Povestea a trei orase

Riga - die Jugendstilstadt

Cu o istorie de mai bine de 800 de ani, aflata la intretaierea drumurilor comerciale dintre Europa si Rusia, Riga, capitala Letoniei, a fost mereu un oras prosper ce a urmat tendintele vremii trecand prin variate stiluri arhitectonice de la romanic, la gotic, renascentist si pana la cele moderne, dar cel care ii defineste astazi personalitatea este cel Art Nouveau sau, mai bine zis, tinand cont ca a venit pe filiera germanica, Jugendstil.

La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, Europa a trecut printr-o scurta perioada de calm si relativa prosperitate, in care curentul modernist in arta redescoperea vechi simboluri orientale, crestine ori celtice, revenea la mitologie, iar formele inspirate din natura defineau un nou stil decorativ - Art Nouveau - ce a fost in voga aproximativ 20 de ani. La apogeul sau, pe o durata de numai vreo 5 ani, s-a construit atat de mult si intr-un stil atat de armonios, incat si astazi Riga se recomanda „Die Jugendstilstadt” in ciuda ocupatiei sovietice de 50 de ani.

De la Stockholm la Riga se ajunge usor trecand Marea Baltica cu feribotul. Drumul dureaza o noapte intreaga. Se porneste dupa-amiaza din Stockholm, se serpuieste prin arhipelag vreo 2-3 ore si apoi se ajunge in larg dupa care peisajul devine cam... mononon... pana a doua zi dimineata cand feribotul ajunge in golful Riga si incepe sa urce pe raul Daugava inspre port.








Portul Riga era foarte activ in dimineata cand am ajuns. O padure de macarale incarcau si descarcau carbuni, lemn si alte materiale, precum si diverse containere, pe slepuri si vapoare de tot felul inmatriculate prin toate colturile lumii.






Pe masura ce ne apropiem de oras trecem pe langa doua cladiri decrepite de mostenire ruseasca... Panta rei...






Am ajuns. De-o parte incepe orasul vechi, de partea cealalta a podului o cladire indrazneata a unei banci strapunge cerul cu baioneta.





Orasul vechi



In Riga circula o anecdoda ce-i face mandri pe localnici:
- Cu o istorie atat de lunga, cum se face ca n-aveti mare lucru de aratat din vechea fortareata si din orasul medieval?
- Pai orasenii nostri au fost mereu prosperi de pe urma negotului asa ca pe masura ce trecea o moda daramau casele vechi si-si construiau case noi!

Cu alte cuvinte, n-au mai ramas multe nici din prosperul burg hanseatic ce a fost odata, nici din vechea fortareata suedeza si nici macar din influenta ruseasca de pe vremea lui Petru cel Mare...

Orasul vechi insa e departe de a fi dezamagitor. Una dintre vechile intrari in fortareata, „Poarta suedeza”, s-a pastrat pana astazi, impreuna cu o buna bucata de zid si cu turnul in care era pulberaria.






Case si castele „de jucarie” pe care se poate vedea stema orasului intalnita de altfel pe o multime de alte cladiri: castelul, simbolizand orasul cu regulile sale de autonomie, deasupra caruia se afla doua chei incrucisate, o cruce si o coroana simbolizand patronajul papei reprezentat de episcopal local:








O luam pe strazi inguste si ajungem la „Cei trei frati” - trei case vechi tipice de negustori. Casa cea alba este cea mai veche, probabil ramasa de prin secolul XV. Celelalte doua sunt mai noi, cea galbena, din mijloc, avand „doar” 300 de ani. Toate trei au aceeasi dispunere a incaperilor in interior: la parter si la etajele de jos erau camerele de locuit, iar la etajele de sus erau depozitele din care incarcarea si descarcarea marfurilor se facea cu ajutorul unor scripeti ancorati de barnele groase de lemn.






In piata centrala a orasului vechi, chiar vis-a-vis de primarie se afla o cladire cu nume bizar: Casa Capetelor Negre - Schwarzhäupterhaus… Intrigata fiind de nume i-am cautat istoria ca sa descopar ca a fost construita ca sediu al Fratiei Capetelor Negre, organizatie cu o istorie de mai bine de 700 de ani, ce reunea negustori germani bogati si neaparat holtei ce si-au construit in principalele orase prin care-i purtau drumurile echivalentul de astazi al unui club foarte exclusivist. Numele si implicit simbolul omniprezent al capetelor negre se pare ca provine de la patronul lor, Sfantul Mauriciu, de origine maura.






