O vara comunista: Cuba si Venezuela.

TR-ul de fata se refera la vacanta din vara trecuta petrecuta “pe axa raului”, in Cuba cu trecere (scurta) prin Venezuela. M-am gandit ca se potriveste perfect cu vremea de-afara .

Ideea cu vacanta in Cuba a venit din greseala si restrictii de buget. Initial as fi vrut sa merg in Fiji sau tot pe axa raului, in Coreea de Nord combinata cu ceva mare in SE Asia, insa “constrangerile bugetare” care au aparut la un moment dat anul trecut m-au indrumat catre cea mai ieftina vacanta exotica gasita. Mai ales ca am facut rezervarea relativ tarziu pentru standardele mele, prin februarie pentru iulie-august.
Asadar, dupa ceva cautari, am dat peste o “combinatie” de nerefuzat: Madrid-Havana cu escala in Caracas (3h la dus si vreo 18 la intors) la incredibilul pret, vorba Carrefour , de vreo 830 E/2 persoane. Cu Conviasa, linia aeriana (de stat, evident ) ) a Venezuelei. N-am stat mult pe ganduri, si am rezervat biletele prin singurii care nu puneau nici taxe de plata cu card nici taxa de serviciu, tripsta.de . Varianta romaneasca, tripsta.ro, era mai scumpa cu vreo 30 E, din motive care-mi scapa. Intr-adevar, plata cu cardul pe site-ul german a fost putin mai anevoioasa, in sensul ca a trebuit sa trimit scanat cardul pentru a se convinge ca nu-i nici o frauda, insa a meritat. Apoi am cautat la repezeala niste bilete OTP-MAD, la LCC-uri era macel (cam 550E/2 persoane, deh, August...), am avut noroc cu Lufthansa, care ofereau un pret de vreo 300 E/2 persoane, cu escala in Munchen la dus si Frankfurt la intors. E logic ca un zbor direct sa fie mai scump decat unul cu escala, insa nu dublu. Ca dovada ca strategia lcc-urilor pe destinatiile “muncitoresti” este ca oamenii vor alege zbor direct cu cei doi competitori, si, probabil, nici nu vor cauta in alta parte.

Cuba mai are un avantaj: e cea mai ieftina destinatie din Caraibe. Aici contribuind major lipsa americanilor din peisaj, datorita embargoului. Nu ca n-ar fi bineveniti in Cuba, care-i primeste (ca turisti) cu bratele deschise, insa cum, pentru americani, este interzisa cheltuirea banilor in folosul regimului comunist de la Havana, vizitele sunt limitate. Ca doar, vorba aia, asa-i in democratiile avansate: nu te plimbi, ca cetatean, pe unde crezi tu de cuviinta, ci pe unde crede guvernul de cuviinta. Dar asta-i alta discutie. Efectul benefic imediat se vede cu ochiul liber: preturi mai mici, decente, datorate clientelei mult mai "stranse la punga", predominant canadieni si nemti. Plus lipsa din peisaj a cetelor de americani, dar aici deja sunt preferinte personale poate subiective.

Partea “spicy” acum vine: prin aprilie aflu (de pe-aici ) de banarea Conviasa in spatiul aerian european. Oficial din cauza de “safety concerns”, Conviasa avand un A340-200 cu care facea cursa CCS-MAD, cu care de-abia asteptam sa zbor, neoficial se pare din cauza unor transporturi mai “neortodoxe” intre Caracas si Damasc/Teheran. Asta-i una din placerile care ma fac sa aleg companii mai putin, sa le zicem asa, cunoscute: adrenalina. Imediat Hugo Chavez a condamnat evenimentul si a decis ca pasagerii nu trebuie lasati pe drumuri, drept urmare a trimis o companie tot venezueleana, Santa Barbara Airlines, sa efectueze zborul cu un B763. Unul din marile avantaje ale unui stat socialist: imaginea se mentine cu orice pret, mai ales fata de dusmanii imperialisti. Daca lucrul asta se intampla si Conviasa era o companie privata, eram in pom. Multumiri din inima Republicii Bolivariene Venezuela si conducatorului sau, reales intre timp pentru un nou mandat de 6 ani, Hugo Chavez (sanatate multa, am vazut ca iar sunt probleme)! Am primit de la tripsta confirmarea ca nu s-a schimbat nimic, decat se pleaca cu vreo 30 min. mai devreme (banuiesc ca de la viteza de croaziera mai mica a B767?).
Partea cu vizele a fost simpla: pentru Venezuela nu-i nevoie, iar pentru Cuba e nevoie, insa se obtine pe loc de la Ambasada Cubei.
Pun datele trimise de ambasada, poate vor mai fi de folos cuiva:

Citat :

Pentru a vizita Cuba aveti nevoie de viza turistica.
Aceasta se obtine de la Ambasada noastra pe loc, zilnic intre orele 9 si 12 cu urmatoarele documente:
1. Pasaport valabil cel putin 6 luni
2. Copie dupa rezervarea de avion
3. Copie dupa asigurarea medicala de calatorie
4. Taxa consulara de 22 euro (in Euro)
De asemenea, daca sunt mai multe pasapoarte, poate veni o singura persoana cu ele.
Ambasada R. Cuba
Protocol: emilia@embacuba.ro sau
Consulat: consulado@embacuba.ro
ADRESA noastra: Str. Nicolae Caramfil nr. 73, intr. Ghe. Simionescu, Sector 1, Bucuresti

La ambasada totul a mers ca uns, in 20 de minute am avut tarjeta turistica de la un cubanez jovial, cu care m-am inteles pana la urma in franceza. Aveam sa-mi dezvolt mult abilitatile de spaniola in excursia asta, practic a fost singura limba vorbita. Mai usor decat credeam, avand in vedere ca nici eu nici nevasta nu vorbisem niciodata spaniola, insa nevoia este cel mai bun profesor.

