Yokoso Japan!

Zau asa... Pe unde ai fost pana acum??? Esti un forumist cu talent pentru sectiunea TR (si nu numai judecand dupa imagini). Dupa TR-ul plin de istorie urmeaza acest TR magnific. In continuare sunt fascinat de stilul tau de a povesti. Imaginile (ca si precedentele) sunt de o calitate excelenta si surprind intocmai atmosfera de acolo.
vorba unui coleg de pe forum... Parca tocmai ce am revenit din Japonia. (de fapt din garda... ). Si chiar si asa l-am citit pe fuga pentru ca nu prea am avut timp (o sa-l reiau mai pe indelete...).
Am avut in plan in urma cu 2 ani o excursie prin acele locuri dar...a trebuit sa imi anulez planurile. Prin urmare va trebui sa ma decid pentru urmatorul concediu Long Range intre America de Sud (Argentina si Chile), Indonezia si... (acum) Japonia.
Vorba lui valavia... intre TR-urile din Top 3.
P.S. Poti sa detaliezi cate ceva despre costurile de pe acolo... excursii, food, entertainment ca sa stiu cam la cat se duce o excursie de genul asta?
Multumim pt efortul depus!... Asteptam the next TR...(trebuie sa mai ai ceva in tolba)...

Ma bucur extrem de tare ca v-a placut! Multumiri tuturor!

Acum cand recitesc am senzatia ca v-am indus un pic in eroare, fara voia mea. De ce spun asta? Pai fiindca Japonia, desi e fara indoiala o tara interesanta, nu ar fi locul in care sa ma intorc acum, imediat, daca mi s-ar da posibilitatea sa aleg dintre destinatiile ultimelor vacante. Repet, e o tara interesanta pentru o calatorie si nu-mi pare rau deloc ca am vizitat-o, m-as intoarce, evident, dar nu e chiar in topul preferintelor mele.

Cateva fotografii diverse, fara o tema anume, culese de ici si de colo, de prin Japonia, ca sa nu vin astazi chiar cu mana goala - doua grupuri, “Diverse” si “Lost in translation” :


Diverse


Datul cu aspiratorul pe pavajul din fata cladirii!




Fire extinguishers:




Ghicitor in palma, uitat de vreme si fara nici un dinte in gura, pe un bulevard central in Kyoto:




The Happiness Realization Party:




Uitati cum e conceputa structura zidului. Peste tot am remarcat acelasi “model”. La colturi sunt puse pietre cu panta catre interior astfel incat sa transmita tensiunea catre interior crescand stabilitatea zidului. O idee atat de simpla...




Nodul gordian:




Lost in translation


Nu o data am dat de asemenea panouri. „Floor explanation” scris in engleza si dupa aia tot textul in japoneza. Numai liftul si toaletele le intelegeam dupa desen. Asta-i si mai frumoasa, „Information”. Restul se deduce din context :



Fara cuvinte:



Chestia asta era langa un automat de apa si suc la castelul Nijo din Kyoto. Presupun ca ne spunea sa ne punem capacul la sticla si sa nu bem in timp ce vizitam... dar e mai mult o deductie logica decat traducere. Iar partea a doua e inca un mare mister pentru mine...