Capetele negre le-am regasit si pe o coloana din catedrala orasului vechi:




Primaria:




Ar fi frumos acum sa pot spune ca toate acestea s-au pastrat, ajutate mai mult sau mai putin de restaurari intelept gandite, de cand au fost facute si pana astazi. Din pacate insa, Primaria si Casa Capetelor Negre nu sunt decat reproduceri ale originalelor transformate in ruine in 1941 de catre armata sovietica.

Din pacate letonii mai traiesc si azi cu frica de bombele rusesti… si inca se mai platesc polite si de-o parte si de cealalta. In fata cladirii Parlamentului sunt mereu masini de politie si trecatorii sunt scrutati cu priviri foarte vigilente din cauza incidentului din anul 2000 cand un grup de ”nationalisti” rusi din Moscova s-au baricadat in turla bisericii Sf. Petru, la o aruncatura de bat de Parlament, si au amenintat ca vor arunca totul in aer.

In apropiere de Parlament e ”Monumentul Baricadelor” inchinat celor care s-au adunat in orasul vechi in 1991 si au blocat vechile strazi medievale hotarati sa tina piept trupelor sovietice trimise de la Moscova.




Pentru mine, solidaritatea de neam si cauza de care au dat dovada letonii in 1991 e un motiv de admiratie si mirare. Dintr-o tara cu o populatie putin peste 2 milioane de locuitori din care doar aproximativ 1.2 milioane sunt de origine letona, in numai o jumatate de zi de la apelul transmis la radio catre populatie, 700000 mii de oameni - mai mult de jumatate dintre letoni - s-au adunat in piata din fata catedralei, au ridicat baricadele si au arata cat sunt de hotarati sa protesteze in acest fel impotriva rusilor.

Sentimentele letonilor fata de rusi sunt vizibile chiar si pentru turisti. De exemplu, eram pe strada si am remarcat o placa ce indica o personalitate ce-a locuit intr-o cladire pe langa care treceam:




Intr-o tara cu aproximativ un sfert din populatie vorbind limba rusa te-ai fi asteptat ca traducerea in rusa sa fie inaintea celei in engleza ce se adreseaza in mod special turistilor, dar nu, era ultima pe lista, ca un fel de concesie populatiei ruse. De fapt nu e de mirare deloc, dat fiind procentul mare de non-cetateni din Letonia, fosti cetateni ai URSS care nu-s nici letoni si nici nu au alta cetatenie. Acestia au un fel de pasaport, sau in sfarsit, act de identitate in care in loc sa spuna ca sunt ceteteni ai Letoniei, asa cum te-ai astepta in mod normal intr-un pasaport, precizeaza ca nu sunt cetateni letoni. Exista, desigur, posibilitatea ca non-cetatenii sa se naturalizeze in Letonia, dar numai dupa ce dovedesc cunoasterea limbii, a culturii si istoriei letone, cu accent pe recunoasterea ocupatiei sovietice abuzive. In acest fel e cumva limitata aceasta categorie de non-cetateni la rusofilii nostalgici sau asta ar fi cel putin intentia… Cu alte cuvinte sunt un fel de „prizonieri” intr-o tara ostila…


Centrul orasului

Zona din jurul Monumentului Libertatii e privita ca fiind centrul orasului Riga. Monumentul Libertatii are si el un trecut destul de zbuciumat, fiind la un pas de demolare in 1940. A scapat ca prin urechile acului dar a capatat o noua semnificatie: daca initial cele trei stele din varful statuii simbolizau provinciile letone, sovieticii au decis ca ele reprezinta cele trei state baltice impreuna cu Mama Rusia. Letonii au tolerat, dar n-au acceptat noua interpretare si dupa 50 de ani s-au intors la cea originala.






Piata in care se afla Monumentul Libertatii e inconjurata de cladiri de la sfarsitul secolului XIX, multa verdeata, un parc frumos si cladirea operei. Niciuna dintre cladiri nu impresioneaza prin grandoare, dar sunt armonioase si inspira cumva… normalitate.










