O vara comunista: Cuba si Venezuela.

Dupa “instalare” in hotel, am decis ca-i vremea pentru masa. Vazusem niste mancatorii ceva mai jos de hotel, si-am zis sa facem o incercare. Inainte, un mic cadru “natural”



Parte din esenta Cubei



Carciumile particulare, “paladar”. Nu, no english spoken



Aici am primit, pentru 6$/fes, un pranz superb pe baza de homar. Desi am mai mancat homar, a fost prima data cand am mancat pana m-am saturat, nu stiam ca pot fi asa de mari.



Tot ce-i pe masa (plus inca cateva chestii) pentru 6$/fes. Mai mult decat convenabil...



Vederea din camera









Camera, putin “prafuita” insa cu mult farmec







Pe la 3 dupa-amiaza am plecat la un horseback riding prin valea Vinales...



Hotelul, de “jos”
 






O vizita la o ferma de tutun, evident aranjata de ghid contra unui procent generos din cumparaturile facute acolo.
In total, tutunului ii ia cam 3-4 ani de la frunza pana in trabuc.






Ananas cubanez



Gauchos cubanezi













Viata linistita la tara. Pentru fermele de tutun, agricultorii au doua optiuni:
1. lucreaza cu/pentru stat. Pastreaza 10-15% din recolta, restul merge la stat, care cumpara recolta la pretul impus de, evident, stat. Dezavantaj: iei mai putin pe tutun decat ai lua daca te-ai descurca singur. Avantaj: statul isi ia mai toate riscurile, statul te ajuta cu utilaje, statul iti da ingrasaminte, etc.
2. lucrezi pentru tine. Caz in care e invers: dai 10-15% la stat (pe gratis), restul e al tau si te descurci cum il valorifici. In cazul fermierului nostru, vindea rola de 8 trabucuri cu 10$. Italienii cu care am fost “colegi” de excursie au cumparat de vreo 200$ (erau vreo , noi de vreo 20$. Bineinteles, o mare parte si-a luat si ghidul.


Taur
 


Da, taur. Un italian era imbracat in rosu, a strans ceva din fund pana a trecut de el. Era pasnic, totusi.





Apus de soare la hotel. Maine va urma sa plecam spre Cayo Levisa, la 10 dimineata.



Era ceva deosebit la apusurile din Cuba...




Multumesc tuturor, incerc sa ma tin de un “program”, vrand sa fac un tr “asa cum trebuie”. Incurajarile ajuta .

@gabi-737: Da, o gramada de avioane “altfel” fata de ce vezi in Europa. Desi am fost putin dezamagit, fiecare din avioanele cu care trebuia sa zbor fiind inlocuit cu o varianta mai putin “appealing” – A340-200 cu B763, B732 cu B733, AN24 cu ATR42..., totusi avioanele si, mai ales companiile cu care am zburat au fost suficient de “exotice” incat sa faca toti banii.
Referitor la benzina, am pus o poza undeva mai sus cu o pompa fotografiata, tocmai fiindca ma intereseaza si pe mine detalii de genul asta. Pretul pe care l-am vazut era de 5 CUP/litru, asta insemnand cam 0,2 $/litru. Nu cred ca au prea multa “ratie” la pretul ala, totusi, restul s-ar putea sa poata cumpara doar daca au CUC, moneda convertibila. Sa traiasca prietenia cubanezo-venezueleana. Pentru straini evident e mai mult, cam pe la 1,2$/litru. In Venezuela e destrabalarea maxima intalnita, am intrebat cat costa benzina si mi s-a spus ca aprox. 1 bolivar/litru. Pe piata neagra schimbam 1 $ pentru 7 bolivari. You do the math .
Cat despre Chevrolet-ul din '52 vazut pe strada si masina cu care am mers, mi-au ramas ochii la ele. Ca dovada ca daca n-ai incotro si stii ca un lucru va trebui sa te tina o viata, atunci "tragi" de lucrul ala sa te tina o viata. Cam cum erau intretinute si resuscitate daciile la noi pe vremea comunismului -> nu cred ca se casau multe dacii atunci. Desi masinile americane din anii '50 chiar erau fabricate sa tine 50+ ani.

