Prin est către vest: OTP-IST-IAD

Tot așteptându-i pe alexxxxx sau Capt_Vio să ne povestească despre alte destinați exotice vizitate, m-am gândit că n-ar fi rău să mai pun eu un trip report de pe alt continent.

Vara asta am avut ocazia să fac o mică excursie în State, (parțial) pe banii altora. Inițial am vrut să fac escală pe undeva prin vestul Europei pentru a scădea durata zborului transatlantic, doar că biletele erau în jur de 1000€, iar bugetul meu era de 1000$. A trebuit așadar să mă "mulțumesc" cu Turkish Airlines, care avea bilete la prețuri decente (6-700€).

Cum Istanbul e de mult timp pe lista mea de destinații, am zis să am un "sneak preview" și am rezervat biletele cu o pauză de 5 ore la turci. Din păcate tururile gratuite ale THY durează cel puțin 6 ore, așa că am fost pe cont propriu. (nu mai țin eu minte bine sau pe vremuri ofereau și tururi mai scurte?)

Astăzi vă povestesc de Istanbul și zborul până acolo. Restul, mai târziu...


11/07/2012: OTP-IST cu Boeing 738
Top: Biscuiții și spațiul pentru picioare
Flop: Rabatarea scaunului avea o problemă


Pe principiul "cine se scoală de dimineață departe ajunge", zborul meu pleca din Otopeni la 6:10. Mi-am făcut eu socoteala că în jumătate de oră ajung, așa că am chemat un taxi pe la 4. N-am pus la socoteală faptul că noaptea scoate la iveală talente "nebănuite" ale taximetriștilor din București: de la A1 până la aeroport am făcut 17 minute - prin oraș!!! În loc să ajung când se mai subția coada la check-in, cum îmi făcusem socoteala, am ajuns înainte să se deschidă.

Am trecut rapid pe la securitate și am ajuns în fața avionului. Cum era prea întuneric să fac vreo poză, m-am dus să văd și eu noul terminal. De văzut l-am văzut, de minunat...mai puțin. Chiar, ce s-a întâmplat cu cele 3 porți de jos, le-au închis?

Până să mă întorc la poartă, toate scaunele se umpluseră deja de navetiști de Italia - am impresia că între 6 și 7 dimineața OTP ajunge să rivalizeze, nu chiar cu LHR sau CDG, dar măcar cu ORY. Din toată grămada de oameni e aproape imposibil să nu cunoști pe nimeni așa că m-am întâlnit și eu cu niscai prieteni cu care am mai umplut timpul până la plecare.


OTP- noul terminal by strainu, on Flickr

Spre uimirea mea am primit un mic-dejun complet, din care biscuiții "FORM" mi s-au părut cei mai tari (am primit la fiecare masa de altfel). Prima dată am zis că-s biscuiți sărați, dar erau mai degrabă un fel de briceag elvețian - mergeau și ca desert, și cu unt și gem, și în loc de pâine. Știe cineva dacă găsesc așa ceva în RO?


IMG_9675 by strainu, on Flickr

Un alt punct forte era că îmi puteam întinde picioarele fără probleme...

IMG_9677 by strainu, on Flickr

Până am terminat de mâncat și de băut, am și ajuns deasupra mării:

IMG_9683 by strainu, on Flickr

Aeroportul din Istanbul mi s-a părut într-un fel de haos mai mult sau mai puțin controlat. Am aterizat cu 15 minute înainte de ora preconizată, dar ne-am învârtit 35 de minute în căutarea unui loc de parcare. Mi s-a spus apoi că prin IST circulă 31 de milioane de oameni anual, pe când capacitatea lui e de doar 18 milioane. HKG, cu cozile lui de 15 minute la decolare, nu mai pare deodată chiar așa aglomerat....

La biroul de tranzit, tipa căreia i-am cerut informații mai vorbea și la telefon și mai și ajuta o colegă cu traduceri între engleză și turcă. Mă rog, până la urmă mi-am obținut boarding pass-ul și am putut să plec în oraș.


Istanbul în 2 ore
Top: Mai tare decât zona turistică a fost doar sandvișul cu "de toate" luat de pe stradă
Flop: în cei 500 m dintre moschei erai acostat de 5-6 vânzători de nimicuri

În afara aeroportului, nebunia continua: era oră de vârf și tramvaiul spre centru era mai aglomerat decât autobuzele de la 23 august când se termina tura. Până la urmă am renunțat și m-am dat jos cu câteva stații mai devreme. Și m-am bucurat c-am făcut asta, căci am văzut ce mă interesa:


IMG_9688 by strainu, on Flickr

Au urmat 2 ore de plimbare prin zona moscheilor. De vizitat nu se punea problema, numai coada mi-ar fi mâncat o oră.


