista un singur Imperiu Roman. Amforele de față erau un exemplu.

IMG_7066 by strainu, on Flickr


IMG_7074 by strainu, on Flickr


IMG_7078 by strainu, on Flickr

Prin fereastra asta se vedea cealaltă moschee - Moscheea Albastră:

IMG_7080 by strainu, on Flickr


IMG_7097 by strainu, on Flickr


IMG_7100 by strainu, on Flickr


IMG_7121 by strainu, on Flickr

După ce-am ieșit de acolo, am încercat și ceva kebab de-al lor. Concluzia: oaia tot oaie rămâne :DSalatele și desertul în schimb...miammiammiam

IMG_7123 by strainu, on Flickr


IMG_7122 by strainu, on Flickr

Am fost mai apoi să ne uităm, fără să intrăm, și la moscheea albastră.

IMG_7125 by strainu, on Flickr


IMG_7132 by strainu, on Flickr


IMG_7139 by strainu, on Flickr


IMG_7143 by strainu, on Flickr

Niciun ghinion aici   

IMG_7147 by strainu, on Flickr

Dimpotrivă... oamenii ăștia aveau puțini câini și multe pisici, dar acei puțini câini erau ditai dulăii - fără excepție:

IMG_7160 by strainu, on Flickr


IMG_7162 by strainu, on Flickr

Unii mai erau și cam nervoși

IMG_7168 by strainu, on Flickr

Câteva poze bonus înainte de apus:

IMG_7166 by strainu, on Flickr


IMG_7182 by strainu, on Flickr


IMG_7197 by strainu, on Flickr


IMG_7199 by strainu, on Flickr

A treia zi de dimineață după prânz a venit timpul să vizităm și palatul sultanului. Spre deosebire de castelele vestice, acesta nu este aproape deloc mobilat, iar acolo unde s-a păstrat totuși câte ceva, era din secolul al XIX-lea. Din nou, coadă lungă, bilet extrem de scump și cafenea și mai scumpă. În orice sală cu exponate interesante (de exemplu unde erau relicvele sacre ale islamului) era fotografiatul interzis (și impus inclusiv fizic  ). Unul din motive era probabil faptul că oricum coada se mișca încet, dacă era să se mai facă și poze probabil nu se mai întâmpla nimic altceva toată ziua.


IMG_7211 by strainu, on Flickr


IMG_7225 by strainu, on Flickr


IMG_7244 by strainu, on Flickr


IMG_7248 by strainu, on Flickr

Partea asiatică (era să zic partea musulmană)

IMG_7251 by strainu, on Flickr

Câteva divane ce au supraviețuit:

IMG_7265 by strainu, on Flickr


IMG_7286 by strainu, on Flickr


IMG_7310 by strainu, on Flickr


IMG_7314 by strainu, on Flickr

Partea cea mai interesantă (probabil datorită aurei de mister) era haremul. Pentru el se plătea un bilet separat (dar nu independent de cel exterior)/


IMG_7328 by strainu, on Flickr


IMG_7343 by strainu, on Flickr


IMG_7347 by strainu, on Flickr


IMG_7349 by strainu, on Flickr


IMG_7352 by strainu, on Flickr


IMG_7376 by strainu, on Flickr


IMG_7381 by strainu, on Flickr


IMG_7400 by strainu, on Flickr

Pentru masa de seară ne-am oprit la un restaurant de pe lângă bazarul cu mirodenii, unde am încercat "turkish pizza" - nu mi-a fost foarte clar care e diferența, are cineva idei?

IMG_7429 by strainu, on Flickr

Unul din feriboturile de pe bosfor, poate chiar cel cu care urma să ne plimbăm a doua zi.

IMG_7430 by strainu, on Flickr

Pentru ultima zi, am luat o plimbare "full day" pe Bosfor - adică două ore de navigat până aproape de Marea Neagră, trei ore de pauză și două ore înapoi. Cu ocazia asta am aflat că există 2 poduri peste Bosfor și un al treilea este construit în prezent chiar la întâlnirea cu Marea Neagră - probabil o să fie mult mai rapid să ajungi în stațiuni cât de curând

Câteva poze de la dus:


IMG_7459 by strainu, on Flickr

Multe rațe și meduze. Probabil și pești (nu stăteau turcii degeaba pe pod), dar n-am văzut niciunul...

IMG_7469 by strainu, on Flickr


IMG_7470 by strainu, on Flickr


IMG_7491 by strainu, on Flickr


IMG_7492 by strainu, on Flickr

Prima stație de pe parcurs.

