Primăvara mea arabă - Iordania 2012

Reuşesc şi eu într-un final sa mai pun un TR pe forum, şi, sper eu, unul interesant şi puţin mai exotic decât majoritatea.

În ideea de a scoate nasul puţin din Europa şi de a face cunoştinţă cu lumea arabă, am ales Iordania pentru o săptămână la început de aprilie. Primăvara şi toamna sunt cele mai bune perioade pentru vizitat Iordania, vara vremea fiind sufocant de caldă. Multora, la auzul acestei ţări, le vine în minte numele Petra, faimosul oraş antic construit de Nabateeni în jurul secolului 6 î. Hr. Dar Iordania înseamnă mult mai mult de atât, înseamnă o întreagă cultură, un stil de viaţă aparte de cel occidental, peisaje de neuitat, mâncare excelentă şi mai ales, o introducere lină în Islam, care te face să uiţi de numeroasele prejudecăţi dobândite trăind aici în vest.

Vreau să subliniez că Iordania nu este deloc atât de îndepărtată, nici dpdv geografic, nici financiar de noi. Pe zborul TAROM am plătit cam 200 de euro de persoană, durata de zbor este puţin peste două ore (întoarcerea este de obicei cu escală la Beirut, deci creşte la vreo patru ore), iar preţurile la cazare şi de-ale gurii nu se compară cu Europa de Vest. Revin la prejudecăţi: dacă plănuiţi o vacanţă în Iordania, să nu vă sperie, pentru că ar fi mare păcat. Oamenii sunt prietenoşi, nu există beţivi, derbedei, hoţi pe stradă (fiind o ţară islamică). La toate obiectivele turistice există Tourist Police, căreia te poţi plânge pentru orice nu îţi convine ca turist. Aproape toată lumea vorbeşte engleză binişor, cât să te poţi înţelege, de la bătrâni la cerşetori şi chelneri. Prima întrebare este "Where are you from?" iar următoarea sintagmă vine imediat după răspuns: "Welcome to Jordan!". Înainte de o călătorie în Iordania, este obligatoriu să citiţi memoriile Reginei Noor Al Hussein, titlul în engleză este Leap of Faith, iar în română Calea spre credinţă. Este o introducere excelentă şi arată ce poate face o familie regală luminată. Acum, ţara e condusă de Regele Abdullah, fiul lui Hussein.

Am zis ca nu există hoţi. N-o luaţi greşit: există, dar sunt hoţi cinstiţi. Nu te fură pe faţă, ci te fură cinstit, la negociere. Dacă sunteţi obişnuit să negociaţi la orice, de la benzină la cafea şi preţul vizei de intrare în ţară, e OK. Dau două exemple. La schimbul valutar din aeroport, am dat 40EUR, dar am primit în schimb 60JOD (1JOD=1.08EUR), ieşind în câştig cu aproape 20 de euro. Dar, cum în Arabia socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, la prima benzinărie am fost taxaţi şi am pierdut vreo 8 din cei 20 de euro câştigaţi. Nenea care ne-a umplut rezervorul a băgat mai întâi vreo 30 de litri, s-a oprit, a butonat ceva la pompă, resetând-o, şi a început de la zero. Peste 1 minut, rezervorul era plin, dar pompa afişa doar 3 litri de benzină. Evident că a cerut bani pentru 40 de litri. Apropo, benzina costă cam 0,6JOD/litru.

Traseul a fost după cum urmează. Mai multe detalii despre fiecare loc, pe măsură ce avansăm.


Având atât de multe poze să vă arăt, am să împart trip-reportul pe zile. Sper ca astfel să introduc şi puţin suspans

Ziua 1

Să începem cu prima zi. După un zbor care a decolat de la OTP la miezul nopţii şi a aterizat pe la trei dimineaţa în Amman, ne-am trezit în capitală chiauni, cu noaptea-n cap. Am sărit direct în bazar. Ca în multe ţări sărace, viaţa se desfăşoară în mare parte în stradă. Asta am şi încercat să surprind în următoarele poze.


Vrea cineva o basma?


Atenţie, se cară ... farfurii? Furtunuri de duş?


Miei de Paşti


Un localnic (o poză care-mi place mult)






Pe un deal din centrul oraşului este vechea cetate romană


Cu familia prin oraş






În valea de la est de oraş e aeroportul Marka, cu zboruri regionale şi interne, militare, plus tot felul de bâzâitoare






Se vinde ceai la stradă. Ceaiul e băutura tradiţională arăbească.