Intr-adevar, este altceva...natura, peisajele, "tehnologia"...astept si urmatoarele episoade.
Viata la tara...oamenii seamana cu cei de la noi...Se vede cumva o tristete pe fetele lor.
Papa bun si ieftin.....trabucuri si cojones de mari dimensiuni...

Metalactual, m-ai impulsionat putin sa mai scriu...
Dupa ceva vreme, zic ca e vremea sa continuam plimbarea prin Cuba...
In “episodul” asta o sa fie mai multe imagini si mai putine explicatii, fiindca imaginile cam spun tot.
Dupa o noapte la Los Jazmines, a doua zi dimineata am cumparat un transfer catre Palma la Rubia, localitatea de unde urma sa plece ferry-ul catre Cayo Levisa. 10$/persoana dus-intors, parca.
Dupa un mic-dejun foarte bun si cu “view” catre valea Vinales, am luat un minibus catre Palma Rubia. Drum de vreo ora, trecand prin mici satuce linistite.

Ferry-ul catre Cayo Levisa pleaca de 2 ori pe zi, la 10 si la 16 (parca). Platisem ferry-ul odata cu hotelul de pe Cayo Levisa, 13$/pers/dus-intors.


Pontonul. Trecerea dureaza vreo 20 de minute, ferry-ul in general e plin de day-trippers, care vin cu ferry-ul de dimineata si se cara cu ala de seara. Dupa 3-4, Cayo Levisa devine foarte linistita, nu ca ar fi foarte animata in timpul zile, ceea ce corespunde perfect cu ce cautam.



In sfarsit, dupa ce ajungem pe Cayo Levisa, suntem intampinati cu un Cuba Libre si, mai ales, un view de milioane...



Cayo Levisa e o insula de vreo 2 km lungime si vreo 300 m latime, avand in total vreo 35-40 de casute amplasate direct pe plaja. Iarasi, unul din criteriile cautate si gasite .
Receptia cu restaurantul, vazute de pe plaja.



Camera absolut ok, dotata cu de toate de la televizor cu CNN pana la aer conditionat si minibar. Chiar n-aveam nevoie nici de minibar nici de tv, intr-un final nici de AC, nu asta caut la “dotarile” cazarii atunci cand vreau cazare la plaja, insa au fost bine-venite.



View-ul din camera







Pontonul care face legatura intre plaja si locul de andocare al ferry-ului, precum si centrul de scuba.


Centrul de scufundari. O sa aloc un “episod” separat scufundarilor, care au fost ieftine si superbe.



Locul de asteptare a ferry-ului




Mici instantanee de pe plaja. Pozele vorbesc singure. Fix in fata casutelor erau umbrele si sezlonguri, spatiate intre ele cam la 50 de metri, deci nu auzeai bolboroseala continua a italienilor aflati in numar limitat, totusi, pe insula (iarasi un punct forte). Daca vroiai complete privacy, tot ce trebuia sa faci era sa mergi cam 300 de metri intr-o parte sau alta si erai singur.









Aici, vreo 1 km de mers, chiar nu mai era absolut nimeni...





Seara printre casute isi faceau aparitia niste vecini draguti...





Alte poze







Mancarea (inclusa in pachet, chiar n-aveai unde sa te duci altundeva ) era foarte buna. Cateva feluri cu pui/porc (vita e la mare pret in Cuba), si apoi un bucatar care-ti gatea pe loc peste. Nici nu mi-a trebuit altceva, pestele era absolut magnific. Daca vroiai homar sau alte fructe de mare, plateai extra (homarul era vreo 15$ parca). Partea buna e ca bautura era pe bani, ceea ce evita atmosfera in care toata lumea se facea praf. Se bea, dar in afara de vreo cativa italieni care deveneau ocazional mai galagiosi (asa sunt ei si trezi, oricum), era foarte calm. Oricum, daca dintre toate mesele vedeai una de ~10 persoane cu “rezervat” pe ea, era a italienilor . Restul erau de bun simt, oricum erau putine mese si putini oameni, asa ca toate mesele erau “bune”.