Sper ca n-am plictisit pe nimeni cu introducerea asta mai lunga.

Bun, aventura a inceput pe 30 iulie, cu zborul Bucuresti – Madrid. Si la dus si la intors am decis sa stau o noapte in Madrid, nu pentru ca tineam neaparat sa vizitez orasul (“fad” si scump, btw, dar sunt foarte subiectiv), ci fiindca era vacanta si nu vroiam dureri de cap, anticipand si ceva intarzieri posibile la Conviasa.
Ziua plecarii vine,
LUFTHANSA - LH 1657
MON 30JUL BUCHAREST RO MUNICH DE 0655 0800
HENRI COANDA MUNICH INTERNATIONA
NON STOP TERMINAL 2 DURATION 2:05
RESERVATION CONFIRMED- E ECONOMY
EQUIPMENT:AIRBUS INDUSTRIE A321

Un Airbus nou, nimic special de comentat. A nice touch: ziare
.




Micul dejun a fost “frugal”



Zborul a fost “uneventful” pana la un moment dat, aproape de aterizare, cand capitanul ne-a spus ca cineva se simte rau si ne-a rugat ca, daca este un doctor la bord, sa anuntam personalul. Sotia fiind doctor si, se pare, singurul doctor din avion, a zis sa fie bunul samaritean. O doamna lesinase in toaleta. Mergea si ea in Spania, nu vorbea decat romaneste (era cu sotul) si personalul nu prea stia care-i problema si ce sa-i faca. Nu era mare lucru, pur si simplu avusese niste probleme si era deshidratata, plus ca nu mai mancase de doua zile. Stewardesa a rugat-o pe sotie daca poate s-o ajute si s-o preia la aterizare in Munchen si s-o insoteasca catre punctul medical din aeroport. Cum aveam vreo 3h si ceva intre zboruri si nimic mai bun de facut, am acceptat cu placere. Drept urmare, la aterizare sotia a insotit-o pe doamna respectiva catre punctul medical, iar eu am admirat aeroportul. Pentru “deranj”, pe langa multele multumiri, ne-au dat si 2 vouchere de 25 de euro fiecare, spre a fi folosit pentru cumparaturi duty-free din oferta Lufthansa. A nice touch .



Sotia s-a plimbat cu ambulanta prin aeroport, a stat vreo 2h cu respectiva doamna pana si-a revenit (i-au pus o perfuzie cu solutie Ringer), cu ocazia asta am aflat si cam ce se intampla in cazuri similare. Pe scurt, perfuzia si consultatia au costat-o pe doamna respectiva vreo 120E, iar partea mai proasta a fost ca au pierdut conexiunea spre Spania. Nemtii au spus ca inteleg situatia, si pe pacient nu-l costa nimic rebookingul pe urmatoarea cursa, insa pentru insotitor (sotul) n-au ce face si-i emit bilet intreg, in schimbul a vreo ~400 EUR. Trist, dar asta e.

Intre timp, prin aeroport (preferatul meu pentru tranzit, pana acum):



Am observat plasate niste Napcabs, similare cu Sleepbox-urile vazute in Moscova Sheremetyevo.



Eficiente, pentru cateva ore de somn in voie.



Preturile mi s-au parut decente, mai ales pe timp de noapte. 10 E/ora nu e un capat de tara. La intrare ti se blocheaza 100 E pe card, iar la iesire ti se calculeaza cat ai stat si te taxeaza. Inauntru e si un monitor cu statusul zborurilor din terminalul respectiv, pentru a fi informat si a sta linistit. O treaba excelenta, din punctul meu de vedere.


In rest, aeroportul in sine o placere pentru tranzit. Scaune anatomice, liniste, ziare, ceai cafea oferite gratis. Internet wireless gratis 1h. Televizoare cu programe de stiri, etc. Lux.




Cele cateva ore au trecut rapid, si vine randul celui de-al doilea zbor,
LUFTHANSA - LH 1802
MON 30JUL MUNICH DE MADRID ES 1130 1410
MUNICH INTERNATIONA BARAJAS
NON STOP TERMINAL 2 TERMINAL 2 DURATION 2:40
RESERVATION CONFIRMED- E ECONOMY
EQUIPMENT:AIRBUS INDUSTRIE A320-100/200

Avionul tot nou.
Un vecin

De data asta ni se serveste un pranz decent, si ca gust si ca dimensiune, plus vreo 2 randuri de bauturi, din care am servit cateva pahare de vin.



Cateodata ma mir cum reusesc unii sa faca agricultura pe dealuri de genul asta

Ne apropiem de Madrid, peisajul...dezolant



“Fauna” locala






La sosire, in prafuitul terminal 2, am asteptat o gramada bagajele. Intr-un final au venit, dar am inteles si motivul intarzierii. O valiza care m-a servit credincios prin o gramada de aeroporturi ale lumii era facuta praf. A cedat pe un banal zbor OTP-MAD prin MUC. Dupa scoci, as fi zis ca treaba a provenit din OTP, insa e discutabil. Partea buna a fost ca singurul lucru “stricabil” din valiza, carcasa subacvatica, era in coltul opus al bagajului, altfel imi faceau ceva paguba.





Dupa ceva parlamentari cu cei de la bagaje, am cazut la pace ca-mi dau un voucher cu care urma sa merg la un magazin din centrul Madridului sa-mi aleg alta valiza. O solutie rapida si eficienta, zic eu.

Hotelul ales pentru tranzitul de o noapte din Madrid a fost Tach by Clement. O alegere foarte buna, sunt plasati in Barajas la vreo 300 m de statia de metrou si vin sa te ia/sa te duca la aeroport. Le-am dat un telefon si in 5 minute a venit o duba sa ma ia din fata terminalului. Hotelul foarte dragut si “servers its purpose”. Recomand. 49 Euro dubla fara mic dejun. Micul dejun nu-l recomand, costa 6 euro/fes si ofera niste gemuri si paine prajita si-atat.