Art Nouveau

Am lasat la final fotografiile care justifica titlul. In zona centrala, ba chiar si ratacite prin orasul vechi, sunt o multime de cladiri construte in stil Art Nouveau. Doua strazi insa, Elizabetes iela si Alberta iela, sunt faimoase pentru „piesele de rezistenta” ce se aliniaza de-a lungul lor si care au facut ca zona respectiva sa intre in patrimoniul cultural UNESCO. Daca pe Elizabetes iela ne-am plimbat in tihna si am documentat-o in nenumarate fotografii, Alberta iela am lasat-o la urma cand ne-a plouat asa cum numai pe noi ne poate ploua, prin urmare nu ne ramane decat sa ne intoarcem alta data si sa o savuram in tihna.

Case de pe Elizabetes iela - multe dintre ele au fost proiectate de arhitectul Mikhail Eisenstein, tatal faimosului regizor Serghei Eisenstein:
































Multe dintre aceste cladiri au fost restaurate in anii ’90 cu bani imprumutati de la bancile suedeze, banci care de altfel sunt foarte bine reprezentare in Riga, si care probabil ca nu vor mai fi returnati...

Selectii de ici si de colo...

Casa cu atlanti - nu mai stiu daca asa se numeste oficial sau am botezat-o eu:






Casa cu pisici:






"Baiatul care citeste":




"Cea mai frumoasa femeie din Riga" - desemnata asa de catre localnici:






Episod cultural si culinar - Art Deco si ciocolata

Cine ma cunoste stie ca ambele se numara printre preferatele mele asa ca nu puteam rata ocazia de a da curs unei recomandari: cauta ciocolateria V. Kuze din zona orasului vechi, comanda o ciocolata calda si vei primi cea mai buna ciocolata pe care ai mancat-o in viata ta! Cu o experienta bogata in domeniu am fost destul de sceptica la idea ca voi manca cea mai grozava ciocolata din viata mea intr-o pravalie in Riga, dar am dat curs totusi indemnului si nu-mi pare rau deloc. Ce-a mai grozava ciocolata? Da, o crema catifelata si fierbinte, aromata pana la rafinament, servita cu o lingurita mica dintr-o cescuta fina de portelan intr-un ambient Art Deco... motiv mai mult decat serios sa mai merg la Riga si vara asta.








La final

In mod evident povestea despre Riga are drept leitmotiv stilul architectonic ce o defineste si care m-a atras de la bun inceput sa o vizitez. Cu toate acestea, imaginea ce mi-a ramas in minte cel mai bine din Riga si cu care asociez acum orasul nu se leaga nici de o cladire, nici de o piata sau de o strada, ci de un grup de biciclisti adunati intr-o dupa-amiaza in centru:




- Pentru ce v-ati adunat aici? Si de ce v-ati pus flori la biciclete? Protestati impotriva a ceva? Va exprimati simpatia pentru ceva? Sunteti ecologisti? i-am interogat curioasa.
- A, nu, ne bucuram doar pentru ca e vara!

Tallinn - La taverna fetelor frumoase

Cand locuiesti intr-un oras ca Stockholm e aproape firesc ca drumurile scurte, de vara, sa inceapa cu imbarcarea la bordul unui feribot si traversarea peste noapte a Marii Baltice… Destinatia de data aceasta: Tallinn, capitala Estoniei.












Noaptea cu luna plina n-a agitat spiritele marii ci doar pe cele ale petrecaretilor de la bord, prin urmare am ajuns cu bine dimineata in portul Tallinn. O multime de feriboturi turistice, multe dintre ele apartinand companiei estoniene Tallink cu care am calatorit si noi, una dintre cele mai mari companii de transport maritim ce opereaza in Marea Baltica. Nici urma de activitati industriale in port. Pe vase se incarca si se descarca... turisti... atrasi ca si noi de orasul medieval ce se vede in zare.






Intra Muros

De aici incolo povestea ar trebui spusa de un menestrel acompaniat de lauta ce deapana in cuvinte mestesugit alese istorii de mult intamplate, pentru ca odata ce treci de Poarta Viru incepe vechiul oras medieval Tallinn.



Strazi acoperite cu piatra cubica marginite de-o parte si de alta de case de pe la 1400 si pana pe la 1600, ale caror curti interioare au fost transformate astazi in cafenele pitoresti - Pasajul Sfintei Ecaterina - te conduce de la Poarta Viru si pana in inima orasului vechi.












De peste 800 de ani, Piata Primariei a fost si inca este centrul orasului Tallinn. Impozanta cladire gotica a vechii primarii care domina piata a fost construita initial pe la 1400. Ceea ce se vede azi dateaza de la 1627. Vechea cladire nu mai joaca astazi un rol activ ca primarie, ci e folosita pentru concerte si alte activitati culturale.