Apus de soare. Mai am si altele, mai spectaculoase



Activitatea din fiecare dimineata: scufundari. Revin intr-un alt episod, acum doar barca de diving si un mic coral














Stele de mare din plin








Cerul, in perioada in care la vecinii dominicani batea furtuna tropicala Ernesto...



Acum o serie de apusuri, sper sa va placa.





































Va urma...

Chiar bun...tare plaja, liniste...super pestele...trai neneaca. Da' greu de ajuns acolo, eu deja am obosit doar citind...desi sunt obisnuit cu trambalarea.
Pentru mine, care ma scufund...ca bolovanul...e cam prea liniste ....astept continuarile, imi plac TR-urile gen serial...am asa o senzatie de...sambata/duminica seara, cand asteptam sa-l vad pe JR in Dallas...s-a dus si asta....

Astept cu interes continuarea

E mai greu de ajuns, insa de-aici vin o gramada de avantaje. Daca era aeroport langa, era un nou Varadero, si, cel putin eu, nu-mi doresc Varadero .
In plus, in toate locurile unde se ajunge "greu" e bine sa poti savura si calatoria in sine. De-aia nu ma grabesc, stau cate-o zi-doua in locurile intermediare, care se dovedesc chiar interesante. Vroiam sa ajung in Cayo Levisa, insa si destinatia intermediara, Vinales, nu m-a dezamagit deloc, ba dimpotriva, a fost un highlight...

Oricum, episodul asta o sa fie fara cuvinte, doar poze de la scufundari. Pentru cine-l pasioneaza, pozele sunt interesante, pentru ceilalti nu stiu. Pretul pentru scufundari era decent, 40$/scufundare cu tot cu echipament inchiriat, daca luai 10 plateai vreo 35/scufundare. O activitate perfecta pentru a sparge monotonia, cu tot cu trezit de dimineata pentru ca scufundarea incepe la 8-8:30, iti ocupi cam jumatate de zi, pana la pranz, cand mananci, siesta, plaja, cina...si a doua zi de la capat.
Sincer, daca nu te scufunzi nu ai ce sa faci pe insula, ca alte activitati. Daca nu te incanta zacutul la soare, in 2-3 zile te plictisesti. Pentru culorile superbe ale marii platesti prin faptul ca nu prea sunt corali pentru snorkeling, si apa e putin tulbure (pentru standarde tropicale...), insa verdele reiesit astfel e superb.

























Intr-o zi am coborat la 42 de metri, mult sub "certificarea" OW pe care o avem, de 20 de metri. Nu ca ar face mare diferenta. Insa in Cuba regulile la diving, ca si in general, sunt mai laxe. Sotia a iesit mai devreme la suprafata decat trebuia la safety-stop (a stat doar vreo 3 minute in loc de 5-7), i se golise butelia si cum e mai mica a fost impinsa in sus, asa ca a facut si o terapie cu oxigen 1h la cabinetul medical de pe insula (m-a mirat ca aveau cabinet medical si oxigen). Acolo am aflat ca medicul chiar se ocupa cu medicina pentru scufundari, lucrase in Africa de Sud pe 2500 E/luna, insa tot mai bine era acasa, mai ales ca, prevazator, statul cubanez ii tinuse familia drept garantie . Nu ne-a costat nimic, decat o atentie micuta de 10$ pentru care in Romania am fi primit uitaturi pe sub ochi insa care aici a fost primita foarte entuziast. Si, bineinteles, i-am donat toate medicamentele, chiar n-aveau mai de niciunele..









Si, la sfarsit, o mica testoasa castrista...