Un nene haios care gesticula către maşini. Că tot veni vorba: traficul în Amman este nebun. Nu există treceri de pietoni, benzi de circulaţie şi foarte puţine semafoare. Strada se trece printre maşinile mergând bară la bară cu 30 la oră. Credeţi-mă, e o experienţă.




Amfiteatrul. În prim plan se vede construcţia unei zone pietonale, înverzite, care ar trebui să revitalizeze centrul, acum congestionat de maşini şi comercianţi.




Porumbeii sunt camuflaţi cu deşertul şi destul de slăbănogi


Cineva are magazia pe acoperiş


Ca şi turcii, au sindromul de a-şi afişa steagul pe orice formă de relief mai răsărită


Intrarea la vestigiile romane. Pentru cei care nu ştiau, numele Ammanului din epoca romană şi bizantină era Philadelphia (ca de obicei, americanii au copiat numele)






În jurul vestigiilor romane era invazie de omizi pe trotuar, pe stradă... Nu aveai cum să nu calci pe câteva.




Ceasul solar din curtea interioară a primăriei. Era fix patru şi jumătate (dacă nu mă credeţi, verificaţi în EXIF)


O ultimă vedere către coloanele romane pe înserat




Închei cu o panoramă a oraşului făcută de pe colina romană.
CLICK

Ţineţi aproape pentru episodul 2.

Foarte captivanta prima parte, astept cu interes continuarea.

arianne a scris:

...preţurile la cazare şi de-ale gurii nu se compară cu Europa de Vest.

Sunt interesat de pretul la cazare, poti da cateva exemple?

Iulius a scris:

Sunt interesat de pretul la cazare, poti da cateva exemple?

Depinde de loc. In oraşele mari turistice (Aqaba, Amman) poate fi până în 50 de euro pe noapte la un hotel rezonabil, trei stele, cameră triplă. La Rezervaţia Dana am stat într-o cameră extrem de simplă, dar foarte întunecoasă şi umedă, pentru 15JOD pe noapte, trei persoane, cu mic-dejun şi cină incluse. Am să pun poze cu camera şi hotelul în episodul 2.

Sigur că există şi marile lanţuri hoteliere (Kempinski, Movenpick) la care preţurile sar mult, dar nu am servit.

Misto, misto, de-abia astept continuarea!

Frumos frumos! Panorama nu merge, nu-i acolo.

byteworks a scris:

Frumos frumos! Panorama nu merge, nu-i acolo.

Mersi, reparat.

arianne a scris:

Ceasul solar din curtea interioară a primăriei. Era fix patru şi jumătate (dacă nu mă credeţi, verificaţi în EXIF)

Bine scris și bine documentat TR-ul.
Dar EXIF-ul lipsește...

Aștept și eu cu nerăbdare partea a doua...

Liviu

shouriken a scris:

Dar EXIF-ul lipsește...

Grrr... asa-i. S-a pierdut undeva pe drum. Va trebui sa ma crezi pe cuvant (ora GMT, a ramas dupa ora de iarna, deci GMT +1 vara...)
‎

Citat :

01 ‎April ‎2012, ‏‎14:31:18

Ziua 2

A doua zi am luat-o spre Dana, o rezervaţie naturală situată într-un canion la vreo 150km sud de Amman. Pe drum, am făcut o mică pauză în Madaba, un orăşel din apropierea Ammanului. Vom ajunge aici şi la întoarcere, aşa că urmează multe poze de aici în ultimul episod. Deocamdată, doar una, care prinde oarecum spiritul oraşului. Găinile se tăiau pe loc, când venea clientul. În cinci minute era gata jupuită şi ţi-o dădea (am preferat să nu asist la partea cu tăiatul, oricum se întâmpla în spatele unei perdele; nu se putea vedea din stradă, dar bănuiesc că se putea auzi).


O decolare de la Amman


Poze din deşert şi cu şoseaua




În multe locuri pe marginea şoselei, beduinii vând nimicuri. Unele nimicuri sunt şi fotogenice.




Impresionant cât de bine se distinge platoul sus. Odată ce şoseaua a ieşit din vale, se termină serpentinele şi merge drept kilometri întregi.


Un alt punct turistic al zilei e Castelul din Kerak. A fost construit în secolul 12, dar nu mi s-a părut demn de faima pe care o are, fiind în mare parte în ruină. Merită totuşi un popas pentru panorama din vârful colinei.