Micul dejun. Asta era tot.


O scurta (vorba vine, dureaza vreo 45 min) plimbare cu metroul contra a 2,2 E/fes pana in Madrid sa iau o alta valiza, o cina “frugala” la niste bosniaci de langa hotel, 2 beri si noapte buna ca a doua zi va fi o zi lunga (la propriu, urma sa zbor pe timp de zi de la est catre vest).
Va urma.

Frumoss!!! Abia astept continuarea...mai ales CUBA!!!

Multumesc!!

ALecsu`

Sa vina Cubaaaaa!

Multumim! Asteptam continuarea

Alexxxxx, nu știu de ce dar am impresia că încep să te urmăresc (cam la un an distanță așa...) . Am și eu în plan Caraibe în vara asta (nu neapărat Cuba), așa că dă-ne (-mi) te rog mai multe detalii despre vreme!

În rest, exotic ca de obicei, bravo!

@strainu:

E bine ca ma "urmaresti", desi n-am nici o influenta, esti deja hotarat cand postez eu ceva .
Am explicat la inceputul tr-ului de ce am ales Cuba in Caraibe: pe scurt, ieftin si fara americani. Evident, fiecare isi are criteriile proprii, insa, cine stie, poate te convinge ce scriu eu pe-aici.

Vremea in Cuba si prin zona, dupa indelungi cercetari, am ajuns la concluzia ca este in felul urmator:

Mai "sigura" dar putin mai racoroasa (in termeni caraibieni, bineinteles asta insemnand fara ploi, fara sanse de furtuna, insa temperaturi de vreo ~26-28 de grade in aer si vreo ~25 in apa. Corespondenta cu iarna de la noi. Pe mine nu ma coafeaza fiindca nevasta vrea in mod clar temp.apa>28 de grade, ca doar de-aia mergem la dracu-n praznic.
Mai putin "sigura" din punctul de vedere al impredictibilitatii vremii - 30 si ceva de grade in aer si ~28-29 de grade in apa, insa cu sanse de furtuni tropicale si uragane. Sansele maxime de "neplaceri" sunt in septembrie-octombrie, insa sezonul tine din a doua jumatate a lui iulie pana in octombrie. De-aia am mers la inceputul lui august, cand sunt sanse mici, totusi, de furtuni. Ce-i drept furtuna tropicala Ernesto a trecut razant pe langa Cuba cat eram acolo, a ajuns in Dominicana, insa in Cuba am avut vreme superba, cateva ploi absolut normale, seara. Evident, probabil cel mai bun sezon ar fi mai-iunie, insa, cel putin eu, fac vacanta de vara in...vara.
Cat despre exotism...pun aici doar ce-i "deosebit". Fac destule calatorii si ne-exotice, de exemplu am fost in total de vreo ~25 de ori la Istanbul, cu mai toate mijloacele de transport (masina, tren, avion) si revin intotdeauna cu placere, insa destinatii "uzuale" sunt acoperite destul aici.

Frumos, mai asteptam.

Dupa o scurta cursa cu shuttle-bus-ul catre aeroport, am ajuns si, cu mari sperante, am gasit ghiseul de check-in. Avand in vedere ca nici nu se punea problema de check in online la Conviasa , am fost foarte multumit sa aflu ca zborul exista, pentru inceput. Inca aveam mici dubii. O mica problema: va intarzia cu 3h la plecare. Am facut check in, am intrebat daca se rezolva cu transferul catre HAV (cam 3h si putin timp intre avioane, acum cu 3h intarziere la plecare), am fost linistit cu un scurt “don’t worry” si basta. Din pacate, desi am ajuns cu 2h inainte de ora decolarii (de pe bilet) n-am mai prins loc la geam, ci pe randul din mijloc. Asta e...
Zborul era indicat ca fiind al Conviasa, nici vorba de Santa Barbara Airlines, compania care efectiv urma sa efectueze zborul.



3 ore le-am pierdut prin aeroportul din Madrid, mare parte la computerele cu internet cu fise.
Ceva “vederi”






Intr-un final se face vazut si “balaurul” nostru, B767-300 al Santa Barbara Airlines




Desi am incercat un upgrade pe spaga la business, care n-a mers, am observat ca n-am pierdut prea mult. Clasa business:



Pana la urma s-a nimerit bine, ramanandu-ne un rand de 3 pentru amandoi, deci ceva spatiu binevenit pe un drum atat de lung:









Spatiu destul la picioare. Evident, fara IFE sau alte farafastacuri capitaliste





Interiorul aranjat tot cu siglele Conviasa



Asadar, datele zborului:

V0 3013 31JUL MADCCS 1030 1305 B767-300 Santa Barbara Airlines

Ce merita mentionat: din momentul in care am pus piciorul in avion la dus si pana m-am intors singura limba folosita a fost spaniola. Cu foarte mici exceptii, prin Cuba.

Prima masa s-a servit relativ repede si a fost foarte buna.







Intre mese stewardesele au trecut de mai multe ori cu bauturi, eu terminandu-le un excelent rom negru, care cred ca era „vrac” fiindca era intr-o sticla fara eticheta sau alte inscrisuri (eram interesat sa cumpar, era absolut senzational). In rest aveau bauturi de tot felul, de la aperitive pana la vodca si whisky, plus o gramada de soft drinks, sucuri naturale de fructe, etc. Cam cel mai complet meniu pe care l-am intalnit pe o companie de linie. Bravo lor!

Cu putin timp inainte de aterizare a venit si a doua masa, un lunch-box perfect adecvat.