IMG_9689 by strainu, on Flickr


Moscheea albastră by strainu, on Flickr


Moscheea albastră by strainu, on Flickr


Sf. Sofia by strainu, on Flickr

Până la urmă n-am rezistat și tot am intrat undeva: în cisternele bizantine, pe care le visam încă de prin generală când le-am văzut prima dată în Terra Magazin.


IMG_9721 by strainu, on Flickr


IMG_9726 by strainu, on Flickr

Sper că n-aveau pești pe vremea când chiar beau apă de aici...

IMG_9715 by strainu, on Flickr

Cisterna e la vreo 200m de locul de unde începeau distanțele în vechiul imperiu:

KM 0 al imperiului bizantin by strainu, on Flickr

Cu asta, timpul meu expirase și am luat-o cu regret înapoi spre aeroport. Sigur trebuie să mai revin o dată prin orașul ăsta!

Despre cum era să pierd avionul pentru Washington și cum m-am prăjit în fața Casei Albe în episodul următor.

Ai mult umor... biscuitii multifunctionali ca un briceag elvetian .

Eu astept cu interes continuarea.

Super inceput! Vrem si restul!... da, imi pare rau ca nu am putut sa pun si partea a 3-a a excursii noastre in Rarotonga, dar din pacate am fost extrem de ocupat in ultimele 2 luni... si inca nu vad sa pot face asta in urmatoarele 30 de zile Poate cand vine frigul o sa mai am timp sa stau prin casa in fata la computer Oricum, astept continoarea TR-ului tau


Vio

Mulțumesc pentru încurajări.

IST-IAD cu Airbus 340
Top: Layoutul 2-4-2 e perfect când stai pe laterale
Flop: Cutia pentru IFE n-are ce căuta sub scaun

După cum ziceam în episodul trecut, am ajuns la aeroport și m-am dus glonț la poarta de îmbarcare. Acolo erau niște "Dorei" de la o firmă de securitate care făceau screeningul cerut de Unchiul Sam în locul celor de la Turkish. Ca și altora de pe a.net și din alte părți, mi s-au părut nesimțiți și plini de ei. Mi-au cerut mai multe invitații, rezervări la hotel, print după itinerariu etc. decât când am luat viza. Lipsindu-mi o bună parte din ele (se pare că voiau hârtii cu ștampilă, n-au auzit probabil de e-ticket sau rezervări prin email) a durat ceva până a vorbit cu vreo 3 șefi, dar în cele din urmă m-au lăsat să urc în primul meu A340, de unde pot să mă uit de sus la cei din jurul meu:


IMG_9731 by strainu, on Flickr

Parc-aș fi stat pe marginea aripii:


IMG_9733 by strainu, on Flickr

Și aici, ca și la zborul dinspre București aveai loc să-ți întinzi picioarele. Din păcate doar într-o parte, o treime din spațiu fiind ocupat de ceea ce am presupus că e cutia pentru IFE. Am observat că la alte scaune cutia avea dimensiuni mai mici. Știe cineva de ce?


IMG_9754 by strainu, on Flickr

În rest, cam înnorat, n-am decât poze cu mâncarea. Bunicică, doar raviolli erau uscați rău. Piureul de vinete din prima poză a fost în schimb genial. De remarcat tacâmurile din metal - nu le-o fi fost frică de vreun atac terorist?


IMG_9740 by strainu, on Flickr


IMG_9748 by strainu, on Flickr

După 11 ore al naibii de lungi (vecina de scaun a dormit aproape tot timpul, așa că am ieșit rar să-mi dezmorțesc picioarele), am putut să strig "Potomac la orizont!"

IMG_9758 by strainu, on Flickr

Aeroportul din Washington se remarcă prin alinierea militară a terminalelor între care nu se circulă decât cu metroul, nu se poate ajunge pe jos...

IMG_9759 by strainu, on Flickr

...și prin scările-autobuz pe care le mai văzusem în copilărie în Montreal (cea din poză ne-a urmărit până la locul de parcare). Mai multe poze în topicul despre aeroport.

IMG_9760 by strainu, on Flickr

Imigrarea s-a făcut relativ rapid, dar până am ajuns în oraș se făcuse seară (cel puțin pentru noi ăștia din Europa) așa că de-abia am doua zi am ieșit la pozat.


Washington Public Library by strainu, on Flickr


Casa Albă by strainu, on Flickr


IMG_9773 by strainu, on Flickr

Am stat ceva să pozez drăcoveniile astea, încercând să ignor protestatara care zbiera de una singură ceva despre sfârșitul lumii sub privirile a doi agenți Secret Service care încercau simultan să agațe niște turiste


IMG_9776 by strainu, on Flickr

Poșta veche

IMG_9785 by strainu, on Flickr

În a doua seară am participat la o recepție la ultimul etaj al Newseum (muzeul presei sau ceva de genul). Oameni interesanți și priveliști rare într-un oraș plin de clădiri înalte (nu zic zgârie-nori, o să vedeți voi de ce). Castelul Smithsonian...

