Riga - die JugendstilstadtCu o istorie de mai bine de 800 de ani, aflata la intretaierea drumurilor comerciale dintre Europa si Rusia, Riga, capitala Letoniei, a fost mereu un oras prosper ce a urmat tendintele vremii trecand prin variate stiluri arhitectonice de la romanic, la gotic, renascentist si pana la cele moderne, dar cel care ii defineste astazi personalitatea este cel Art Nouveau sau, mai bine zis, tinand cont ca a venit pe filiera germanica, Jugendstil.
La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, Europa a trecut printr-o scurta perioada de calm si relativa prosperitate, in care curentul modernist in arta redescoperea vechi simboluri orientale, crestine ori celtice, revenea la mitologie, iar formele inspirate din natura defineau un nou stil decorativ - Art Nouveau - ce a fost in voga aproximativ 20 de ani. La apogeul sau, pe o durata de numai vreo 5 ani, s-a construit atat de mult si intr-un stil atat de armonios, incat si astazi Riga se recomanda
„Die Jugendstilstadt” in ciuda ocupatiei sovietice de 50 de ani.
De la Stockholm la Riga se ajunge usor trecand Marea Baltica cu feribotul. Drumul dureaza o noapte intreaga. Se porneste dupa-amiaza din Stockholm, se serpuieste prin arhipelag vreo 2-3 ore si apoi se ajunge in larg dupa care peisajul devine cam... mononon... pana a doua zi dimineata cand feribotul ajunge in golful Riga si incepe sa urce pe raul Daugava inspre port.
Portul Riga era foarte activ in dimineata cand am ajuns. O padure de macarale incarcau si descarcau carbuni, lemn si alte materiale, precum si diverse containere, pe slepuri si vapoare de tot felul inmatriculate prin toate colturile lumii.
Pe masura ce ne apropiem de oras trecem pe langa doua cladiri decrepite de mostenire ruseasca...
Panta rei...
Am ajuns. De-o parte incepe orasul vechi, de partea cealalta a podului o cladire indrazneata a unei banci strapunge cerul cu baioneta.
Orasul vechiIn Riga circula o anecdoda ce-i face mandri pe localnici:
- Cu o istorie atat de lunga, cum se face ca n-aveti mare lucru de aratat din vechea fortareata si din orasul medieval?
- Pai orasenii nostri au fost mereu prosperi de pe urma negotului asa ca pe masura ce trecea o moda daramau casele vechi si-si construiau case noi!Cu alte cuvinte, n-au mai ramas multe nici din prosperul burg hanseatic ce a fost odata, nici din vechea fortareata suedeza si nici macar din influenta ruseasca de pe vremea lui Petru cel Mare...
Orasul vechi insa e departe de a fi dezamagitor. Una dintre vechile intrari in fortareata, „Poarta suedeza”, s-a pastrat pana astazi, impreuna cu o buna bucata de zid si cu turnul in care era pulberaria.
Case si castele „de jucarie” pe care se poate vedea stema orasului intalnita de altfel pe o multime de alte cladiri: castelul, simbolizand orasul cu regulile sale de autonomie, deasupra caruia se afla doua chei incrucisate, o cruce si o coroana simbolizand patronajul papei reprezentat de episcopal local:
O luam pe strazi inguste si ajungem la „Cei trei frati” - trei case vechi tipice de negustori. Casa cea alba este cea mai veche, probabil ramasa de prin secolul XV. Celelalte doua sunt mai noi, cea galbena, din mijloc, avand „doar” 300 de ani. Toate trei au aceeasi dispunere a incaperilor in interior: la parter si la etajele de jos erau camerele de locuit, iar la etajele de sus erau depozitele din care incarcarea si descarcarea marfurilor se facea cu ajutorul unor scripeti ancorati de barnele groase de lemn.
In piata centrala a orasului vechi, chiar vis-a-vis de primarie se afla o cladire cu nume bizar: Casa Capetelor Negre -
Schwarzhäupterhaus… Intrigata fiind de nume i-am cautat istoria ca sa descopar ca a fost construita ca sediu al Fratiei Capetelor Negre, organizatie cu o istorie de mai bine de 700 de ani, ce reunea negustori germani bogati si neaparat holtei ce si-au construit in principalele orase prin care-i purtau drumurile echivalentul de astazi al unui club foarte exclusivist. Numele si implicit simbolul omniprezent al capetelor negre se pare ca provine de la patronul lor, Sfantul Mauriciu, de origine maura.
Capetele negre le-am regasit si pe o coloana din catedrala orasului vechi:Primaria:Ar fi frumos acum sa pot spune ca toate acestea s-au pastrat, ajutate mai mult sau mai putin de restaurari intelept gandite, de cand au fost facute si pana astazi. Din pacate insa, Primaria si Casa Capetelor Negre nu sunt decat reproduceri ale originalelor transformate in ruine in 1941 de catre armata sovietica.
Din pacate letonii mai traiesc si azi cu frica de bombele rusesti… si inca se mai platesc polite si de-o parte si de cealalta. In fata cladirii Parlamentului sunt mereu masini de politie si trecatorii sunt scrutati cu priviri foarte vigilente din cauza incidentului din anul 2000 cand un grup de ”nationalisti” rusi din Moscova s-au baricadat in turla bisericii Sf. Petru, la o aruncatura de bat de Parlament, si au amenintat ca vor arunca totul in aer.
In apropiere de Parlament e ”Monumentul Baricadelor” inchinat celor care s-au adunat in orasul vechi in 1991 si au blocat vechile strazi medievale hotarati sa tina piept trupelor sovietice trimise de la Moscova.