Pe principiul ca mai bine mai tarziu decat niciodata, desi stau in continuare foarte prost cu timpul, am zis sa terminam povestea...
Cum din pacate in Romania ca sa poti sa te plimbi cateva saptamani pe an trebuie sa muncesti bine restul anului, si inca e un noroc ca ai ce si unde munci, am intarziat ceva timp cu continuarea, si e pacat.

Bun, dupa aproape o saptamana pe Cayo Levisa am luat-o usurel spre casa, cu pauze pe parcurs. Primul popas: Vinales, unde urma sa innoptez la celalalt "mare" hotel cu view din Vale, La Ermita.

De unde ne-a lasat autobuzul de transfer, in centrul Vinales, pana la hotel, care e pe o colina cu vedere asupra vaii, am luat un taxi





Pretul a fost acelasi ca la Los Jasminez, vreo 60$/noapte. Hotelul cam in acelasi stil cu Los Jasminez, de-aia am si luat aici o noapte, ca sa pot face o comparatie, si comparatia a iesit clara: alegeti Los Jasminez. Aici vederea era spre un fel de curte interioara, si pozitionarea pentru view ceva mai proasta.

Camera





View-ul spre vale





Am luat-o pe jos pana in centru, cam 10 minute de mers pe jos. In centru, o farmacie, mi-a placut ca medicamentele erau puse sa umple rafturile, cum era si la noi:



Piata centrala



A doua zi am luat mic dejunul si pe la pranz am plecat spre statia de autobuz, unde aveam cursa spre Havana la ora 14.

De la imensele masini americane, taxi de data asta ne-a fost o masina de la polul opus. Recunosc ca n-am mers niciodata cu o masina mai mica decat asta...



Auutobuzul Viazul spre Havana. Toate autobuzele chinezesti, bineinteles, fiindca chinezii stiu sa profite de oportunitatile de pe piata, ceea ce ar trebui sa invete si guvernele de la noi.



Imi plac foarte mult mesajele moralizatoare de pe ziduri





Cursa cu autobuzul a fost interesanta. Autobuzul era un fel de liant al economiei, plimband in lada frigorifica de la intrare alimente intre diferiti oameni de pe traseu. Mai intai am oprit sa luam lapte de la un om de-acasa. Lapte pe care l-am lasat la altcineva acasa, de la care am luat cateva sacose cu fructe. Apoi am oprit si am luat niste branza. Apoi alte cateva lazi cu diferite chestii. Apoi la "popasul" unde am facut pauza am lasat niste fructe si am luat niste sticle de suc. Intr-un final ne-am intalnit cu un cetatean sub un pod pe autostrada in apropiere de Havana, care a incarcat toata "prada". Parea un sistem bine pus la punct, in care toata lumea stia ce avea de facut si toata lumea era multumita .

Autostrada



La aeroport am ajuns pe la 6 si ceva iari zborul era pe la 21:20, deci destul timp de pierdut.

Surprinzator, desi aveam vreo 17 layover in Caracas, bagajele au mers sa fie trimise direct la Madrid.

In terminalul unde aveam noi zborul, T2, aterizau/decolau doar cursele "speciale" catre Statele Unite si zborul Conviasa catre Caracas.



Plin de oameni care isi asteptau rudele sa vina din America...



Zona de check in


Airside, dupa pasapoarte. Exista un departure tax de vreo 20$, parca.





Un charter venit de vis-a-vis de stramtoare, din Miami...



Si pasarea noastra...







CONVIASA - V0 4101
SUN 12AUG HAVANA CU CARACAS VE 2120 2350
JOSE MARTI INTL SIMON BOLIVAR
NON STOP TERMINAL 2 DURATION 3:00
EQUIPMENT:BOEING 737-200 (evident, n-a fost -200 ci -300, dar asta e...)



Mancarea. Calda si era mai gustoasa decat pare.



Zborul pana la Caracas a trecut repede cu un pui de somn.