Din pacate, stand pe randul din mijloc n-am reusit sa fac poze sau sa filmez aterizarea, care este spectaculoasa pe aeroportul Maiquetia Simon Bolivar din Caracas, fiindca aeroportul este construit fix pe malul marii, intre munte si mare. In schimb am facut multe poze din aeroport, fiind o zona a lumii mai putin (sau deloc) prezenta pe-aici. O sa mai pun poze in galeria de la aeroporturi.











Aeroportul arata „obosit” insa e cat-de-cat functional. Ma ingrijorasem putin cu privire la faptul daca ne asteapta sau nu zborul de legatura spre Havana, insa m-am linistit oarecum cand am vazut ca in situatia mea mai sunt inca cel putin 40-50 de oameni. Nu aveam boarding pass-urile, asa ca inainte sa ne debarcam a venit o doamna care ne-a explicat in spaniola (evident) ca BP-urile se ridica de la puerta 13. Am incercat sa mai obtin lamuriri, insa spaniola mea nu era (inca) suficient de bine exersata iar dumneaei vorbea (ca toata lumea, dealtfel) numai spaniola.

Welcome to Venezuela!



A urmat o asteptare de vreo 1h30’, timp in care am mai admirat aeroportul, dupa o ploaie torentiala.





„Grupul” care era in tranzit de la zborul de Madrid catre cel de Havana.
 


Avionul care ne-a adus de la Madrid



Si A340-200 „Simon Bolivar el Libertador”, unicul din flota Conviasa, care ar fi trebuit sa ne aduca, daca Conviasa n-ar fi fost banata in spatiul european..











Aeroportul







Alte zboruri, printre care si al nostru, la poarta 22



Doar ca la poarta 22 nu era decat un...zid.





Dupa ce m-am uitat sa nu fi fost filmati cu camera ascunsa, am intrebat vreo 3 oameni, insa ori ei nu stiau despre ce-i vorba ori eu nu ma puteam exprima inteligibil (mult mai probabil). Ideea era ca poarta 22 era de fapt la subsol, unde treceai de un control antidrog si de securitate...







Pentru imbarcare ne-au urcat intr-un autobuz gen Ikarus articulat, care ne-a plimbat pana la avionul ce urma sa ne duca la Havana.













Un B767 al Vision Airlines, pe care urma sa-l mai revedem abia la intoarcere...







Aeroportul






Zborul

V04100 31JUL CCSHAV 1620 1950 (intarziat cu vreo 2h) B737-300 (trebuia sa fie 737-200, de care eram mult mai incantat).



Avionul, desi vechi, se tinea bine











Avionul care ne adusese din Madrid



Yep. Petrol. Doar e Venezuela.
 




O mica gustare





Si aici s-au servit destule bauturi, inclusiv alcoolice, dar eram prea obosit si am dormit cam tot drumul.

Filmul cu decolarea de pe CCS

Cate ceva despre itinerariul din Cuba:

Pentru cine a mai citit din tr-urile postate de mine, intelege ca nu calc intr-un „resort” all-inclusive. Nu ma duc pana la dracu-n praznic ca sa impart plaja cu mai mult de 10 oameni in the line of sight, sa sara si sa urle puradei pe langa mine si sa admir burtosi care au ca unic scop in vacanta sa manance si sa bea cat mai mult, toate astea intr-un „decor feeric”. Sunt gurmand dar nu axat pe cantitate, iar la capitolul bautura in mod sigur i-as subventiona pe altii intr-un regim all-inclusive. All in all, nu-i pentru mine, in mod sigur e pentru altii.
De aceea, prima grija dupa ce am stabilit ca mergem in Cuba a fost sa caut locuri in care sa merg care nu-s all-inclusive. Si am constatat cu placere ca se poate, desi in principal ce stiam despre Cuba era limitat la Havana si resorturile din Varadero, iar in mod sigur in Varadero NU vroiam sa ajung. Am stabilit deci ca urma sa stau prin Havana, apoi totul era wide open.
Urmatoarea destinatie a fost hotarata simplu: vroiam un zbor intern cu Cubana, iar singurele zboruri interne la tarife „umane” erau cele spre Nueva Gerona in Isla de la Juventud. Zborurile interne erau cam pe la 300$+, pe cand cele spre Nueva Gerona erau pe la 70$ (si, mai ales, erau operate, cel putin scriptic, cu AN-24!). Zborurile fiind cumparate, urmatorul pas a fost sa vad ce dr*cului fac in Isla de la Juventud. Si aici s-a rezolvat, am gasit ca ar fi un „centru de scufundari” la hotelul El Colony, si cum vroiam sa fac scufundari, era fix ce-mi trebuia. Aici urma sa stau 3 nopti.
Planul a fost in continuare sa stau inca o noapte „de tampon” in Havana, apoi a doua zi sa ajung in Vinales, apoi 4 nopti pe Cayo Levisa, o insula cu acces facil din Vinales cu centru de scufundari si cu cateva casute direct pe plaja, care era fix ce-mi trebuia.
In Vinales urma sa stau 2 nopti, una inainte si una dupa Cayo Levisa, la cele doua hoteluri cu „view” din Vinales, Los Jasminez si La Ermita.
Dupa ce faci ceva cercetari, observi ca nu prea ai cum sa rezervi „de capul tau” hoteluri in Cuba, trebuie s-o faci printr-o agentie. Cele mai bune tarife si cea mai extinsa gama de hoteluri oferite le-am gasit la o agentie canadiana, wowcuba. Plus ca erau singurii care ofereau disponibilitate pe Cayo Levisa. Au fost foarte profesionisti, am primit factura si am platit-o prin banca in contul lor din Cuba, apoi am primit toate instructiunile, urmand sa ridic voucherele la sosirea in aeroportul din Havana.

