Tara de gheata si foc

Imi pare rau ca nu am mai scris de foarte multa vreme... Inutil cred sa spun ca desi drumurile se aduna, ramane prea putin timp pentru povestit. Acum insa am avut un weekend ceva mai relaxat, asa ca am selectat cateva fotografii din Islanda pe care le dau la schimb contra fotografiilor voastre frumoase cu avioane.


Se spune despre islandezi ca au un dram de nebunie in genele mostenite de la acele neamuri nordice care in loc sa coboare catre tinuturile primitoare de la sud au luat-o in sus inspre tarmurile inghetate care scuipa flacari. Pesemne ca tot un dram de nebunie ne-a facut si pe noi sa impachetem haine groase in mijlocul verii si sa pornim catre Islanda - Tara de gheata si foc.




Ruta ARN-OSL-KEF

Compania aeriana – SAS




In Oslo monitoarele ne spun ca in Reykjavik sunt 5 grade... in miezul verii, pe 6 august...




Primele imagini cu tarmul islandez urmate de un peisaj selenar:

Blue Lagoon


Situarea la doar 15 de km de aeroportul international Keflavík face ca majoritatea calatoriilor in Islanda sa inceapa la Blue Lagoon. Descrierea pentru turisti a Lagunei Albastre este pe cat de explicita pe atat de nedreapta, Blue Lagoon - Geothermal Spa. Eu insa i-as spune altfel, Blue Lagoon - The most otherworldly place on Earth.

Drumul de la aeroport la Laguna Albastra incepe cu un peisaj scandinav la limita banalului. Curand cladirile incep sa se rareasca si soseaua se intinde drept cat vezi cu ochii. Dupa o vreme insa, atat drumul cat si terenul de-o parte si de alta incep ca se contorsioneze. Vegetatia si asa saraca aproape ca dispare cu totul si dupa nici 10 minute de la plecarea din zona civilizata a aeroportului te trezesti in mijlocul unui peisaj selenar. Soseaua lata, asfaltata, cu patru benzi, a disparut si doar un drum ingust mai strabate acum campul de lava veche de 800 de ani. In final drumul se opreste in fata unei cladiri mici, discret confundata in peisaj care te anunta ca ai ajuns la Laguna Albastra.












Mai departe se poate merge doar pe jos, pe o alee croita intre pereti de piatra vulcanica de inaltimea unui stat de om. Dupa o curba stransa peisajul arid se schimba brusc si in mijlocul campului de lava solidificata apare un ochi de apa de o culoare incredibila. Minerale albe creeaza iluzia ghetii. Poteca continua sa serpuiasca pe mal legand cele doua puncte de interes, intrarea la Blue Lagoon - The geothermal Spa si hotelul Blue Lagoon.










Laguna in sine m-a facut sa ma gandesc ca asa ar arata un tinut extraterestru colonizat de scandinavi.

Apa la temperatura de 37-39 grade e deosebit de placuta si are o textura speciala. Desi pare limpede la prima vedere, datorita sarurilor si mineralelor pe care le contine, iti mangaie pielea senzual precum matasea.










Fishing for compliments in the Blue Lagoon:




Lava:

Coasta de sud - Seljalandsfoss, Eyjafjallajökull, Skógafoss, Vik si Dyrhólaey


Islanda, cu natura ei neprietenoasa oamenilor si cu incrancenarea acestora de-a lungul vremii de a o imblanzi, e un loc plin de dramatism. Ghetari, vulcani, campuri de lava, nisipuri negre, munti despicati in falii abrupte si ape ce se arunca in gol - peisaje islandeze de-a lungul coastei de sud...

Seljalandsfoss iti apare in cale aparent din senin pe drumul de coasta ce te duce de la vestul la estul insulei. La dreapta soselei se afla plaja iar la stanga se intind dealuri cu culmi drepte. De pe unul dintre ele cade in gol un parau care formeaza cascada Seljalandsfoss ce si-a capatat renumele de cea mai spectaculoasa cascada din Islanda fiindca daca o iei pe o poteca ingusta, vesnic uda si destul de alunecoasa, poti sa ajungi in spatele ei si sa privesti lumea prin perdeaua fina de apa.










La doar cativa kilometri de Seljalandsfoss peisajul se schimba. Dealurile se transforma in munti cu zapada pe piscuri chiar si in mijlocul verii. Inofensivi la prima vedere, din cand in cand isi dau pe fata temperamentul coleric si incep a scuipa foc si cenusa, precum in primavara lui 2010 cand Eyjafjallajökull a erupt cu oarece nerusinare la inceputul sezonului turistic perturband localnicii dar si traficul aerian, dand peste cap planurile mele de vacanta care vizau... ce altceva decat Islanda? Trei ani mai tarziu insa, mi-am luat revansa si l-am fotografiat odihnindu-se dupa dezmat. Vecinatatea cu ghetarul de pe piscul de-alaturi m-a facut sa-l plagiez pe George Martin si sa botez Islanda - Tara de gheata si foc.  








Drama de-a lungul coastei sudice continua cu raul sinucigas Skógá care se arunca in gol si formeaza cascada Skógafoss, cea mai inalta cadere de apa din Islanda.








De departe insa unul dintre cele mai spectaculoase si mai incarcate de tensiune locuri din Islanda de sud e plaja acoperita cu nisip negru de la Vik si, in apropierea ei, coastele abrupte de la Dyrhólaey. Doza de dramatism creste proportional cu densitatea norilor de pe cer.


