Pentru mine, solidaritatea de neam si cauza de care au dat dovada letonii in 1991 e un motiv de admiratie si mirare. Dintr-o tara cu o populatie putin peste 2 milioane de locuitori din care doar aproximativ 1.2 milioane sunt de origine letona, in numai o jumatate de zi de la apelul transmis la radio catre populatie, 700000 mii de oameni - mai mult de jumatate dintre letoni - s-au adunat in piata din fata catedralei, au ridicat baricadele si au arata cat sunt de hotarati sa protesteze in acest fel impotriva rusilor.
Sentimentele letonilor fata de rusi sunt vizibile chiar si pentru turisti. De exemplu, eram pe strada si am remarcat o placa ce indica o personalitate ce-a locuit intr-o cladire pe langa care treceam:
Intr-o tara cu aproximativ un sfert din populatie vorbind limba rusa te-ai fi asteptat ca traducerea in rusa sa fie inaintea celei in engleza ce se adreseaza in mod special turistilor, dar nu, era ultima pe lista, ca un fel de concesie populatiei ruse. De fapt nu e de mirare deloc, dat fiind procentul mare de non-cetateni din Letonia, fosti cetateni ai URSS care nu-s nici letoni si nici nu au alta cetatenie. Acestia au un fel de pasaport, sau in sfarsit, act de identitate in care in loc sa spuna ca sunt ceteteni ai Letoniei, asa cum te-ai astepta in mod normal intr-un pasaport, precizeaza ca
nu sunt cetateni letoni. Exista, desigur, posibilitatea ca non-cetatenii sa se naturalizeze in Letonia, dar numai dupa ce dovedesc cunoasterea limbii, a culturii si istoriei letone, cu accent pe recunoasterea ocupatiei sovietice abuzive. In acest fel e cumva limitata aceasta categorie de non-cetateni la rusofilii nostalgici sau asta ar fi cel putin intentia… Cu alte cuvinte sunt un fel de „prizonieri” intr-o tara ostila…
Centrul orasuluiZona din jurul Monumentului Libertatii e privita ca fiind centrul orasului Riga. Monumentul Libertatii are si el un trecut destul de zbuciumat, fiind la un pas de demolare in 1940. A scapat ca prin urechile acului dar a capatat o noua semnificatie: daca initial cele trei stele din varful statuii simbolizau provinciile letone, sovieticii au decis ca ele reprezinta cele trei state baltice impreuna cu Mama Rusia. Letonii au tolerat, dar n-au acceptat noua interpretare si dupa 50 de ani s-au intors la cea originala.
Piata in care se afla Monumentul Libertatii e inconjurata de cladiri de la sfarsitul secolului XIX, multa verdeata, un parc frumos si cladirea operei. Niciuna dintre cladiri nu impresioneaza prin grandoare, dar sunt armonioase si inspira cumva… normalitate.
Art NouveauAm lasat la final fotografiile care justifica titlul. In zona centrala, ba chiar si ratacite prin orasul vechi, sunt o multime de cladiri construte in stil Art Nouveau. Doua strazi insa,
Elizabetes iela si
Alberta iela, sunt faimoase pentru „piesele de rezistenta” ce se aliniaza de-a lungul lor si care au facut ca zona respectiva sa intre in patrimoniul cultural UNESCO. Daca pe
Elizabetes iela ne-am plimbat in tihna si am documentat-o in nenumarate fotografii,
Alberta iela am lasat-o la urma cand ne-a plouat asa cum numai pe noi ne poate ploua, prin urmare nu ne ramane decat sa ne intoarcem alta data si sa o savuram in tihna.
Case de pe
Elizabetes iela - multe dintre ele au fost proiectate de arhitectul Mikhail Eisenstein, tatal faimosului regizor Serghei Eisenstein:
Multe dintre aceste cladiri au fost restaurate in anii ’90 cu bani imprumutati de la bancile suedeze, banci care de altfel sunt foarte bine reprezentare in Riga, si care probabil ca nu vor mai fi returnati...
Selectii de ici si de colo...
Casa cu atlanti - nu mai stiu daca asa se numeste oficial sau am botezat-o eu:Casa cu pisici:"Baiatul care citeste":"Cea mai frumoasa femeie din Riga" - desemnata asa de catre localnici:Episod cultural si culinar - Art Deco si ciocolataCine ma cunoste stie ca ambele se numara printre preferatele mele asa ca nu puteam rata ocazia de a da curs unei recomandari: cauta ciocolateria V. Kuze din zona orasului vechi, comanda o ciocolata calda si vei primi cea mai buna ciocolata pe care ai mancat-o in viata ta! Cu o experienta bogata in domeniu am fost destul de sceptica la idea ca voi manca cea mai grozava ciocolata din viata mea intr-o pravalie in Riga, dar am dat curs totusi indemnului si nu-mi pare rau deloc. Ce-a mai grozava ciocolata? Da, o crema catifelata si fierbinte, aromata pana la rafinament, servita cu o lingurita mica dintr-o cescuta fina de portelan intr-un ambient Art Deco... motiv mai mult decat serios sa mai merg la Riga si vara asta.
La finalIn mod evident povestea despre Riga are drept leitmotiv stilul architectonic ce o defineste si care m-a atras de la bun inceput sa o vizitez. Cu toate acestea, imaginea ce mi-a ramas in minte cel mai bine din Riga si cu care asociez acum orasul nu se leaga nici de o cladire, nici de o piata sau de o strada, ci de un grup de biciclisti adunati intr-o dupa-amiaza in centru:
- Pentru ce v-ati adunat aici? Si de ce v-ati pus flori la biciclete? Protestati impotriva a ceva? Va exprimati simpatia pentru ceva? Sunteti ecologisti? i-am interogat curioasa.
- A, nu, ne bucuram doar pentru ca e vara!