Cea mai notabila aventura din categoria “lost in transation” e insa urmatoarea. Eram in Kyoto si vad la receptie o fituica de reclama care zicea ceva de genul “Vrei sa vezi de aproape cum arata un kimono autentic de maiko sau unul de samurai? Vrei sa vezi cum se face un machiaj de maiko? O experienta interactiva interesanta la orice varsta etc, etc…” si adresa locului undeva in Gion. Am zis ca-i interesant si am crezut ca e un fel de loc in care cineva iti face o demonstratie asa ca l-am rugat pe receptioner sa ne faca rezervare, caci numai cu rezervare se mergea si la ora si data cuvenita ne-am prezentat la locul faptei. Locul cu pricina era un fel de pravalie, un local ingust pe 3 nivele unde am fost preluati la intrare de catre o receptionera care ne-a spus intr-o engleza mai mult decat aproximativa ”You go for maiko, you - samurai” si ne-a despatit fiecare fiind trimis intr-o alta incapere. Cea in care am intrat eu era o camera de machiaj cu vreo 5 scaune din care doua erau deja ocupate de doua japoneze in plin proces de transformare. Spun drept ca nici n-am apucat sa zic nimic ca o japoneza mica mi-a si strans parul cu o plasa si a inceput sa imi stearga fata cu niste servetele. Cu riscul sa par ca-s aiurita am incercat sa-i spun ca eu nu vreau machiaj, dar ea imi zambea imperturbabila si-mi zicea ceva pe japoneza... si marturisesc ca mi-a fost rusine sa ma ridic si sa plec, asa ca m-am trezit machiata si cu o peruca pe cap si trimisa la alt etaj unde am fost preluata, despuiata si imbracata in kimono, ocazie cu care am descoperit cat de putin sexy e lenjeria de gheisa. Sa imbraci un kimono nu e o chestie nici simpla si nici confortabila. In primul rand mi-au pus la sale si in talie niste prosopele pe care le-au legat cu sfori in jurul meu pana m-au transformat intr-o chestie cilindrica complet fara talie. Apoi a urmat un fel de platosa pusa in fata, ca un suport rigid pentru braiele alea uriase. Plus alte maruntisuri pana la kimonoul final si cingatorile de rigoare. Bun, eram gata, m-au scos de acolo si am dat ochii cu un… samurai deposedat de ochelarii pe care ii poarta in mod normal si prin urmare avand acuitatea vizuala a unei cartite... Apoi ne-au condus intr-un studio unde ne-au facut poze... si apoi ne-au scos in strada... Noi eram stupefiati... noroc ca ne-au spus in aceeasi engleza aproximativa “10 minutes. Do you want your camera?”, adica aparatul nostru foto pe care-l aveam la gat cand am intrat la ei. “Yes, please”… Japonezele alealalte doua care fusesera cu mine la machiaj se intorceau deja din plimbarea de 10 minute pe strazile din Gion. Noi nu ne-am miscat din fata portii pe care ne-au scos…

Si asta ar fi rezultatul:

nwzeu a scris:

Tummelisa a scris:

Nu stiu daca adresarea deferenta se datoreaza admiratiei sau varstei . Iaca pacatele unui forum care te obliga sa-ti declari data nasterii la inscriere .

Unii o numesc educatie, altii bun-simt, daca imi este permisa adresarea la "per tu" e altceva, pana atunci ma rezum la ce am invatat
Daca mai aveti materiale legate de castele si/sau obiceiuri (ritualuri) chiar va rog sa le puneti pe thread.

Adresarea “per tu” nu e numai permisa, dar e chiar recomandata.

Povesti as mai avea, dar inainte de a ma lansa in unele noi mai bine as scrie despre gastronomia japoneza fiindca imi propusesem sa o fac de la inceput, dar nu s-a mai potrivit in poveste.

Cand am scris ca am mancat chestii total neidentificate am vorbit serios. Deci, cu cateva exceptii doar, cam in fiecare zi luam cate un meniu intreg, de fiecare data altul, in care erau incluse multe feluri prezentate artistic asa cum numai ei stiu, in strachinute una mai mica decat alta, si din care nu prea aveai ce musca de doua ori. Din meniurile alea recunosteam fara gres ceaiul verde, orezul, supa miso, sashimi si varful de wasabi. In rest am mancat un fel de omleta dulce, chestii gelatinoase din care iesea cate un tentacul de caracatita, nenumarate chestii murate sau marinate ca-si pierdusera atat gustul cat si aspectul original si zau nu le-am putut identifica si bineinteles multe chestii facute in stil tempura. Unele erau bune, altele nu, ghicitul era imposibil pe baza de aspect sau miros. Ca-n “Harry Potter” cu “Bertie Bott's Every Flavor Beans” a caror gust n-ai cum sa-l stii inainte de a le baga in gura.

O mentiune speciala pentru shabu-shabu cu carne de vita de Kobe. Bun, foarte bun... Nu stiu daca stiti cum se face shabu-shabu, eu n-am mancat pana in Japonia. Ai un ochi de aragaz pe masa si un ceaun cu apa in care pui frunze de salata, o alga, niste ciuperci, praz si alte verzaciuni si in care scufunzi doar atat cat sa se faca rapid felii translucide de carne de vita de Kobe. Carnea se mananca dupa ce o balacesti putin si intr-un sos acrisor.

Dulciurile japoneze insa pe care le-am mancat au fost tare rele. Arata minunat, da-s niste chestii ori tari de-ti rupi dintii daca-s facute pe baza de orez, ori niste chestii gelatinoase, dar nu ca jeleurile, altfel… Odata am mancat unele care pareau niste coltunasi facuti din aluat crud. Sincer… in materie de dulciuri cel mai tare mi-a placut desertul de fasole neagra, sau poate-or fi fost boabe de soia neagra, un fel de dulceata ori de mancarica de fasole calda aruncata peste o chestie laptoasa cu gheata.