IMG_9796 by strainu, on Flickr

...și Capitoliul. Dacă mai vreți, mai am câteva.

IMG_9797 by strainu, on Flickr

Zilele următoare le-am petrecut mai mult în întâlniri, dar tot am apucat să merg la Biblioteca Națională, să văd minunăția de rotondă. Din păcate condițiile sunt mai puțin decât ideale (cred că trebe să ai vreo 2m ca să vezi calumea prin geamul de sticlă din spatele unei balustrade extrem de late), iar singura poză pe care am făcut-o a dispărut în mod misterios din aparat (asta dacă nu cumva am visat că am făcut-o; deh, jet-lagged)

Science is organized knowledge by strainu, on Flickr


IMG_9809 by strainu, on Flickr


IMG_9813 by strainu, on Flickr


IMG_9819 by strainu, on Flickr


O altă recepție (mă rog, oficial le zicea "workshops", dar mâncarea și băutura erau prezente în cantități... americane) a fost la muzeul de istorie naturală. Nu credeam c-o să ajung vreodată să zic asta, dar mi-a plăcut mai mult Antipa (deși e mult mai mic). Nu am realizat la vremea respectivă, dar retrospectiv mă gândesc că reacția mea a fost cauzată de diferențele de abordare dintre muzeele din Europa și cele din America. Mai mult despre asta în episodul New York, deocamdată să zicem că muzeul ăsta se baza prea mult pe reconstrucții și prea puțin pe animale reale.

Echivalentul dinozaurului de la Antipa

IMG_9846 by strainu, on Flickr

E prima dată când văd un leu cu păr la sub-braț (sau e sub-picior?).

IMG_9851 by strainu, on Flickr

Șpagat FTW!

IMG_9855 by strainu, on Flickr

Așa împăiată cum era, mi-a cam fost frică de vulpea asta zburătoare:

IMG_9859 by strainu, on Flickr

Ah, aveau și ei dinozaur...

IMG_9874 by strainu, on Flickr

Un pic dezamăgit de ce văzusem pe acolo, am luat-o la picior pe National Mall (pentru cei - ca mine - care nu știu cu ce se mănâncă, e un parc lung de câțiva km și mărginit cu muzee și monumente) spre monumentul lui Washington. Teoretic, e *the* place de unde să te uiți peste oraș. Practic, e închis după ce a fost zdruncinat serios de un cutremur care în București de-abia ar fi luat în seamă.


Washington Memorial by strainu, on Flickr

Tot învârtindu-mă pe acolo, am observat că e cam zgomot, și nu de la mașini, ci de la avioanele care vin spre aeroportul Ronald Reagan. Peluza de lângă monument, fiind puțin ridicată, e probabil cel mai bun loc de spotting din oraș. Partea proastă e că îți cam trebuie un zoom baban. Mai multe poze pe topicul aeroportului.


IMG_9890 by strainu, on Flickr


IMG_9891 by strainu, on Flickr

Și dacă tot ajungeți pe-acolo să faceți poze la avioane, nu uitați să vă uitați și în jos...

Monumentul by strainu, on Flickr

...apoi spre dreapta...

IMG_0242 by strainu, on Flickr

Un pic mai mult...

IMG_0243 by strainu, on Flickr

Și mai mult...

IMG_0244 by strainu, on Flickr

Hmmm, oare nu-i nimeni acasă?

Nu-i nimeni acasă? by strainu, on Flickr

...ah, cred că vine acum

IMG_0161 by strainu, on Flickr

Eh, hai să mai facem un sfert de tur până nu apar băieții cu ochi albașțri:

Capitoliu de la monumentul Washington by strainu, on Flickr

Deja m-a apucat amețeala, așa că mă opresc aici din învârtit și povestit*. Mâine despre Marele Măr și poate despre zborul de întoarcere.

*disclaimer: dacă ați fost atenți, ați observat că micul tur panoramic a fost făcut în mai multe zile și din poziții oarecum diferite. Oricum, priveliștea de la monumentul Washington e superbă.

Felicitari pentru TR!
A fost frumos sa revad Capitoliul, intr-o alta aroma, cea americana. Acum vreo 3 saptamani l-am vazut in varianta cubaneza .

Frumos si A340-le turcesc, avionul meu preferat . Cutia aia de IFE e absolut imensa, n-am intalnit in nici un avion (compar evident avioanele cu IFE) cu cu care am zburat cutie de IFE asa de mare. Mancarea pare buna.
Cat despre destinatie in sine...n-am ce sa zic decat "Frumoasa tara, pacat ca-i locuita".
Keep up the good work!
PS: m-ai ambitionat sa m-apuc de intreprinderea "monstruoasa" numita TR

alexxxxx a scris:

Felicitari pentru TR!
A fost frumos sa revad Capitoliul, intr-o alta aroma, cea americana. Acum vreo 3 saptamani l-am vazut in varianta cubaneza .