In Caracas, deoarece auzisem cate ceva pe net despre un departure tax cam mare, am intrebat la pasapoarte, la intrarea in tara, despre asa ceva. Cum, in mod evident, nimeni nu vorbea alta limba in afara de spaniola iar spaniola mea, oricat de exersata ar fi fost, tot n-avea nici un fel de baze, a trebuit sa-l rog pe un pilot sa m-ajute sa traduc "departure tax" in spaniola, drept urmare am fost asigurat ca nu mai e cazul de nici o taxa de plecare. Bun.





In Caracas e problema mare cu rezervarile de hoteluri pe Internet. Guvernul a aplicat alta strategie ca sa faca lucrurile de 2 ori mai scumpe pentru straini decat pentru localnici, fata de strategia cu doua monede din Cuba: la "oficial" 1$ era fixat la 4,3 bolivari. Ceea ce facea ca preturile sa fie mari, fiind cele mai mari preturi la hoteluri pe care le-am vazut vreodata pe booking: cam 200-250 E o camera la un hotel de 3-4 stele. Cu chiu cu vai am gasit un hotel langa aeroport, in Catia la Mar, pe care l-am rezervat cu vreo 70 E/noapte, pe principiul ca nu murim cateva ore. Marele avantaj: veneau sa te ia de la aeroport.
In aeroport, absolut toata lumea era valutista: a fost prima oara cand am fost imbiat cu "cambiar?" chiar de catre un politist de frontiera. Foarte tare. Mai intai am fost reticent, insa parea ceva foarte natural: la negru primeai vreo 8 bolivari pentru un $, fata de 4,3 daca scoteai la bancomat, daca plateai cu cardul sau daca schimbai la casa de schimb. Brusc, toate preturile scazusera la jumatate!
Acum, vad ca la oficial 1$ = 6,3 bolivari, deci banuiesc ca la negru cursul a tinut seama de inflatie si a crescut peste 12 VEF/$.

Bun, am sunat sa vina sa ne ia, in 5 minute a venit un baiat cu o hardughie de jeep american cu motor de 5,7 litri, care ne-a dus la hotelul pe care-l rezervasem. Acolo, dupa socul initial de a vedea gard de 4 metri electric si om cu mitraliera la intrare, am aflat ca nu mai aveau camera si ne-au pasat catre alt hotel. Se pare ca Caracas e unul dintre cele mai periculoase orase din America de Sud, ceea ce spune ceva...
Intr-un final, ne-am cazat in panarama de hotel pe care dadusem 70 de euro, insa care la 35 de euro (pretul real, transformat din bolivari la cursul la negru) era un hotel corect.



A doua zi am vazut ca view-ul era catre o zona industriala destul de "ocupata", insa macar vedeam pe geam toate avioanele care aterizau



Are cineva idee ce avion era asta? Mi s-au parut ciudate motoarele...

E 737-200 , interesant trip report, mersi ca l-ai postat.

Absolut superb! Multumri ca ai impartasit cu noi si felicitari pentru experienta!

Felicitari. Superb!

Frumos! Multumim!

Bun, azi incheiem si cu ultimul capitol, Caracas, care-i o destinatie destul de slab "acoperita", cel putin eu n-am gasit prea multe informatii.

Dimineata am plecat de la hotel, dupa ce receptionerul ne-a confirmat ca-i safe sa mergem pe strada, desi nu-l intrebasem nimic. Aparent au o problema cu criminalitatea .

Era perioada pre-electorala iar Hugo Chavez (D'zeu sa-l ierte!) era pe toate gardurile, la propriu.



M-au fascinat masinile astora. Ca prin toate locurile sarace, o gramade de jeepuri, namile americane cu motoare de 5 litri+. Lucru absolut de inteles, din moment ce Venezuela e singura tara din lume care nu numai ca nu taxeaza produsele petroliere (pe care le detin si le exploateaza), insa le subventioneaza! Vorbind cu oamenii, am aflat ca-n mod sigur e mai ieftina decat apa plata, litrul de benzina costand cam un bolivar, iar cursul neoficial fiind cel pe care vi l-am spus, 7 bolivari/$. You do the math . Sper, pentru binele lor, ca nu le aduc americanii beneficiile democratiei prea curand...