IMG_7507 by strainu, on Flickr


IMG_7512 by strainu, on Flickr

Primul pod:

IMG_7521 by strainu, on Flickr


IMG_7565 by strainu, on Flickr

Too fast to catch:

IMG_7568 by strainu, on Flickr


IMG_7606 by strainu, on Flickr

Traseul se termină la Anadolu Kavağı. Asta e o zonă mai mult militară, tot felul de semne cu "no photos". Singura chestie de făcut pe acolo în afară de masa de prânz e să urci până la Castelul Yoros, o fortificație genoveză în care nu poți n-ai însă voie să intri (mă rog, poți să sari gardul). Tot ce primești este o vedere aproximativă asupra Mării Negre și a podului aflat în construcție.


IMG_7663 by strainu, on Flickr


IMG_7665 by strainu, on Flickr


IMG_7676 by strainu, on Flickr


IMG_7666 by strainu, on Flickr

Pe coborâre era un nene care făcea pe loc bijuterii din sticlă. Nu cred că vindea prea bine, multe ajunseseră băgate în scările ce duceau la castel Noi am decis totuși să-i facem ceva vânzare.

IMG_7691 by strainu, on Flickr

Restul timpului l-am petrecut la un restaurant (+coada la urcat pe vas, care se formează cu multe zeci de minute înainte, ca să prinzi un loc cât mai bun)

Versiunea locală de kebab, diferită de Istanbul.

IMG_7706 by strainu, on Flickr

Unde-s doi, e loc și de al treilea:

IMG_7707 by strainu, on Flickr

De la întoarcere. Majoritatea sunt făcute de jumătatea mea, eu n-am rezistat tentației de a recupera ceva somn.

IMG_7727 by strainu, on Flickr


IMG_7735 by strainu, on Flickr


IMG_7742 by strainu, on Flickr


IMG_7745 by strainu, on Flickr


IMG_7737 by strainu, on Flickr


IMG_7758 by strainu, on Flickr


IMG_7806 by strainu, on Flickr


IMG_7809 by strainu, on Flickr

Vechi și nou în Istanbul:

Vechi și nou în Istanbul by strainu, on Flickr

More food:

IMG_7856 by strainu, on Flickr

Pentru seară, am decis să ne suim în turnul Galata. Partea interesantă n-a fost turnul (cu coada aferentă) ci dealul până acolo. Erau o grămadă de afaceri care la noi fie au dispărut, fie au devenit exclusiv online - etichete de nume, tot felul de sisteme audio etc.


IMG_7868 by strainu, on Flickr


IMG_7870 by strainu, on Flickr

În interior totul era foarte modern și concentrat numai pe a ține fluxul de vizitatori în mișcare.

IMG_7881 by strainu, on Flickr


IMG_7885 by strainu, on Flickr


IMG_7888 by strainu, on Flickr


IMG_7906 by strainu, on Flickr


IMG_7915 by strainu, on Flickr


IMG_7934 by strainu, on Flickr


IMG_7944 by strainu, on Flickr

A doua zi am mers direct la aeroport (alesesem zborul de dimineață). După bunul obicei al aeroportului, YR-ASA a întârziat vreo 20 de minute, provocând țipetele unor puradei prinși într-un joc oarecare pe o tabletă. Pe măsură ce înaintez în vârstă, zborurile alea doar pentru adulți nu mai par o idee chiar așa proastă! YR-ASA părea al naibii de mic în comparație cu restul traficului de la IST. Remarcați "micuțul" SQ care era probabil la 500m în spate.


YR-ASA by strainu, on Flickr
(mai multe poze găsiți în threadul aeroportului)

Avionul ăla părea făcut din bucăți pe interior, de la scaune (alte semne și măsuțe ușor diferite) la cărucioarele pentru masă:

IMG_7978 by strainu, on Flickr

IMG_7979 by strainu, on Flickr

Sosiți la București, am pozat ceva noutăți (well, nu chiar, dar oricum, mai noi)

EI-EVO by strainu, on Flickr


EI-EVO by strainu, on Flickr


SAS by strainu, on Flickr


IMG_7999 by strainu, on Flickr

Cam asta a fost sfârșitul vacanței în Istanbul și State. Sper că v-a plăcut și să la cât mai multe trip-reporturi! Bineînțeles, orice observații și comentarii sunt binevenite (sper sincer să văd și alte comentarii decât cele de la scriitorii de trip-reporturi  )