Serios, mancatul a fost o problema, nu pentru ca am fi noi pretentiosi ori n-am vrea sa incercam chestii noi, dimpotriva, ci fiindca nu prea aveau meniuri in engleza nici macar in restaurante frumusele. Noroc ca la intrare, au poze sau au felurile de mancare facute din plastic care arata cat se poate de autentic, asa ca aratam si noi cu degetul la chestiile care nu pareau ca misca prin farfurie. Dar de fapt cea mai buna masa am luat-o la un restaurant de pe Ginza unde se gatea numai pe gratar si unde n-am putut sa ne intelegem cu ei nicicum, dar aveau atat de multa bunavointa inca ne-au adus o tava pe care aveau tot ceea se se putea pune pe gratar si ne-am ales aratand cu degetul.


Exemplu de vitrina cu felurile de mancare facute din plastic:




Si originalele in farfuriile noastre:

fularU a scris:

Si...salutari ,,pasagerului clandestin'' .....

Multumim .

valavia a scris:

PS: Nu e obligatoriu ca un TR sa contina poze cu avioane dar daca sunt, is bine venite.

Pai acum ca stiu ca fotografiatul avioanelor nu e o ocupatie bizara, un fel de dambla rusinoasa care nu se marturiseste decat prietenilor apropiati, ci un “sport” apreciat in comunitatile pasionatilor, promit ca TR-urile viitoare vor fi bine documentate cu fotografii .

gabi-737 a scris:

Observ ca nu ai pomenit nimic de latura finaciara a excursiei, poate ar fi interesant de stiut cum sunt preturile in general pe acolo (stiu ca sunt mai mari decat in alte locuri de pe planeta), transport, mancare, cazari, etc.

fly_emirates a scris:

P.S. Poti sa detaliezi cate ceva despre costurile de pe acolo... excursii, food, entertainment ca sa stiu cam la cat se duce o excursie de genul asta?

Am incercat sa fac o estimare a costurilor si asta e ceea ce imi amintesc (toate preturile sunt aproximative pentru o persoana, transformate in Euro din coroane suedeze):
- Biletele de avion, cu SAS-ul, au costat in jur de 700 Euro, dar imi amintesc ca am prins un soi de oferta;
- Hotelurile in Tokyo, Kyoto (hoteluri din lantul Gimmond, 3 stele, modeste, dar bine plasate, in apropiere de gara centrala din Tokyo, respectiv unul dintre bulevardele centrale din Kyoto) si pensiunea in Hakone, in total (nu mai stiu preturile separate), in jur de 800 Euro pentru vreo 10 nopti in total;
- Abonamentul pentru trenul ultra-rapid, Shinkansen, in jur de 300 de Euro (cea mai buna investitie – obligatorie, zic eu, la o asemenea calatorie – biletele individuale ar fi costat mult mai mult si in plus pierzi timp, nu poti fi spontan, etc.; un permis de felul asta se vinde doar turistilor si trebuie sa te identifici cu actul de identitate cand il cumperi si cand il folosesti);
- Excursia cu ghid pe muntele Fuji a costat cam 150 Euro;
- Cred ca pentru mancare, intrari la muzee si altele de felul asta plus cateva suveniruri modeste, am mai cheltuit inca in jur de 800 de Euro. Mancarea in particular insa nu mi s-a parut scumpa si din ratiuni de igiena am mancat in restaurante mai frumusele. E adevarat ca eu compar pretul mancarii cu preturile suedeze care sunt destul de ridicate fata de alte tari europene. Ca la inuiti ... nu prea creste nimic si totul trebuie adus de departe, deci si preturile cresc .

Felicitari! apreciez faptul ca ai impartasit cu noi minunatiile pe care le-ai vazut si in special cata rabdare trebuie sa fi avut sa incarci atatea fotografii!

Ei da, nu am mai fost demult pe aici si uite am gasit ceva frumos.
Felicitari @Tummelisa !!!

Apreciez rabdarea alocata postului si dibacia exprimarii, frumoase poze, povestiri....totul.
Apreciez si pozele de inceput, deasupra Malmo-ului si Lund-ului, abia astept sa le revizitez.
Cat despre Japonia, o am si eu in plan ca destinatie, intr-un viitor mai indepartat. Costul este ridicat si as vrea sa leg Japonia de Coreea de Sud.
Vad ca ai mai postat si alte chestii si vreau sa citesc despre Valea Loirei, pe care sper sa o vad mai curand decat Japonia.

Thx si te mai asteptam pe aici !

Absolut BESTIAL!!!
Felicitari @Tummelisa!
Multumim!