Dupa ce am mancat, am vorbit cu baiatu' de la receptie daca nu stie pe cineva care sa ne ia si sa ne plimbe si pe noi vreo ~3h prin Caracas. Stia, si contra modestei sume de 60$ a venit o doamna care ne-a dus de la aeroport pana in oras (vreo 40 km), ne-a plimbat prin centru, si ne-a adus si inapoi. Avand in vedere ca benzina costa nimic... Ma rog, surpriza a fost ca a venit sa ne ia cu un....Logan negru, evident sub sigla Renault si fabricat in Brazilia. Eu daca traiam pe-acolo luam o masina cu minim 4 litri dar se pare ca si cei 1,6 litri ai Loganului au fost suficienti...



Drumul spre Caracas e spectaculos, traverseaza niste munti pe o autostrada perfecta, aeroportul e pe malul marii, in Catia la Mar, iar Caracas e intr-o depresiune, intre niste munti.





Cum eram in Republica Bolivariana Venezuela , moneda fiind Bolivarul, si, in general, Simon Bolivar fiind la mare pret, prima destinatie a fost muzeul/casa memoriala Simon Bolivar. Evident, ghid care vorbea doar spaniola (cred c-am mai precizat ca in Venezuela absolut nimeni nu vorbea alta limba in afara spaniolei), care a fost foarte mirat cand l-am intrebat cat costa intrarea la muzeu. Cum, taxa pentru muzeu? Muzeul e pentru culturalizarea poporului si trebuie sa fie gratis! Beneficiile socialismului!



Inauntru, la mare pret o lupoaica, primita de la aceiasi italieni ca si a noastra. I-am explicat ca avem si noi, stim ce si cum .



Muzeul interesant, insa nu ma dau in vant in mod special dupa muzee...

Am plecat la plimbare. Evident, in piata principala, o statuie cu Simon Bolivar pe cal...



Arhitectura foarte frumoasa...






In centru. Cumatru' Chavez pe toti stalpii, de data asta. Capriles era si el, insa mai ascuns, asa....
Oricum, discutand cu tanti care ne-a plimbat, care era sustinatoare a lui Capriles, am inteles si de ce era Chavez asa de iubit. Pur si simplu a scos din saracie lucie o gramada de oameni. In suburbii vedeai campuri intregi de santiere sau blocuri terminate (am aflat ca mare parte erau contruite de companii turce, destepti turcii!!), in care Chavez muta familii intregi. Insa atentie, iti dadea statu' apartamentul, insa mobilat si utilat complet. Si se construiau zeci de mii de apartamente pe an, timp in care se nationalizau terenuri, firme, intreprinderi. Oamenii aia cum pisici sa nu-l voteze pe Chavez? Asta-i avantajul cand te plimbi si incerci sa vezi niste lucruri la fata locului, poti sa intelegi niste chestii departe de propaganda de doi lei a americanilor. Dar asta-i alta discutie...







Autobuze de transport public







Orasul, asezat pe dealuri. Total nou si foarte interesant, cel putin pentru mine...


















Blocuri sociale. Vivendas dignas!



Kilometri intregi de blocuri, in suburbii...



Am ajuns inapoi la hotel, m-a socat putin ca am vrut sa-i dau banii in strada si s-a speriat si a zis ca e periculos, hai in hotel (era in mijlocul zilei pe o strada circulata ), ne-a dus femeia si la aeroport.