Frumos si A340-le turcesc, avionul meu preferat . Cutia aia de IFE e absolut imensa, n-am intalnit in nici un avion (compar evident avioanele cu IFE) cu cu care am zburat cutie de IFE asa de mare. Mancarea pare buna.

Mulțumesc!

Oricât de impresionant ar fi, cu 4 motoare și dimensiuni foarte mari, modelul își arată vârsta. Pare mai înghesuit decât A330-ul și un pic mai zgomotos.

Și dacă tot ai deschis subiectul IFE, ar trebui să spun câte ceva despre el. În general, o să compar cu Aeroflot, că înainte de asta n-am mai prins decât monitoare în tavan. Navigația prin meniuri e mai ușoară și mai fâșneață, mai ales datorită touch-screenului. Din păcate diversitatea lăsa de dorit. În cele 2 zboruri am văzut aproape toate episoadele din sistem, plus un film. Și episoadele mai aveau o problemă: erau ordonate după titlu, ceea ce înseamnă că erau în dezordine. Fun să privești un episod, apoi un altul despre care știai deja totul...

Unde excelau era la datele despre zbor: hartă simplă, hartă complexă, 2 camere etc. Păcat că dacă apăsai un buton pe hartă dura 30s să facă ceva - dar din ce-am văzut asta se întâmpla doar la mine.

Mâncarea a fost într-adevăr bună pe segmentul ăsta.

alexxxxx a scris:

PS: m-ai ambitionat sa m-apuc de intreprinderea "monstruoasa" numita TR

Yeeeey! De-abia aștept...

Salut!

Frumos TR, draguta povestea. La Air & Space Museum nu ai ajuns, nu? (celor curiosi: e langa Aeroport, dar nu prea exista transport public pana acolo, trebuie sa schimbi vreo 2 autobuze, tare complicat).

Printre pozele de pe aeroportul Washington D.C. , s-a strecurat si Boeing-ul 747-800 al Lufthansa! Daca nu ma insel, e prima poza cu aeronava pe forum! (din pacate un pic acoperit, ce-i drept)

laurus a scris:

Printre pozele de pe aeroportul Washington D.C. , s-a strecurat si Boeing-ul 747-800 al Lufthansa! Daca nu ma insel, e prima poza cu aeronava pe forum! (din pacate un pic acoperit, ce-i drept)

Hehe, interesant. Nu sunt destul de pasionat încât să fi putut face diferența singur, mersi!

v-twin a scris:

Salut!

Frumos TR, draguta povestea. La Air & Space Museum nu ai ajuns, nu? (celor curiosi: e langa Aeroport, dar nu prea exista transport public pana acolo, trebuie sa schimbi vreo 2 autobuze, tare complicat).

Am ajuns, dar doar la clădirea din oraș (teoretic e același muzeu, dar are două locații diferite), care găzduiește avioane mai mici și modele. Naveta spațială rămâne pentru data viitoare, căci nici în NY n-am ajuns s-o văd.

Și dacă tot am adus vorba de NY, una din zile i-a fost dedicată. Planul inițial era să iau un zbor Delta de dimineață și să mă întorc seara. Prețurile erau destul de bune - în jur de 100$ cu o lună înainte, dar mi-am dat seama că mai trebuie să pun la socoteală și taxiul - ca să am un timp decent în NY, trebuia ori să plec devreme, ori să vin târziu. Cum zborul durează o oră + 1,5-2 ore pentru formalități, iar autobuzele te duc în 4 ore la prețuri începând de la 40$ am decis că e timpul să testez și vestitul Greyhound. Reviewurile nu erau prea bune, dar e singura companie care are multe curse zilnice pe relația DC-NY, celelalte au maxim 3-4 împărțite pe toată ziua.

M-am prezentat la autogară cu 10 minute înainte de ora de plecare, mi-am luat un sendviș și m-am așezat comod ascultând la bolboroselile unei familii de afro-americani care păreau că vor să ilustreze toate ideile preconcepute despre negri. N-am apucat însă să mănânc că a și început îmbarcarea - pe rând, în funcție de grupa trecută pe bilet. Și să nu credeți că a fost ca la Turkish, unde 3/4 din avion s-a urcat cu prima grupă, nuuu.... aici era un zbir care te trimitea la coada bună dacă voiai să încalci regulile. Nice!