Pentru cazarea in Havana, cea mai buna varianta, recomandata si de cei de la wowcuba, este cazarea la particulari. Adica la casa particular. Sigur, poti sa contactezi si individual fiecare casa particular, insa mai simplu o faci prin dl. Leo de la casaparticularcuba.org, unde vezi preturile pentru fiecare cazare, asezarea lor, poze, etc. Dl. Leo e foarte profesionist, raspunde, confirma, etc. Drept urmare, primele doua zile in Havana urma sa le petrec in, probabil, una dintre cele mai frumoase locatii in Havana, Casa Evora. Casa Evora e situata in zona centrala a Havanei, pe Bd. Prado, langa Malecon, faleza, si ocupa ultimul etaj (9) dintr-o cladire superba. Sunt vreo 3 camere de inchiriat, toate cu baie in camera, si ai la dispozitie cele doua terase cu view spre Malecon, castelul Morro si Capitoliu. Best! 35$/noapte.
Proprietarii sunt Manolo si Evora, cel mai probabil securisti sau nomenclaturisti. In nici un caz nu duceau lipsa de nimic . Niste oameni foarte primitori, pe la 60 de ani, Evora vorbea o engleza perfecta, Manolo mult mai imperfecta .

Bun, ce s-o mai lungim, la sosirea in Havana ne-a luat vreo 1h pana am aflat ca ajunsesem in alt terminal fata de cel indicat de cei de la agentie si de-aia nu-l gaseam pe omul cu voucherele, pana la urma am gasit niste oameni saritori care au dat ceva telefoane si s-a rezolvat. Taxiul pana in oras e destul de rip-off si nu prea ai ce face, acum am platit 25$, datile urmatoare aveam sa negociem pe la 20$. Se poate si mai jos, dar nu de la aeroport catre oras, ci invers.

Ajunsi la hotel, am admirat privelistea, am facut un dus si knock-out.

View-ul









Camera







A doua zi am admirat privelistea si pe timp de zi.

Apartamentul, sa tot stai in Cuba in conditiile astea...






View-ul de pe terasa



Capitoliul



Castelul Morro



Micul dejun l-am luat intr-o cafenea de la parterul cladirii, foarte cocheta. Convenabil, undeva la 8-10$ pentru amandoi.



Cola locala. Cola capitalista am gasit-o intr-un singur loc, pe Cayo Levisa. Embargoul stabilit de americani nu se aplica pentru produsele alimentare, o metoda prin care pot sa vanda si totusi sa tina coada sus .



O sa va tot plictisesc cu emblema Cubei, masinile americane clasice. Unele mai bine intretinute, unele mai prost, insa superbe toate. Incepusera sa aduca si masini chinezesti (in principal) si schimbasera (aproape) toate autobuzele din Havana cu unele chinezesti.











Capitoliul era inchis pentru renovare.







Stiu, exagerez, insa toate mi se par interesante..




Autobuz chinezesc











Parcul Prado
 






Capitoliul, again







O amenda



O parte din centrul restaurat



Barul El Floridita, preferatul lui Hemingway







Jose Marti





Magazin pentru cumparaturi in Moneda Nacional. Moneda Nacional (Peso Cubanez) e moneda folosita pentru plata salariilor. Cu CUP – peso cubanez – se poate cumpara doar din magazinele care vand in CUP. Pentru „straini” se foloseste peso convertibil, la o paritate de 1 la 1 cu $ american. Sistemul asta prezinta mai multe avantaje pentru regim:
1. Cubanezii nu pun mana pe $. Turistii schimba $ (sau alte monede) in CUC, iar in economie ajung doar CUC, valutele forte merg la banca. Daca ai $ acasa poate iti vin idei .
2. Statul are un control clar asupra a cata valuta intra in tara
3. Cubanezii care, printr-un mod sau altul, detin CUC au acces la toate „minunile” rezervate turistilor. Adica pot cumpara din magazine care vand in CUC cam orice, in orice cantitate. In principal cubanezii pot obtine CUC daca sunt taximetristi, inchiriaza camere sau au, in alt fel, contact cu turistii. Cam cum era la noi cand puteai cumpara cu valuta din shop-uri...
4. Tot poporul cubanez munceste si este platit. Echivalentul in $ al salariilor se invarte pe la 30$ pentru un medic, insa preturile in CUP sunt in consecinta, in aeroportul din Nueva Gerona era un birt cu plata in CUP iar preturile era de vreo 6 CUP pt o bere, 5 CUP pentru un sandwich, 8 CUP pt o omleta. Ce e de mentionat, 1 CUC = ~24 CUP. You do the math. Iarasi, cam cum era la noi pe vremea comunismului, toata lumea avea servici si salariu, insa salariul valora cateva zeci de $ iar principala grija era ca trebuia sa te descurci unde sa-i cheltui nu cum sa-i castigi.

Excelemt ! mi-au placut foarte mult culorile masinilor

Super, multumim! Imi plac detaliile cu interioare si catering!

A doua zi dimineata urma sa plecam spre Isla de la Juventud. Am aranjat sa vina un taxi de cu seara, avionul decoland la 7:30 ne propusesem sa fim pe la 5:30-6 in aeroport. Dimineata, evident, ia taxi-ul de unde nu-i... Si la 5 dimineata in Havana e cam complicat sa faci rost de un taxi, nu circula prea multe pe strada. Cu chiu cu vai, dupa vreo 20 de minute, am arestat unul din strada, care pentru 20 $ ne-a dus la aeroport, terminalul 1, curse interne.
Care terminal arata cam ca gara din Lehliu pe-afara, cu doua becuri chioare, si inauntru si mai trist. Nu-i nimic, face parte din farmecul local. Am ajuns pe la 6 fara 10. Am intrebat la doamna de la informatii, nevazand nici un ghiseu deschis, cand se deschide ghiseul de Nueva Gerona, la care doamna ne-a spus ca check in-ul s-a inchis. Am ramas paf, totusi avionul trebuia sa decoleze la 7:30... Am gasit pana la urma, intr-un birou, pe cineva, care ne-a certat ca de ce n-am fost cu 2h inainte in aeroport, ca check-in-ul s-a inchis, si a fost draguta si ne-a completat (de mana) boarding pass-urile si ne-a luat bagajele.