La aeroport, la check in ni s-a zis ca trebuie platita totusi o taxa de aeroport, desi era un banner mare in aeroport cum ca dupa 1 aprilie nu se mai plateste taxa, de 45 de bolivari. Am facut un calcul scurt, la pretul oficial insemna vreo 10$/fes, la negru mai putin. Zicem ok, platim cu cardul, nu ma mai complic pentru atat de putin. Merg la ghiseu, dau cardul, iese chitanta si cand sa dau sa semnez vad suma: 910 bolivari. Platind cu cardu', tocmai imi luasera vreo 200 si ceva de $ de pe card. Evident, prima miscare, anulati tranzactia. O anuleaza fara sa comenteze prea mult, oricum fata era cam mirata ca platim cu cardul. Faza doi, mergem la ghiseul de informatii din aeroport. Acolo intrebam in engleza daca mai e taxa de aeroport, primim raspunsul ca no habla ingles. Bun, tare, repetam in spaniola, aflam ca nu mai e nici o taxa. Revenim la ghiseu, zicem ca e o neintelegere, probabil de la spaniola noastra de balta si engleza lor inexistenta, cerem sa vina careva care vorbeste engleza, ca deja eram foarte nervos si e dificil sa te certi cu cineva intr-o limba pe care n-o stii. Vine station manageru' al Conviasa, o doamna foarte draguta, care ne-a explicat in spaniola ca avand in vedere ca am cumparat biletele in februarie si taxa s-a scos din aprilie, trebuie sa platim taxa. La un mica maraiala a mea in engleza ca e japca, ne-a zis si singura fraza, clarificatoare, ce-i drept, in engleza: "You don't pay you don't board". Clar. Restul e cancan, am schimbat 100 de euro la un valutist in uniforma de vames contra a 900 de bolivari am platit amenda. Oricum, 100 E schimbati la negru < 220 $ luati de pe card.

Aeroportul...











Burger kingul din aeroport. Nu se vad bine prea bine preturile, de-aia am pus un close-up. Destul de mari . Repet, cursul oficial era de 4,3 bolivari/$. 17$ pe un hamburger mi se pare japca. In aeroport am cumparat cel mai scump magnet, n-am gasit nici unul sub 100 de bolivari (14$ la negru sau 22$ daca plateai cu cardul ).





Avionul a intarziat vreo ~2h la plecare, am aflat dupa aia ca avionul avea o defectiune si au inchiriat "wet" un avion care sa faca cursa.

Our ride









La imbarcare, alta coada. Urma sa aflam si de ce...



Mai intai au venit brigada antidrog cu caini si au verificat tot avionul. Pe interior, prin cala (se vede in poza de mai sus), prin cabina pilotilor. Peste tot.



Apoi, control amanuntit, corporal si in bagajele de mana, la intrarea in avion. Evident, n-am facut poze ca nu aveam chef de dat explicatii...

Evident, fiind alt avion, locurile date la check in nu mai erau valabile. Am reusit si de data asta cu niste mici permutari sa rechizitionam un rand de trei scaune de pe mijlocul 767-lui.





De cum am vazut stewardesele, toate trecute de 45 de ani si cu privirea pierduta, am realizat ca avionul era inchiriat de la americani . Bine, cand au inceput sa vorbeasca, a fost si mai clar. Drept urmare, serviciul a fost tot american-style, pac-pac mancarea apoi le-am mai vazut pana dimineata, nu bautura nu nimic, insa mancare a fost buna, era de la Conviasa.





Breakfast-ul




All in all, cea mai "culturalizatoare" calatorie a mea, o calatorie nu doar in spatiu, ci si in timp. Conviasa a fost o companie ok, desi aveam mari dubii. Vad ca inca mai ofera bilete la 500 de Euro din Madrid spre Havana si 600+ Euro catre Caracas, daca vrea cineva sa se bage ii recomand.

Cand imi mai fac timp ma inham si la ultima "povestire" a mea, despre excursia in Kenya cu Turkish din februarie/martie...

alexxxxx a scris:

Bun, azi incheiem si cu ultimul capitol, Caracas, care-i o destinatie destul de slab "acoperita", cel putin eu n-am gasit prea multe informatii.

Cand imi mai fac timp ma inham si la ultima "povestire" a mea, despre excursia in Kenya cu Turkish din februarie/martie...