Eu unul nu-s o persoană matinală, așa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să trag un pui de somn. M-am trezit pe lângă Philadelphia, am mai gonit vreo oră apoi a început distracția. Mai întâi s-a aglomerat puțin, apoi s-a făcut bușon și a trebuit să oprim. De pornit... canci. S-a chinuit șoferul ceva, a reușit să repornească și să tragă pe dreapta la o benzinărie.


IMG_9905 by strainu, on Flickr

Acolo a încercat din nou, bineînțeles că mașina n-a mai pornit, așa că a început să dea telefoane la firmă, să ceară alt autocar. După vreo zece minute i-au promis ăia că va opri următorul autobuz și ne va lua și pe noi. Moment în care Dorel-șofer a început să gândească: "dacă n-aș ști mai bine, aș zice că nenorocirea asta nu mai are benzină". Se uită pe hârtii și ce să vezi, autobuzul nu mai fusese alimentat de 1600 de mile (2500 km). Cum a plecat din garaj și a mers 2 ore pe roșu fără să observe nimic.... mister Vorba lui alexxxxx, "...păcat că-i locuită".

Oamenii i-au sugerat să realimenteze de la pompa aflată la nici 50m, dar bineînțeles că nu-i permitea "politica companiei" (și din câte știu eu despre motoare diesel, e o întreagă aventură să-l repornești după ce realimentezi. Sunt sigur că nu avea nici cunoștințele necesare). În fine, până la urmă a venit autobuzul și ne-am continuat drumul spre NY.

Prima imagine... și ultima pentru o vreme, zona din jurul autogării e tristă rău.

IMG_9913 by strainu, on Flickr

Impresia mea - bazată doar pe Manhattan - a fost că New York e un fel de București mult mai mare: murdar, cu gropi, aglomerație, zgomot etc. Doar câinii mai lipseau, sau mai bine zis erau în lesă.

Metroul e și el un monstru - fiecare linie sunt de fapt 2: una expres și una "locală". Dacă te urci în cea expres și nu oprește unde vrei te trezești la mama naibii. Indicatoarele sunt inexistente, ca turist ești pierdut fără o hartă. Chiar cu hartă, am reușit să greșesc de 3 ori în 6 ore

În cele din urmă, m-am gândit să mă relaxez în Central Park:

Central Park by strainu, on Flickr

Ca lățime nu e chiar impresionant, ca lungime în schimb... cred că mergi mai bine de-o oră să-l parcurgi din S în N.

Mai departe aveam de ales între o grămadă de atracții: Muzeul de artă, Empire State Building, Ground 0, Times Square și multe altele. Am decis să aloc cea mai mare parte a timpului muzeului.


IMG_9922 by strainu, on Flickr

Spre deosebire de Washington, unde muzeele sunt în majoritate gratuite, în New York se plătește - și încă mult. Asta nu înseamnă că nu e plin.

IMG_0034 by strainu, on Flickr

A meritat însă banii, pentru că Metropolitan a fost un deschizător de ochi pentru mine. După ce l-am parcurs pe jumătate mi-a picat fisa: pentru americani, europenii sunt "alții", se uită la noi tot așa cum ne uităm noi la mayași de exemplu. Știu, pare evident când o spui, dar e ușor să uiți asta când ești acolo. Neavând același număr de artefacte precum muzeele europene, le și organizează diferit. În Europa, muzeele de artă își grupează lucrările pe țări și perioade, de exemplu "Renașterea italiană". La americani, sunt grupate mai degrabă după funcție și de-abia apoi după continent (e.g. instrumente muzicale din Europa, Asia etc.), ceea ce îți dă ocazia să vezi de exemplu un birou italian lângă o decorație germanică și o masă din timpul Regelui Soare. E...diferit.

În plus, mai au și mania cu reconstrucțiile - aveau acolo o cameră dintr-un palat vienez, o fațadă ce părea venețiană și chiar o grădină japoneză "în aer liber".

IMG_9956 by strainu, on Flickr

IMG_0015 by strainu, on Flickr

După două ore am renunțat și am trecut mai departe, spre Ground 0. Din păcate nu se putea intra decât cu rezervare prealabilă (prin ambasadă dacă am înțeles bine), așa că n-am făcut decât o poză și am trecut mai departe.

IMG_0068 by strainu, on Flickr

Zona e un amestec fenomenal de zgârie-nori vechi și noi. Cei noi sunt bineînțeles mult mai înalți, dar par lipsiți de viață când te uiți la decorațiile bogate ale celor de dinainte de război.

IMG_0075 by strainu, on Flickr

IMG_0093 by strainu, on Flickr

Excepție face (oarecum), tocmai Empire State Building. Poate datorită dorinței de a rămâne în centrul atenției, clădirea mi s-a părut anostă și lipsită de interes - n-am intrat, doar de afară.

IMG_0082 by strainu, on Flickr

IMG_0091 by strainu, on Flickr

Tot un pic dezamăgit am fost și de Central Station (un pic mai sus de ESB), strivită de clădirile din jur.