Intr-un final am trecut airside, in sala de asteptare care avea un aer...comunist.





Vine si ora imbarcarii, nu mica ne-a fost mirarea ca avionul la care sperasem, An 24 al Cubana, fusese inlocuit cu un banal ATR 42 al Aerocaribbean. Asta e...

Thursday, August 02, 2012
Departure: 07:30 Havana, Cuba - Jose Marti International, terminal 1
Arrival: 08:10 Nueva Gerona, Cuba - Rafael Cabre
Duration: 0:40

Airline: Cubana de Aviación CU700
Aircraft: Antonov AN-24


Fare type: Economy Restricted
Baggage: 20 kilogram(s) per traveller









Zborul lin, s-a servit cafea si niste biscuiti si, bineinteles, un exemplar din ziarul Granma, organul de presa al Partidului Comunist Cubanez, cu realizari tone/hectar, oamenii muncii din CAP-uri, tot tacamul...





O doamna din fata noastra, mi s-a parut un detaliu interesant...



La sosirea pe Nueva Gerona, am luat-o la pas catre banda de bagaje. Cred ca aeroportul asta e destul de slab acoperit pe forumurile specializate







Cubanezii au o obsesie pentru tabele si liste. Le plac la nebunie. Cand am intrat in tara am completat o declaratie vamala, o declaratie pentru produse fito-animale, o doamna ne-a intrebat daca avem febra si a completat o gramada intr-un catastif pe care habar n-am cine-l citeste si verifica.
In Nueva Gerona mi s-a parut interesant ca toti pasagerii (in afara de noi) dadeau unui domn un termometru, pe care acesta il verifica si nota ceva intr-un tabel dintr-un catastif. N-am mai intalnit asta pana acum...







Bagajele au venit repede (evident, sunt 2 zboruri pe zi pe aeroport, unul dimineata si unul seara), cineva a verificat ca eticheta de pe bagaj sa corespunda cu eticheta de pe BP si am iesit in fata aeroportului de unde trebuia sa ne ia un taxi, taxi pe care il platisem cu 64$ dus-intors sa ne duca la Hotel El Colony, in partea cealalta a insulei, la vreo 50 km departare. Cum bine intuiti, nici urma de taxi. Intr-un final, dupa vreo 3 telefoane la hotel s-a rezolvat, a venit cineva sa ne ia...

In fata aeroportului, unde am petrecut vreo 30 de minute intr-o liniste deplina...
 




La Batalla economica se gagna trabajando, con orden, disciplina y exigencia. True, tovarasi!

Vazand aceste poze, imi amintesc de ce ni se intampla si noua candva....apropo de acel ziar cu realizari agricole si celelalte slogane...

Ajunsi la hotel, dupa un bacsis de 10$ am primit un ditamai bungalow-ul, cat mai departe de piscina si receptie, asa cum cerusem.
El Colony e un hotel – centru de diving aflat „in camp”, la vreo 50 de km distanta de oraselul de pe insula, Nueva Gerona. Drept urmare, varianta de baza vanduta este cazare full board, pe care am platit 90$, oricum n-aveai unde sa te duci altundeva sa mananci.
Dupa cum m-am dumirit si eu, in Cuba se folosesc alte prescurtari pentru regimurile de cazare:

EP: european plan : numai cazarea, recte room only
CP: continental plan: cazare+mic dejun, recte BB bed and breakfast
MAP: modified american plan: mic dejun si cina, echivalent HB half board
AP: american plan, FB full board.

Camera





View-ul













Marea e sublima, insa e complet useless. Arata extraordinar, insa e adanca pana la brau pana dupa sfarsitul pontonului dezafectat pe care o sa-l tot vedeti in imagini. Drept urmare, n-ai ce sa faci, doar te poti uita la ea. Plus mai este un aspect, pe plaja sunt sandflies, niste musculite care practic te fac ciur in cateva minute, niste bubite care se dau duse cu greu. Protectia (spray Autan „tropical” ) pe care am luat-o de acasa n-a facut mare treaba, am aflat la fata locului ca se gaseste in Cuba un spray „5 insecte” care e singurul eficient. Drept urmare, daca nu sunteti scufundatori nu prea aveti ce cauta la El Colony .




O sa va plictisesc putin cu niste poze cu apusuri. Am vazut multe apusuri frumoase, insa apusuri ca in Cuba la El Colony n-am intalnit pana acum, pozele sunt neatinse si au captat doar o parte din atmosfera existenta, pur si simplu nu-mi puteam dezlipi privirea de cat de frumos era, iar multe din poze rivalizeaza cu wallpaper-uri...










.


Dupa ceva leneveala la piscina (noroc cu ea, desi sunt de principiul ferm ca intr-o locatie la mare piscina nu are ce cauta) savurand cocktailuri excelente la preturi derizorii (2$ Cuba libre, Daiquiri, Pina Colada, etc) sau rom excelent (4-6 $ sticla la bar), am pornit si la niste scufundari. Pretul putin piperat, 39$/scufundare + 16$ inchirierea echipamentului, insa a meritat, se merge in niste locuri foarte frumoase si oricum altceva nu prea ai ce face.

Portul de unde se pleaca spre dive sites





O unitate militara adiacenta



Ghidul nostru de scufundari









Scufundari, locuri foarte frumoase cu pesti destul de putini insa multi corali











Pranzul pregatit pe vas, absolut delicios...



Si un homar care ne privea de sub apa








Ok, o ultima serie de apusuri, sper sa nu plictisesc prea mult...

