Şi-n Iordania e primăvară




România


Un semn de circulaţie la intrarea în castel


Din nou la drum, dăm peste nişte aşezări de beduini. Corturile sunt la ceva distanţă de şosea, dar îşi trimit copiii lângă drum să vândă ceva ierburi maşinilor care trec.






Drumurile sunt excelente. Prin deşert, te întâlneşti cu o maşină o dată la 1 kilometru şi e o plăcere de condus.


Cum coboară soarele un pic, stâncile capătă nuanţe aparte. Ca fotograf trebuie să te grăbeşti, pentru că soarele apune mult mai repede decât la latitudini mai temperate


Aici sălăşluieşte un om mai înstărit, are casă din BCA şi terasă cu umbrar din cârpă


În schimb, indiferent de statutul social, toată lumea are maşină. De preferinţă, o rablă. Bicicletele şi scuterele lipsesc cu desăvârşire.


Caprele pot fi duse la păscut cu forţe proprii...


...sau cu maşina


Aproape am ajuns. După aşa un drum lung, vrea cineva un ceai?


Turiştii nemţi preferă să admire peisajul


Demn de admirat, ce-i drept


Gata. Dana Village. Este un sătuc care a fost abandonat de localnici în căutare de muncă de mulţi ani, dar la iniţiativa RSCN (Rozal Society for the Conservation of Nature) şi a Reginei Noor, cu ajutorul USAID, este în proces de reabilitare ca destinaţie turistică. Majoritatea căsuţelor sunt încă în ruină, dar au apărut deja trei hoteluri şi se pare că toate sunt pline mai tot timpul. Se organizează excursii de trekking prin rezervaţie, dar din păcate şapte zile nu sunt suficiente să vezi tot ceea ce e de văzut în ţara asta...


Camera în care am stat.




Cina şi micul dejun au fost incluse în preţul de 15JOD/cameră. Ambele sunt cu bufet suedez cu toate felurile de mâncăruri arăbeşti, de la humus, la falafel şi cous-cous, iar de băut, ceai la discreţie.


E extraordinar să te uiţi la stele seara în deşert.


O poză cu expunere de vreo 8 minute, care a cam fost stricată de nişte picăţele multicolore. Poate îmi explică cineva fenomenul - o fi praful şi nisipul din aer, sau a dat senzorul aparatului chix?


După masă am fost invitaţi la un spectacol improvizat, numai bun de făcut cunoştinţă cu localnicii. Evident că din spectacol s-a transformat în horă multinaţională în toată regula.


Am reuşit şi să captez sintagma de care aminteam ieri. Vizionare plăcută!
Welcome to Jordan!

Mâine urmează Petra. Ţineţi aproape.

Foarte frumos, Radule. Vis-a-vis de poza cu expunerea de 8 minute, pare ca senzorul ti-a dat kix.

Frumos, Radule! Imi place foarte mult aia cu porumbeii de pervazul geamului, facuta in prima zi.
Asteptam si continuarea. Sper sa nu ne tii mult!

frumos TR-ul.
Cat despre senzor...stiu ca se poate face remapare pentru pixelii morti. Sau sunt doar "incinsi" de la expunerea lunga?

GG arianne! Ce surse de informare ai folosit pentru a alege traseul, hotelurile etc.?

strainu a scris:

GG arianne! Ce surse de informare ai folosit pentru a alege traseul, hotelurile etc.?

Un ghid Petit Futé, booking.com şi tovarăşul Google şi pe-al său Earth.

Ziua 3

De dimineaţă urc repede pe acoperiş să văd mai bine valea


Cum poate aţi observat de ieri, toate camerele "hotelului" au nume în loc de numere. Cea cocoţată pe vârf e Chambre du Poète.


"Holul" "hotelului"


Moscheea din sat şi "Piaţa Centrală", unde se întâlnesc maşinile să discute




Intrarea în "hotel"


Satul văzut de deasupra şi... la drum spre Petra!


La Petra te întâmpină bişniţarii care te imploră să te urci pe vreun cal, măgar sau altă creatură ca să-ţi cruţi picioarele de mers pe jos cei aprox. 10km dus-întors cât e tot traseul


Dar şi un peisaj deosebit. Toate peşterile săpate în stâncă sunt mormintele Nabateenilor şi datează dinainte de Hristos




Primul kilometru din traseu e o adevărată lucrare de urbanism; pe dreapta e pista pentru patrupede, iar pe stânga cea pentru pietoni.