Oare unde se duce drumul ăla?

IMG_0097 by strainu, on Flickr

IMG_0100 by strainu, on Flickr

Ultima poză e din Times Square, unde găsești o aglomerație incredibilă la orice oră. Asta duce la tot felul de situații despre care ai crede că nu se întâmplă niciodată "la ei": taximetriști care opresc oriunde, bicicliști care întorc pe roșu chiar sub ochii polițiștilor de la circulație, pietoni care se calcă în picioare etc.

IMG_0108 by strainu, on Flickr

La ora respectivă începusem deja să obosesc, așa că m-am retras la o masă și ceva cumpărături. Cam același lucru se întâmplă și acum, așa că rămâne pe altă dată continuarea... Enjoy!

Poate esti un tip greu de impresionat dar se pare ca multa lume vrea sa vada America, chiar si cu pretul multor umilinte...Din cate ai descris, nu esti prea incantat de ce ai vazut pe acolo, totusi mie mi se pare interesanta o prezentare a unor locuri pe care nu le-am vizitat.

Haioasa e poza in care zboara un zmeu si un EMB Frontier. Vad ca deja cineva a remarcat A380ul german

laurus a scris:

Printre pozele de pe aeroportul Washington D.C. , s-a strecurat si Boeing-ul 747-800 al Lufthansa! Daca nu ma insel, e prima poza cu aeronava pe forum! (din pacate un pic acoperit, ce-i drept)

am pus in mai poza cu 748 LH in topicul FRA.aici

fain tr. Eu am ajuns pe acolo prin `96 cand lumea era mai in ordine!

Gabi, ai citit TRul meu despre Asia? Dacă și după ăla ți se pare că sunt greu de mulțumit, atunci așa o fi. Mie îmi place să cred mai degrabă că am anumite preferințe, poate un pic diferite de ale majorității românilor. Da, așa e, vizita în State nu a fost cea mai tare călătorie din viața mea. Dar asta nu înseamnă că vreau să sugerez cuiva să nu se ducă în State. Dimpotrivă, dacă aș avea ocazia, m-aș întoarce oricând acolo să văd și alte lucruri interesante - inclusiv cu prețul acelor umilințe de care zici. Iar biblioteca congresului e clar în top 10 cele mai frumoase locuri vizitate de mine.

TRurile sunt și secțiunea mea preferată de pe forumul ăsta, de asta i-am și îndemnat pe colegii despre care știam că mai au "restanțe" să ne mai încânte cu poze și povești. Cred că tonul unei relatări depinde de 2 factori: cu ce idei despre destinație pleci la drum (mai extreme sau mai neutre, pozitive sau negative) și cum relaționezi cu oamenii de acolo. Eu am plecat cu idei destul de negative, iar relaționările au fost medii spre bune. Ce-a ieșit, vezi mai sus Cineva care pleacă cu ideea că în America umblă câinii cu covrigi în coadă se va întoarce ori super încântat, ori super dezamăgit, în funcție de cum s-a înțeles cu oamenii.

Oricum, concluzia e: dacă vrei să te duci undeva și ai posibilitatea, du-te, indiferent ce citești pe Internet! Altfel o riști să ajungi să visezi noaptea acel loc, ceea ce nu-i bine deloc. Dacă e bine sau nu să-ți limitezi așteptările, asta e altă poveste...

strainu a scris:

Cred că tonul unei relatări depinde de 2 factori: cu ce idei despre destinație pleci la drum (mai extreme sau mai neutre, pozitive sau negative) și cum relaționezi cu oamenii de acolo.

Da, si parerea mea este destul de asemanatoare.

Despre muzeele americane insa am o parere diferita. Imi amintesc despre Muzeul de Arta din Philadelphia. Citisem undeva ca Muzeul de Arta are o colectie mare de sculpturi de Brancusi. Asa ca nu se putea sa ratez ocazia. Un lucru nemaipomenit pentru mine cel putin a fost ca in muzeu puteam filma si puteam face cate fotografii vroiam. Singura restrictie era sa nu folosim blitz-ul. Muzeul nu numai ca era foarte mare (este al treilea ca marime din America cu circa 500.000 de piese), dar toate cele erau expuse intr-un mod foarte interesant. Cum arta nu se limiteaza la tablouri si sculpturi, ci si la arhitectura si stil, unele sali erau amenajate si decorate conform cu stilul expus: palate italiene din perioada renasterii, o curte interioara a unei manastiri spaniole, o sala a unei catedrale in stil gotic si chiar si o poarta de intrare intr-un castel medieval. Toate erau incorporate in structura muzeului si nu pareau deloc nelalocul lor. Mi-a placut ideea.