 

Foarte frumoasa excursie, felicitari!

Incredibile imagini, felicitari !

WOW Cuba! Ultima serie de apusuri e faina tare, ca si pozele din apa si tot TR-ul...asteptam continuarea!

Intrebare: Nu aveai cum sa faci ruta MAD-HAV cu Il-96 Cubana?

Ma bucur ca va place .

Iti dai seama ca m-am intrebat in fel si chip cum sa fac sa ma dau cu IL-96 al Cubana, inclusiv mi-a dat prin cap sa fac o cursa interna Havana-Santiago cu IL-96 (au un zbor Paris-Havana-Santiago pe care vand si locuri pe cursa interna). Doar ca daca luam biletul de la Cubana aveam, ce-i drept, cursa directa si ma dadeam si cu IL96, insa biletul costa dublu, vreo 1600 de euro / 2 pers fata de 800. Pentru 800 de euro n-am considerat ca merita...

@alexxxxx

interesant TR, ca de obicei...pe linia obisnuita, scufundari, plaja, ceva de vizitat, etc.

Sincer sa fiu insa...de data asta am "un cui"...nu este prima data cand citesc impresii de vacanta din/cu/despre Cuba, ma batea si pe mine gandul, insa nu doar Cuba...o sa caut mai atent, ceva nu pare a fi pe "profilul" meu. Cu atat mai mult apreciez acest TR, pentru ca ma ajuta sa imi clarific "imaginea", inainte de a alege. Niciodata, pana acum, nu m-a dezamagit o destinatie aleasa...ma documentez f. mult, sa "vad" daca este pe gustul meu...niciodata nu voi calca in India, orice s-ar scrie/povesti/arata...de exemplu. Cuba este o chestie aparte...mai studiez, inca nu am tras o concluzie.

Thx again si astept continuarea !

@metalactual:

Da, ca deobicei, linia obisnuita: plaja + cultura locala si, daca se poate scufundari. Nu sunt adeptul mersului la "tarc", de-aia nu ma incanta R. Dominicana, sa plec, sa stau la plaja si sa ma intorc fara nici un castig cultural. Nu prea pot sa merg fara "plaja" fiindca nu am decat una-doua vacante pe an, cand vreau sa ma si odihnesc. De-aia caut locatii care sa permita fara prea mare bataie de cap si accesul la o plaja, de preferat cu cat mai putini oameni prin preajma.

In calatorii nu sunt atat atras de "atractii turistice", in majoritatea locurilor nici nu ma intereseaza must-see-urile, deobicei sunt niste lucruri mult supraevaluate pentru turisti, de genul "piata cutare" sau "statuia lui cutare". Ma intereseaza mai mult atmosfera generala, oamenii (desi suna cam ca-n blogurile de "traveleritze" pentru corporatristi), ce mananca, ce beau, daca-si injura presedintele, daca-s saraci, daca-s bogati, ce scrie in ziare, daca sunt religiosi, etc. De-aia as merge cam in toate locurile de pe lumea asta, doar ca sa am o parere proprie despre "cum era acolo". Parerea proprie, obtinuta la fata locului, e sfanta, din punctul meu de vedere, si nu mi-o schimba nici 100 de analisti de pe CNN. Ma bucur, de exemplu, ca am fost in Siria "inainte" si acum pot sa identific usor tona de dezinformare venita via servicii. Si de-aia imi doresc mult sa ajung in Iran, care era programat pentru primavara asta, insa iar l-am inlocuit cu o destinatie mai "calda". Deh, ce ziceam, trebuie si putina "mare".

Referitor la Cuba, cred ca ne asemanam mult. Plimbandu-ma mult prin Asia, am ajuns sa apreciez foarte mult organizarea, rigoarea si, in general, pretuirea "omului alb" pe care o intalnesti acolo. De-aia era foarte sceptic inainte sa ajung in Cuba referitor la "latinismul" pe care ar fi urmat sa-l gasesc acolo. Nu stiu daca esti la fel de radical ca mine, insa tari ca India, Italia si SUA, de exemplu, nu ma atrag de nici un fel din start, ca prejudecata, fiindca nu-mi plac cetatenii respectivelor tari si/sau politica tarilor respective. Iar daca nu-ti place de cineva nu te duci acasa la el, fiindca daca te duci acasa la el nu-i frumos sa-l injuri sau sa fii de parere ca-i un dobitoc. Nu zic ca e bine cum gandesc, insa asta sunt. Insa, te asigur, Cuba ti-ar placea, daca mergi in locurile mai "aparte". Ce povestesc eu aici e doar un punct de plecare, iar daca tu sau altcineva mai aveti intrebari raspund cu placere.

Continuarea vine, insa putin cate putin fiindca incerc sa impun o "rigoare", fara sa arunc pur si simplu 10 poze si doua aripi de avion, iar asta ia timp

Dupa 4 zile la El Colony, a venit si timpul intoarcerii in Havana, unde urma sa petrecem o noapte-tampon pana a doua zi, cand urma sa plecam catre Vinales.
Taxiul a venit la timp si am ajuns la aeroport cu vreo 2h30’ inainte de zbor, fapt care mi-a permis sa admir imprejurimile. Evident, inainte sa ajungem la aeroport cu vreo ~1 km, taxiul a oprit in camp, langa o ghereta de unde a iesit un soldat, ne-a luat pasapoartele, le-a notat intr-un catastif, s-a uitat in portbagaj si basta .
Asadar, mai intai un portret cu Rafael Cabrera



Sala de asteptare / check in




Autobuzul care a adus lumea la aeroport, noroc ca am ajuns inaintea lor ca s-au pus toti la coada.



In asteptare, am schimbat ceva CUC in CUP (moneda nacional) la magazinul de suveniruri din aeroport si am baut o bere si mancat un sandwich la bodega din aeroport.