Pe cine-or aştepta luptătorii ăştia? O singură întrebare şi vine răspunsul: "president of Italy visit Petra, he come in ten minits!". Bun de ştiut, păstrăm aparatul pregătit. O căutare rapidă prin memorie şi îmi vine în minte Giorgio Napoletano. Sau să fie Berlusconi, căci în arabi nu prea te poţi încrede? Preşedinte sau fost prim-ministru, pentru ei tot una e.


Oare caprele or fi plătit bilet de intrare? Că tot veni vorba, intrarea îţi găureşte bine portofelul, costă 50JOD/persoană. O dată în viaţă merită. Pentru iordanieni, intrarea costă un singur dinar (unde a dispărut egalitatea între popoare?)


Siq-ul este canionul îngust care duce spre faimoasa "Comoară", "Treasury"


Înainte de a intra în Siq, o privire la tinichelele de vânzare








Cine vine? Tov. Giorgio şi consoarta (securitate extrem de relaxată, aproape mi-am frecat cotul de al preşedintelui, cei 2-3 bodyguarzi erau complet depăşiţi de situaţie)






Gata! Target in sight!


Pentru lumină bună de poze şi cât mai puţine îmbrânceli cu alţi turişti, recomand să ajungeţi la Treasury dimineaţa, eu am ajuns de-abia pe la 12.


Un alt om cinstit îl aşteaptă pe Napoletano şi din priviri le comunică turiştilor: "dacă atentaţi la securitatea preşedintelui, veţi fi împunşi cu suliţa!"


Se pare că multă lume aşteaptă


Dacă credeaţi că traseul s-a terminat la Treasury, ţineţi-vă bine, mai sunt mulţi kilometri de mers şi alte vestigii de văzut


Primul cuvânt pe care îl învaţă iordanienii în engleză trebuie să fie Welcome. Niciunde în Iordania nu veţi fi "rău-veniţi"


Taxi?




Localnicii se lasă şi mângâiaţi (nu se mângâie ca pisica, au părul foarte aspru)


Pe sus trece un ... Transaero?


Şi frăţiorul la cinci minute în spate


Asta trebuie să fie cursa Amman-Aqaba


Ne întoarcem pe Pământ


La Petra chestia cea mai mişto e că nu există un traseu balizat (cum s-ar fi făcut în Occident) şi te poţi plimba pe oriunde şi intra în toate peşterile. Un vânzător de antichităţi ne-a spus că după ploaie se găsesc tot felul de obiecte antice pe jos.








O dată intrat prin poarta din poză împreună cu un american, l-am auzit cum a scos un "Woooowww, this is amaaaazing!". Naivi cum sunt, americanii fac puţin pe arheologii plecaţi în expediţie şi lucrul ăsta îi atrage. Organizarea lipseşte cu desăvârşire pentru un obiectiv turistic atât de cunoscut. Nici nu pot spune că mi-a lipsit.





De sus privirea e şi mai impresionantă




Moonrise




Ca peste tot, copiii stau la drum să vândă prostii iar părinţii stau în spate după tufişuri şi aşteaptă banii. Fetiţei din poză i-am dat un biscuite şi n-a mai contenit cu mulţumirile. Nu mă întrebaţi cum rezistă cu căciulă în cap şi pulover la 30 de grade. Probabil că pentru ei e răcoare.






Credeţi-mă, aşa era lumina şi cu ochiul liber


Pe mâine!

Poze frumoase, comentarii la fel; tu chiar ai talent de povestitor
Un mare MERCI

Liviu

F captivant. Mersi mult Radu pentru un TR deosebit.

Felicitari Radule, un TR deosebit. Imagini si comentarii de nota maxima !
Multumim.

Ziua 4

Lăsăm Dana în urmă şi ne îndreptăm în continuare spre sud. Azi vom vedea Wadi Rum, o altă rezervaţie naturală, locul de unde Lawrence al Arabiei a început Revolta Arabă din 1917-18 care a adus eliberarea statelor arabe de Imperiul Otoman. Wadi Rum este de fapt o vale adâncă deşertică cu munţi înalţi de o parte şi de alta.

Drumul e liber şi se poate merge şi cu 160km/h pe porţiunile drepte


Sate pierdute prin deşert




Am intrat în autostrada Amman-Aqaba. Şi pe aici se merge cât te ţine maşina, dar când treci printr-o aşezare sunt spinări de măgar şi trebuie încetinit la 30 pe oră. Da, aţi auzit bine, pe autostradă.