In varful turnului sta infipt tantos batranul Toomas, simbolul orasului, omuletul care prezice vremea. Pacat ca n-a putut prezice si vremurile… vanturile taioase si reci de la rasarit ce-au batut timp de 50 de ani peste tarile baltice si cele de la vest aducatoare de speranta si primavara…




Detalii:






Stema orasului, trei lei albastri, mostenire daneza tocmai de pe la 1200 de pe vremea cand tinutul a fost cucerit de Valdemar al II-lea, deasupra careia se afla o coroana de aur:




La coltul Primariei canta un grup de baieti. Muzica era de fanfara, costumatia e…aaa... inedita?




Case vechi din apropierea Primariei si vechea farmacie de la 1422 care a functionat fara incetare in aceeasi cladire, detinand, se pare, recordul in Europa:








Am incercat sa cumpar de la farmacie potiune din piele de sarpe, suc de mumie sau pudra de unicorn, dar mi s-a spus ca nu se mai gasesc din anul 1636… pacat. Si nici un alt produs ce se vindea la farmacie in vremurile vechi - praf de pusca - n-am mai gasit si nici martipan, care umbla vorba, a inceput initial sa fie fabricat in Tallinn ca leac si nu ca produs de cofetarie.


Olde Hansa




De peste tot de pe unde umblu imi amintesc cu mai multe ori mai putine detalii strazi, case, peisaje, intamplari, istorii, oameni, si ceva in plus, un detaliu sau altceva care marcheaza locul in mintea mea... cel putin pana la urmatoarea vizita. In Tallinn a fost Olde Hansa si tinerii sai, mai multe fete decat baieti, blonzi, frumosi si veseli.




Olde Hansa e un restaurant din apropierea Primariei cu specific medieval de la cladire si decoratiuni si pana la meniu. Avand un prag de tolerare foarte coborat la tot ceea ce mi se pare kitsch, eram pregatita sa intampin cu scepticism ce ajunge pana la ostilitate orice incercare de a mi se baga pe gat la figurat si, hm... in cazul restaurantului chiar si la propriu, pe post de ambient si mancare „medievala” daca vine in ambalaj de plastic sau e facut din ingrediente aiuristice neconforme cu perioada sau alte anacronisme. N-am avut insa nici un motiv sa ma plang. Fete zambitoare ne-au condus la masa si ne-au servit cu bere cu miere din ulcele de lut. Pulpe de pui cu un sos de alune de padure, grau fiert, muraturi si o bocceluta din aluat umpluta cu fasole...




Meniul, scris pe piele subtire si ilustrat cu desene frumoase, era o lectura in sine. Fiecare fel de mancare venea cu o poveste in care ti se explica cum se procurau ingredientele mai deosebite, cui i se adresa mancarea respectiva, dupa cat ii tinea punga, in ce perioada a anului se manca si multe alte lucruri interesante. Mancarea era si ea desigur gatita cu mijloacele vremii atat de mult pe cat permit standardele de igiena de azi.

Asa se face ca acum pentru mine Tallinn e orasul fetelor frumoase de la vechea taverna medievala...












Zidurile cetatii vechi:




Kiek in de Kök - Peek into the Kitchen - e unul dintre turnurile de paza ale cetatii. Numele se pare ca vine de la faptul ca soldatii pretindeau ca de la inaltimea impresionanta a turnului de 38 m putea sa traga cu ochiul in bucatariile oamenilor uitandu-se in jos prin hornuri.




Turnul Fecioarelor - ironic denumit asa fiindca una dintre destinatiile sale era ca puscarie pentru prostituate:




Vedere extra muros catre intra muros si o sculptura originala:






Extra Muros

Trisez putin... Parlamentul si Catedrala Alexander Nevsky se gasesc una in fata celeilalte si sunt de fapt intre zidurile cetatii vechi, mai precis la marginea cetatii, dar nu mi se potriveau in poveste...

Parlamentul:






Catedrala Alexander Nevsky, giganica si, cum altfel, decat imbracata in schele?