Cand am fost la MOMA in 1996 chiar era expozitie a lui Brancusi.
Greyhound e cea mai modesta linie de "rata"! Si mie mi s-a defectat busul intre NY si Philly! Cum motorul era facut varza de iesea fum din el (soferul a mers tot drumul in viteza 1, chiar si pe autostrada), nu mi-am putut recupera bagajele din cala, deoarece trapa de la cala se deschidea numai cu mecanismul motorului. De abia dupa doua zile mi-am recuperat bagajul! Autobuzul avea o viteza de mers mai incet si una de mers mai repede de ex pe autostrada. Dar de unde sa stie soferul asta??? Parea f dus cu pluta, bine ca avea unul din pasageri tel mobil (nu era f raspandit prin 96) de am sunat la centrala sa vina sa ridice busul stricat. Eu m-am urcat in busul urmator care a oprit si a mai cules din pasagerii enervati pe un sofer absolut incompetent. Bineinteles ca bagajul a ramas in busul avariat. La intoarcere am mers cu Amtrak! Recomand trenul, mai ales ca e una dintre putinele linii ferate electrificate din USA. Cu trenul ajungi din centrul NYC in centrul Philly sau Washington D.C. Trenul e doar cativa dolari mai scump ca autocarul, dar merita!

Tummelisa a scris:

Despre muzeele americane insa am o parere diferita. Imi amintesc despre Muzeul de Arta din Philadelphia. Citisem undeva ca Muzeul de Arta are o colectie mare de sculpturi de Brancusi. Asa ca nu se putea sa ratez ocazia. Un lucru nemaipomenit pentru mine cel putin a fost ca in muzeu puteam filma si puteam face cate fotografii vroiam. Singura restrictie era sa nu folosim blitz-ul. Muzeul nu numai ca era foarte mare (este al treilea ca marime din America cu circa 500.000 de piese), dar toate cele erau expuse intr-un mod foarte interesant. Cum arta nu se limiteaza la tablouri si sculpturi, ci si la arhitectura si stil, unele sali erau amenajate si decorate conform cu stilul expus: palate italiene din perioada renasterii, o curte interioara a unei manastiri spaniole, o sala a unei catedrale in stil gotic si chiar si o poarta de intrare intr-un castel medieval. Toate erau incorporate in structura muzeului si nu pareau deloc nelalocul lor. Mi-a placut ideea.

Well, nu pare chiar așa diferită opinia Când am zis mai puține piese, mă refeream la cele Europene, nu overall. În total Metropolitan aproape e la fel de mare ca Luvru. Cât despre reconstrucții, unele sunt interesante, dar mai sunt și unele pe care nu le înțeleg, vezi poza asta:


IMG_9931 by strainu, on Flickr

GAC a scris:

Greyhound e cea mai modesta linie de "rata"! Trenul e doar cativa dolari mai scump ca autocarul, dar merita!

Greyhound e modestă clar, dar are frecvențe incredibil de bune - practic la fiecare oră pe relația DC-NY, iar la orele de vârf la 20 de minute. După cum ziceam, nicio altă companie nu putea să concureze cu ei la program. Cât despre tren, s-a mai schimbat câte ceva. Amtrack are aceeași politică de prețuri ca și transportatorii aerieni. Când m-am uitat eu, prețul era foarte aproape de avion. Poate dacă iei bilete cu mult înainte să scoți un preț bunicel. Dacă n-aș fi avut acea problemă la ducere, aș fi fost extrem de mulțumit de alegerea făcută.

Să trecem însă la ultima zi din Washington. Am vizitat Capitoliul și Muzeul Aerului și Spațiului.


IMG_0116 by strainu, on Flickr

IMG_0162 by strainu, on Flickr

IMG_0163 by strainu, on Flickr

Vizita începe într-un fel de criptă aflată sub cupola centrală. Lampa asta era chiar în centrul Washingtonului, locul de unde începeau cele 4 sferturi: NW, NE, SW, SE. De ce vă amintește cercul de stele?

IMG_0124 by strainu, on Flickr

Capitoliul e plin de statui. Asta deoarece fiecare stat are dreptul să aducă 2 statui, din care poate să schimbe câte una la fiecare zece ani. În plus, mai primesc și cadouri de la diferiți donatori...


IMG_0126 by strainu, on Flickr

Statuia lui Reagan e specială deoarece un strat din soclu e făcut din resturi ale zidului Berlinului.

IMG_0146 by strainu, on Flickr

Un etaj mai sus, sub cupolă. Din păcate nu poți să faci poze fix din centru, ghizii te țin tot timpul pe lateral. O poveste interesantă e legată de centura pictată a cupolei (invizibilă în poză). Au adus un italian să o picteze, dar după ce a făcut un sfert a căzut de pe scară și a rămas suspendat 15 minute până au reușit să-l dea jos. Speriat, omul și-a lăsat ucenicul să continue. Din păcate s-a dovedit că au estimat greșit circumferința cupolei (oare or fi zis că pi=3?) și o bucată de vreo 2 m a rămas albă timp de aproape un secol.