Ieşind din autostradă pe drumul spre Wadi Rum am dat de o haltă pur şi simplu în mijlocul deşertului şi un tren oprit. Fix ca-n filmele cu vestul sălbatic american


Uitându-mă pe internet am descoperit că "Hejaz Railway" este de fapt o linie de tren veche şi importantă care face legătura între Damasc şi Medina


Se poate intra şi în tren: două vagoane, două clase. Asta zice că e clasa întâi




Ceva furtună de nisip în depărtare


Wadi Rum. Flota de rable aşteaptă să ia turiştii în aşa-zisele safari-uri. Am preferat să intrăm cu maşina până unde a fost practicabil drumul, pentru că cereau cam 50JOD pentru 3 ore de plimbat cu 4x4 prin deşert.


Magazin pe şine, închis (şinele se terminau la 1m în stânga şi în dreapta vagonului)


În loc de 4x4 puteai alege să te dai cu cămiloiul


Nici de data asta nu vreţi o cafea?


O rablă aşteaptă turiştii


Un animal domestic în curtea omului


No comment


Capătul drumului bătut. Am luat-o cu propriile picioare încă vreun kilometru prin nisip






Cămilele şi-au pus păturile pe ele să nu le fie frig


Pelerini în deşert...




Catedrală gotică sculptată de natură... uimitor.


Nu întrebaţi ce pasc caprele; e un mister şi pentru mine


Un dinozaur fosilizat


Alţi pelerini


Back on the road. Next stop: Aqaba


Dânsa este


O plimbare prin urbe pe seară








Şi... Marea Roşie. Vis-a-vis e Eilat, Israel. De fapt, în Golful Aqaba (sau Eilat, după evrei) se întâlnesc patru ţări: Arabia Saudită, Iordania, Israel şi Egipt. La Aqaba, femeile venite la plajă nu au voie să-şi dea jos costumul. Unele dintre ele intră în apă cu haine cu tot. Distanţa între Aqaba şi Eilat e de doar câţiva kilometri pe hartă, dar în minţile oamenilor e de ani-lumină...


Se vinde ceva pe plajă de către un nene costumat în turc. Ia să-ncercăm şi noi


A fost rece, greţos de dulce, probabil artificial şi a costat un dinar. Pentru o poză ca asta, merită


Belşug în Aqaba asta după ce am văzut prin deşert


Moscheea


Doi moşnegi stăteau aşezaţi pe stradă în jurul unor pietricele pe care le mutau dintr-o gaură în alta. Când m-au văzut cu aparatul la gât m-au rugat să le fac o poză şi au început să-mi explice cum se joacă. N-am înţeles eu mare lucru, dar dacă vă interesează, ia uite: http://en.wikipedia.org/wiki/Mankala


Ţineţi aproape!

Foarte, foarte misto!

Superb ! Deabia astept continuarea !

Ziua 5

Ziua asta a fost oarecum o pauză după turul de forţă din zilele trecute în care ne-am dorit să vizităm cât mai multe locuri. Ne-am dus la o marină din sudul Aqabei, aproape de graniţa cu Arabia Saudită, pentru o excursie cu barca cu vedere subacvatică şi pentru o baie în Marea Roşie.

În 1965, Regele Hussein a făcut un schimb cu saudiţii prin care Iordania primea 12 kilometri de coastă la sud de Aqaba în locul a 6000 de kilometri pătraţi de deşert. Acei 12km de coastă au adăugat un recif de corali la patrimoniul ţării şi au lăsat oraşului loc de creştere. S-au construit câteva hoteluri şi complexe de vile, plus un port de containere, dar în ciuda faptului că Iordania are doar 23km ieşire la Marea Roşie, mare parte din coastă este încă virgină.


Ne urcăm în barcă. Are cockpit de F-16




"Experienţa" subacvatică a fost dezamăgitoare. Apa a fost foarte tulbure şi geamul murdar; am văzut mai mult cu masca subacvatică lângă plajă: ceva peşti multicolori şi corali pe toate stâncile. Se găseau corali uscaţi din metru în metru pe plajă şi în apă. Nu mi-au ieşit decât două poze din barcă. Aici e un tanc din al Doilea Război Mondial care a fost scufundat în mare pentru a ajuta dezvoltarea coralilor.




Nu-ţi vine să crezi ce a putut crea natura


Unii se distrează la suprafaţă




Şi alţii în aer




Apus peste trei ţări. Stâncile din poză sunt în Egipt, apa de la mijloc e israeliană şi cea din prim-plan iordaniană


La întoarcere am ieşit pentru o ultimă plimbare nocturnă prin Aqaba. Ca şi Amman, e un oraş nebun: pe carosabil urlă maşinile pick-up americane, printre care se strecoară pietoni, găşti de biciclişti BMX şi cămile


Credeaţi că parcarea e interzisă în sensul giratoriu?