Preturile in moneda nacional, 1 $ = ~ 24 CUP



Tot bodega




Colectivo cumplidor Emulacion Socialista







Ceva sloganuri mobilizatoare

Urmatoarele poze nu prea necesita explicatii, doar descriu atmosfera















Vine si timpul sa ne imbarcam, datele zborului

CUBANA DE AVIACION - CU 705
SUN 05AUG NUEVA GERONA CU HAVANA CU 1825 1905
RAFAEL CABRE JOSE MARTI INTL
NON STOP TERMINAL 1 DURATION 0:40
RESERVATION CONFIRMED - X ECONOMY
EQUIPMENT:ANTONOV AN-24


Acelasi ATR 42 ca la dus, din pacate. Inca visez la Antonov-ul 24. M-am uitat acum pe site si nu mai apare ca s-ar efectua zborul cu AN24, ci cu ATR...se pare ca l-am ratat, nu stiu unde in lume mai poti sa te dai cu AN24

De data asta am avut loc in primul rand





Salba de “cayos” din Marea Caraibilor, in drumul spre insula mare






Ajungem over land



Aeroportul Ciudad Libertad, pare cam parasit/dezafectat...





Un teren de baseball, sportul preferat cubanez



Aterizam



Rusii





Un avion spaniol, parea ceva oficial...









Spre oras am tocmit un cetatean cu o lada, pentru 20$. Urma sa stam la o casa particular chiar langa statia de Viazul, linia de autocare pentru turisti, de unde urma sa plecam spre Vinales a doua zi.









In Cuba n-am vazut reclame, in sensul propriu al cuvantului, ci doar postere si afise cu mesaje revolutionare. Foarte bine!



Jose Marti si Simon Bolivar, simbolizand prietenia Venezueleano-Cubaneza





Transport local, destul de des intalnit.







Benzina, de la vecinul si prietenul Chavez.



Sala Polivalenta, cred?





Casa particular unde urma sa stam e la 100 de metri de autogara Viazul, intr-un cartier “muncitoresc”.






Pentru 30$/noapte, absolut corespunzatoare







Vecinii de vis-a-vis





Apus de soare in Havana.



Urmatorul episod, drumul spectaculos spre Vinales si Vinales, o destinatie in sine.

In aceiasi seara in care am ajuns in Havana am zis sa si intrebam ce-i cu autobuzul a doua zi, cand trebuie sa platim, etc. Doar ca surpriza: era un sistem de rezervari (telefonice, bineinteles) si autobuzul era fully booked. Recomandarea era sa venim cu 1h inainte de plecare (la 7 in loc de fiindca atunci se anulau rezervarile facute (cei care nu veneau sa plateasca biletele).
Vorbind cu proprietarul am aflat ca nu trebuie sa-mi fac griji, e un sistem paralel de transport “particular”, cu localnici care pleaca cu masinile personale la aceiasi ora si la acelasi tarif cu autocarul.
Zis si facut a doua zi nici n-am mai apucat sa mergem sa intrebam de autobuz, am gasit un cetatean cu un “bolid”, am mai luat doi nemti si am plecat spre Vinales, la fix acelasi pret ca la autobuz (12$/persoana).

Bolidul, Chevrolet Calidad (sau, ma rog, nu stiu daca Calidad era o remarca a soferului sau un nume de model, spaniola mea era aproximativa iar cubanezii vorbesc repede) din 1947.


Omul era mecanic, si cubanezii trag tare de lucrurile lor. Evident, nu prea mai era nimic original pe masina, motorul fusese inlocuit in anii 70 cu unul rusesc, de Gaz.











O experienta absolut memorabila, nu mergea vitezometrul insa la blana cred ca prindea cam 120 km/h. Confort categoria lux .

Autostrada Havana – Pinar del Rio. Cam standardul autostrazii Bucuresti-Pitesti de dinainte de 90, cu multe intersectii la nivel, biciclisti pe banda de urgenta (unde exista banda de urgenta), etc. Servea scopului, oricum, mai ales ca traficul era mult spus “lejer”.





Soferul nostru. Avea si telefon mobil, un privilegiu pentru cei cu valuta, de cand cu “liberalizarea” aproximativa introdusa de Raul.




Niste slogane mobilizatoare




Un coleg, pe care soferul nostru era putin invidios, fiindca putea sa inghesuie in Chevroletul lui din ’52 13 oameni, facand astfel cam 150 CUC la un singur drum Havana-Vinales, de 180 Km. Enorm pana si pentru Romania.










Inspre Vinales, de la Pinar del Rio mergi pe un drum secundar, in buna stare, totusi.











In sfarsit ajungem si la hotel, Los Jazmines. Care e situat cu vreo 3 km inainte de intrarea in Vinales, pe un deal de unde poti admira toata valea, view-ul fiind to die for!



Cu piscina



Barul





Si view-ul







O lista cu excursii pe care le poti faci, luata de la receptie. Am ales plimbare cu calul prin valea Vinales, 15$ pentru 3h de plimbare horseback, un pret deloc rau!

GE-NI-A-LĂ mașina cu care ați fost! Nici panorama nu e de lepădat keep em' coming!

Sugestiv si la obiect povestit. Imi place stilul de a reda ce ai vazut pe acolo. In general in TR urile de pe foum vad multe poze cu avioane "din zilele noastre", pe cand la tine am vazut o gramada de B737-200, niciunde asa multe la un loc si altele din vremea lor. Pacat ca nu ai prins un AN24, ar fi fost interesant niste impresii.

Apusurile sunt absolut senzationale si pontonul le da un plus de valoare

As avea o remarca: oamenii care au masini, majoritatea folosesc tancuri americane care consuma pe masura. Ce pret are benzina/motorina acolo?

Super T.R. ul

Genial Chevroletul lui din ’52