Plimbandu-ne aiurea pe strazi am ajuns in zona garii, la scurta distanta de fapt de orasul vechi, unde incepe o zona de case vechi rusesti tipice, din lemn, aparent nelocuite. Nu pareau insa complet abandonate, parca traia totusi cineva in ele dar locuitorii au incetat sa mai aiba grija de ele... ca si cum timpul s-ar fi oprit pentru ei. Mai tineti minte povestea lui Miss Havisham din „Marile sperante”, de Dickens, care dupa ce a fost parasita la altar in ziua nuntii decide sa opreasca toate ceasurile si continua sa traisca imbracata in rochia de mireasa in casa in care nimic nu avea sa mai fie atins de la momentul acela? Ei bine, asa mi s-au parut mie casele rusesti de pe langa gara din Tallinn... case lasate prada timpului.




Teatrul National - ciudata cladire, cumva la limita uratului:




Opera:




In rest orasul e comun, cateva bulevarde cu cladiri moderne dar si niste cartiere periferice cu destul de multa verdeata, dar constructii mai ponosite.






Am lasat la sfarsit ceva mai deosebit:




Arena aceasta n-am inteles-o in primul moment. Ceva parea anapoda. Pai ori sunt locuri de jur imprejur pentru spectatori si in centru o arena, ori locuri in centru iar la capat e o scena. Cea din Tallinn insa, are un soi de scena cu trepte care seamana cu o sectiune dintr-un stadion la capatul unei peluze. Misterul s-a spulberat cand am citit explicatiile: este arena destinata festivalului de muzica corala din Tallinn, festival cu o traditie veche de mai bine de 100 de ani. Departe de a avea doar o importanta culturala pentru estonieni, arena destinata corurilor a jucat un rol important in miscarea de recapatare a independentei Estoniei de sub rusi. In 1988, 300000 de estonieni s-au adunat acolo in timpul festivalului, mai mult de un sfert din toata populatia tarii, si au cantat cantece patriotice interzise de sovietici ca parte a ceea ce se cunoaste drept „Revolutia Cantata”.


In loc de final o intrebare incuietoare:
Care e numele primului film de desene animate facut in Estonia si de cand dateaza?
Nu stiti? A, pai nici eu n-am stiut pana n-am citit pe un capac de canal:
„Aventurile catelului Juku” - „Kutsu-Juku seiklusi” in original - din 1931!

Cum Lituania e doar rareori disociata de Estonia si Letonia si pomenita separat, m-am gandit ca s-ar cuveni sa le fac si eu dreptate celorlalte doua tari baltice si sa povestesc cate ceva despre capitalele lor, desi nu am ajuns acolo cu avionul si in consecinta nu am poze conforme cu specificul forumului. Daca administratorii nu considera oportuna aditia, ii rog sa le stearga.

Superbe trip report-uri! Felicitari, mi-au trezit pofta de calatorie!

Andrei a scris:

... mi-au trezit pofta de calatorie!

si de mancare

Absolut incantator, jos palaria Tummelisa

Splendid,as allways !

Frumos trip report ! felicitari ! mi-a placut Pobeda cu jante din aliaj usor

Multam frumos si complimente pt descrieri si istoria locurilor!

Foarte frumoasa descriere in cuvinte si imagini

Am totusi o intrebare: cine e personajul acela micut si simpatic care apare in doua poze stand la nivelul solului?

Super fain Trip Report. Pozele sunt superbe. Am avut si eu ocazia sa merg in Estonia in 2007, dar din pacate a fost iarna. Se pare ca vara e mult mai frumos orasul.

Thanks for sharing

Minunat

gabi-737 a scris:

Am totusi o intrebare: cine e personajul acela micut si simpatic care apare in doua poze stand la nivelul solului?

Foarte frumos trip-report-ul. Felicitari!

@gabi-737: Personajul se numeste Kutsu-Juku (Juku The Dog) si este primul erou al unui film de desene animate din Estonia - anul 1931.

Ma refeream la ursulet

gabi-737 a scris:

Ma refeream la ursulet

Ahhh... scuze

Ca de obicei, ma bucur tare ca v-au placut .

gabi-737 a scris:

Am totusi o intrebare: cine e personajul acela micut si simpatic care apare in doua poze stand la nivelul solului?

A... ai remarcat-o pe pasagera clandestina! O cheama Birka, mi se strecoara in bagaje cand sunt gata de plecare si se baga in cadru cand mi-e lumea mai draga .

Superb ,multumim!
Ca de obicei nota maxima...intotdeauna ne incanti cu TR-urile facute....

Frumoase locuri!
Merita vizitat!