Închei cu o vedere spre Eilat de pe dealurile din suburbiile oraşului.

Mai am a patra si a cincea zi ca sa ajung la zi cu acest TR pentru ca deja am obosit cate am vazut . Desi e o ora inaintata, am savurat pe indelete fiecare rand scris si fiecare poza in parte. Absolut superb, multam ca ne arati un colt de lume la care probabil multi nu s-au gandit ca la un obiectiv turistic!

Vali, să ştii că s-au gândit destul de mulţi la Iordania ca obiectiv turistic. Sa vezi ce coadă era la bilete la Petra. Trebuie doar sa fii puţin mai aventurier (nu mult), să-ţi doreşti să vezi ceva nou şi să îţi lepezi prejudecăţile despre ţările arabe.

Ziua 6

Astăzi am luat-o înapoi spre nord, către Marea Moartă. Drumul merge o bucată lungă foarte aproape de graniţa cu Israelul, dar cu excepţia a unul-două aşa-zise checkpoint-uri (panou de checkpoint, spinări de măgar pe jos şi o gheretă cu un militar plictisit care îţi face semn să treci), nu se vede nicio urmă a războaielor care s-au dus în Deşertul Negev şi în Peninsula Sinai. Totuşi, spre deosebire de Europa, toţi bodyguarzii poartă mitraliere automate la piept, inclusiv în oraş, fie că păzesc un magazin, o vilă particulară sau o clădire administrativă.

Drumul e excelent, bine semnalizat şi extrem de liber. Pentru poza asta am încălecat banda întreruptă la vreo 140km/h...


Alte sate uitate de lume






O escală în deşert dă prilejul unor poze interesante




Un tir care cară sare de la Marea Moartă. Pe şosea te întâlneai cu un vehicul pe minut, dintre care jumătate erau monştri precum ăsta


Cu aşa maşină să tot mergi...


Ceva se-ntâmplă... aproape 400m sub nivelul mării.

"XXX123, report altitude."
"Altitude is now minus one thousand feet by regional QNH, XXX123"
"Roger, XXX123, climb to flight level minus 005"


Dânsa este. Ca de obicei, vis-a-vis e Israelul, mai exact Cisiordania




Se circulă relaxat


Eu m-am aruncat drept în mare... din păcate n-am găsit ziar de citit pentru poză şi m-am delectat cu lectura biletului de intrare la Petra E aproape imposibil de înotat, orice ai face îţi ies picioarele la suprafaţă.

Toată lumea stătea în apă aproape de mal, dar eu m-am îndepărtat vreo 30-40 de metri şi am fost strigat înapoi imediat de un cuplu de iordanieni, şi ei în vacanţă, care au zis că e periculos să te îndepărtezi de mal. Mi-au spus că mulţi turişti au murit înghiţiţi de vârteje în Marea Moartă. Pe moment i-am crezut, deşi mirat, dar căutând acum, Google nu îmi dă niciun răspuns, aşa că mă tem să nu fi avut alte motive pentru care nu le convenea că înot prea departe de mal...


Am încheiat ziua la Madaba. Oraşul este din istorie extrem de cosmopolit, populaţiile de musulmani, greco-ortodocşi şi romano-catolici sunt aproximativ egale. Pe podeaua bazilicii ortodoxe Sf. Gheorghe se găseşte un mozaic cu harta Ţării Sfinte, ce datează din secolul 6. Există de asemenea o biserică catolică şi o moschee importantă. Este impresionant cum reuşesc atâtea culturi să convieţuiască în pace de atâta timp şi oamenii sunt foarte prietenoşi peste tot. Intrând într-un magazin să cumpărăm fructe, vânzătorii au intrat imediat în vorbă cu noi. Erau sirieni, creştini şi se mutaseră în Iordania de şase ani. Şi-au declarat susţinerea necondiţionată pentru Bashar Al-Assad, dar şi pentru Abdullah al Iordaniei, care sunt amândoi "very nice".

Moscheea


Şi Biserica Catolică


Am urcat în clopotniţă, dar din păcate cam târziu, se înserase deja


Bye!

Superb TR. Pozele sunt extroardinare . Nu stiu daca sunt doar eu dar mi-ar place sa mai vad poze .

Frumos TR. Nu ai vazut motociclete si scutere pentru ca sunt interzise. Exceptie face M.S. Regele.