Foarte bun acest TR, multam' alexxxxx.
Dintr-o "lume" mai putin vazuta pe aici si nu numai.
Personal nu as merge prea curand prin acea zona, iar mai tarziu probabil ca se va mondializa si nu vom mai prinde aerul "revolutionar".

Astept cu interes si povestea despre Kenya...nu ca as fi tentat sa merg acolo. Dar imi plac povestile !

Mie mi-a placut foarte mult. Felicitari

Foarte interesant TR-ul. Vision ala are o schema ciudata, la pima vedere am crezut ca e Air Berlin...

Apropo de Venezuela, depozitul de frumuseti miss world, ai remarcat ceva in privinta asta ?

Intr-o poza cu prim plan un A320 TACA, cu spatele stationa un DC10 interesant colorat, ai vreun detaliu?

Felicitari pentru excursie pentru trip si pentru rabdarea de a ne arata si noua atatea lucruri faine.

Ma bucur ca v-a placut.
Toate povestirile puse aici au fost puse cu gandul la ce informatii as fi vrut sa gasesc eu. Despre Conviasa si Venezuela in general sunt disponibile foarte putine informatii pe net. Despre Cuba sunt ceva, insa am un stil mai "independent" de calatorie, asa ca, de exemplu, despre Isla de la Juventud nu gasisem absolut nimic, am mers la orb. Deci, daca informatiile ii vor folosi cuiva, as fi multumit. Totodata, poze fara text sau text fara poze nu reprezinta mare lucru...

Iti marturisesc ca m-am uitat cu atentie dupa venezuelence insa am fost total dezamagit. Cred ca alea de categoria miss world stau bine pazite in vile cu piscina ale nomenclaturii, fiindca pe strada nu erau. Oricum, la capitolul frumuseti locale, am avut surprize. De exemplu in Asia cele mai frumoase mi s-au parut pe departe a fi vietnamezele, care nu prea-s "recunoscute"... Ma rog, poate am eu gusturi mai departe de mainstream....

DC 10-le ala l-am vazut acum, nu stiu cum l-am ratat. Cateodata cand fac poze prin aeroporturi mai "exotice" sunt destul de stresat, ori de detaliile zborului ori de grija sa nu dau declaratii la baietii din aeroport incat scap detalii... Pun un crop pe el, chiar nu-mi dau seama al carei companii ar fi.
Am mai identificat un 737-200, dupa motoare, la indicatiile lui @petrudimoff...





Ca o concluzie, cred ca una din urmatoarele excursii, daca totul merge bine, va fi o reintoarcere in Cuba. La fel cum ma intorc de fiecare data cu placere in Malaezia, vara asta va fi a 4-a oara cred, si voi merge de data asta intr-un mare stil, cu TK la business . In Cuba mai sunt multe de vazut si nu stiu cat timp mai raman lucrurile cum sunt acum, pana cand va veni o "democratizare" cu japca de la prietenii de peste stramtoare. In orice caz, cel putin pentru mine, e singura destinatie din Caraibe care ma tenteaza, fiind la propriu o insula de siguranta si securitate, perfecte pentru turismul in afara cirezii. Ca o ironie, eu am plecat pe 12 august seara din Cuba si a doua zi, pe 13 august, pe toate posturile venezuelene erau transmisiuni in direct de la festivitatile prilejuite de ziua tov. Castro (ala batranu') din Cuba (multa sanatate in continuare!), urari de sanatate din partea tov. Chavez, tot tacamu. Ma zgariam pe ochi, nu alta... )

Uite asa mai aflu de companii de care nici nu banuiam

DCul din poza e al Solar Cargo Venezuela, cel mai probabil YV524T - http://www.airliners.net/photo/Solar-Cargo-Venezuela/McDonnell-Douglas-DC-10-30%28F%29/2212837/L/&sid=1404838e4c22d9e3df56168ba1df03fa

Faina schema de vopsire.