IMG_0133 by strainu, on Flickr

Sala statuilor, în trecut prima sală de ședințe a Congresului. Avea o acustică senzațională, auzeai lejer dintr-o parte în alta, dar nu-l auzea nimeni pe președintele de ședință

IMG_0148 by strainu, on Flickr


După cum spuneam ieri, Air&Space Museum are 2 locații: una în oraș, pe National Mall, și una mai mare și mai interesantă pe lângă aeroportul Dulles. Cea din oraș conține aeronave mai vechi, modele la scară și expoziții "auxiliare". Aici pun doar câteva poze, restul la topicul dedicat.

Nu, nu e tăiat X1-le, atăta avea aripile...

Bell X1 by strainu, on Flickr

Aparat foto triplu, pentru spionaj...

IMG_0181 by strainu, on Flickr


Royal Aircraft Factory F.E.8 by strainu, on Flickr

Chestia asta seamănă un pic cu navetele din Star Trek

IMG_0241 by strainu, on Flickr

După ce-am ieșit din muzeu am vrut să vizitez monetăria. Din păcate biletele se termină în maxim 2 ore după ce s-a deschis, așa că a trebuit să renunț. Căldura era deja sufocantă - probabil vreo 40 de grade la umbră, dar mult mai mult când treci pe lângă clădirile enorme cu aer condiționat, așa că m-am dus să-mi iau bagajele de la hotel și am pornit spre aeroport.

Adana urma să mă ducă în Europa.

IMG_0258 by strainu, on Flickr

Aveau câteva scări pregătite:

IMG_0260 by strainu, on Flickr

Prima masă. Din nou foarte bună, cu excepția mega-chiftelei care nu fusese încălzită suficient.

IMG_0262 by strainu, on Flickr

Aici cred că tocmai intrasem deasupra Europei continetale, deci venise timpul pentru a doua masă - omletă cu ciuperci și cartofi.

IMG_0263 by strainu, on Flickr


IMG_0264 by strainu, on Flickr

Aproape-am ajuns

IMG_0266 by strainu, on Flickr

E timpul pentru învârteala obișnuită:

IMG_0274 by strainu, on Flickr

Uuu, Barcelona pentru cei care nu s-au plictisit după instrucțiunile de securitate cu Messi și compania (mie mi-au plăcut, e un filmuleț amuzant și mult mai atractiv decât animația de la Aeroflot)

IMG_0284 by strainu, on Flickr

IMG_0303 by strainu, on Flickr

Cât am stat în aeroport am mai făcut ceva poze, o să le pun la topicul aferent. Time to go again...

IMG_0304 by strainu, on Flickr

Am zis deja că dau o bere cui numără minaretele?

IMG_0309 by strainu, on Flickr

Mai multă mâncare, și un vin acceptabil. Cel roșu era "de import din Franța", acru ca naiba, dar ăsta turcesc era acceptabil.

IMG_0314 by strainu, on Flickr

Am ajuns la Dunăre numaidecât:

IMG_0319 by strainu, on Flickr

Erau ceva oameni în avion, dar ultimele 2 rânduri erau practic goale - eu pe ultimul și încă o persoană pe penultimul:

IMG_0322 by strainu, on Flickr

Bukreș!

IMG_0326 by strainu, on Flickr

Cam asta a fost oameni buni. Sper că v-au plăcut pozele și nu v-au afectat prea mult comentariile mele iar dacă vă plimbați pe undeva, împărtășiți-vă experiențele și cu noi. Eu unul voi aprecia! Dacă mai aveți întrebări sau comentarii, vă stau la dispoziție.

P.S. Nu uitați să urmăriți în următoarele zile și threadurile despre aeroporturi și muzeul din Washington pentru mai multe poze.

Strainule, mie mi-a placut tr-ul tau. O povestire, un trip-report are, pe langa rolul legat de companii aeriene, etc, specifice "profilului" nostru, si rolul de a prezenta o destinatie si de a deschide (sau nu) apetitul cititorului pentru a o vizita, personal. In cazul meu mi-a confirmat ca m-ar interesa prea putine in locatiile respective ca sa le pun pe "lista scurta". Povestirea si parerile tale impartasite au "facut toti banii", fara urma de dubiu. Ca o observatie, ca pasionat de trenuri, pe langa avioane, eu as fi luat in mod sigur trenul intre Washington si NY. Preturile, din ce am vazut, sunt de 49$ la trenurile "normale", clasa economic, care fac vreo 3h20 si 149$ la Acela Express, clasa business (are doar business si first), care face vreo 2h30. In final, multumesc pentru tr, la mai mare!