Marturisesc ca pana a merge in Islanda n-am stiut ce inseamna cairn - morman de pietre cu rolul de a marca drumurile sau hotarelele. Cairns se intalnesc de-a lungul si de-a latul Islandei si pe semne ca se si folosesc inca intr-o anumita masura. Pe langa cele functionale insa, mini-cairns, turnuri de pietre asezate intr-un echilibru aparent precar apar unde te astepti mai putin. Plaja de la Vik si stancile de la Dyrhólaey abunda de arta efemera ad-hoc sub forma de cairn.










Contributia mea:




In peisajul cenusiu de la Vik exista totusi o pata de culoare. Mai precis, in sezonul potrivit, sute sau mii de pete de culoare inaripate cunoscute sub numele de puffins ce-si fac cuibul pe stancile abrupte. In spatele numelui cu sonoritate de muffin pufos se ascunde o pasare micuta de 30-40 cm care arata ca o incrucisare intre un papagal si un pinguin, nefiind inrudita insa nici cu unul si nici cu celalalt. Sunt comici, mai ales in zbor, fiindca au aripile scurte in comparatie cu alte pasari acvatice, si dau din ele de nu mai putin de 400 de ori pe minut.








Peisaje islandeze de coasta sau locuinte de hobiti?

Geysir


Pe „planeta” Islanda natura isi face de cap. Uitand pesemne ca-s facute sa serpuiasca domol, apele islandeze daca nu se arunca de sus in jos in incercari sinuciagase, atunci tasnesc cu forta de jos in sus, adaugand un nou cuvant in dictionar - gheizer. Etimologia e usor de depistat odata ce citesti in orice ghid respectabil islandez despre Geysir.

De fapt, pe platoul de la Geysir sunt mai multe izvoare termale temperamentale, cel mai prietenos cu turistii fiind Strokkur care desi nu e fantastic de inalt, tasneste la intervale regulate de 4-8 minute, fara a-ti pune deci rabdarea la incercare intr-o asteptare lunga.  






La prima vedere Strokkur e un ochisor mic de apa format in roca vulcanica. La o vreme insa incepe sa se infurie si dupa cateva incercari in care se bulbuca furios, tasneste cu forta intr-o coloana de apa de 20 m sau chiar mai mult ca apoi sa se prabuseasca epuizat pana la urmatorul tur de forta.
















La doar cativa metri departare de Strokkkur se gaseste Geysir, mult mai faimos, mai mare, mai impresionat si, ca orice vedeta, mai capricios. Avand un bazin de apa subteran considerabil mai mare decat Strokkur, Geysir tasneste la intervale mult mai lungi de timp si mult mai putin regulate. Cand o face insa, coloana de apa e fantastic de impresionanta atingand 60 m in inaltime. L-am vazut intr-una din zile, de undeva de departe de pe sosea, veritabila demonstratie de forta a naturii si a legilor ei. Intre doua reprezentatii insa, gheizerul e destul de placid, un abur usor marcand locul de unde te poti astepta sa-l vezi tasnind.




Litli Geysir - un pui de gheizer mic bombanind furios:

Gullfoss


Gullfoss - Cascada de aur - este unul dintre cele mai faimoase locuri din Islanda si totodata unul dintre motivele de vrajba intre politicienii pragmatici si idealistii aparatori ai mediului. Dupa secole de-a randul in care temperamentala natura islandeza mai mult a produs pagube decat a ajutat, autoritatile au decis ca-i vremea sa-si ispaseasca pedeapsa si sa lucreze in folosul comunitatii, Gullfoss urmand sa fie transformata in hidrocentrala. Cea care astazi e privita ca o eroina nationala, Sigrídur Tómasdóttir, fiica unui fermier local, a devenit purtatoarea de drapel a celor care au dorit ca Gullfoss sa ramana nealterata de mana omului si sa bucure cu spectaculozitatea sa generatiile ce vor sa vina, si si-a dedicat intreaga viata acestei cauze. Osciland intre demersuri legale si acte dramatice ca acela de a ameninta ca se va arunca in cascada daca se va decide transformarea ei in hidrocentrala, Sigrídur  a castigat lupta si Gullfoss a devenit un monument al naturii protejat de lege.

Thingvalla


Daca ar trebui sa sintetizez intr-un cuvant chintesenta islandeza nu as pomeni nici de cascade, nici de gheizere, nici de vulcani si nici de ghetari, ci as spune fara ezitare Thingvalla.

Din punct de vedere geografic si geologic Thingvalla sau, pe limba lor Thingvellir reprezinta granita dintre placile tectonice pe care se afla continentul european si cel american. Tinand cont ca intreaga insula s-a format in urma miscarilor tectonice si a eruptiilor vulcanice care au rezultat din acestea, Thingvalla este deci mai mult decat reprezentativa pentru Islanda.

Din punct de vedere istoric si social, Thingvalla este locul in care Islanda s-a constituit ca natiune, parlamentul islandez intrunindu-se sub cerul liber la Thingvalla vreme de cateva secole incepand de la constituire sa acum mai bine de 1000 de ani.

Jonctiunea dintre cele doua placi tectonice in mijlocul Oceanului Atlantic e mai vizibila la Thingvalla decat in oricare alt loc din lume. Thingvalla e practic un platou stabatut de paraiase cu apa foarte limpede si curs mereu schimbator din cauza miscarilor tectonice, marginit de un perete de piatra incredibil de lung si de drept care aduce mai mult cu zidul unei cetati grandioase facuta de mana omului decat cu ceea ce este in realitate si anume o imensa crapatura a scoartei tereste.










Islandezii sunt un popor al paradoxurilor. Pe de-o parte urmeaza cu destula strictete traditiile luterane, dar in acelasi timp declara ca biserica si religia joaca un rol minor in viata lor. Cu toate acestea cred in personaje mitice, mai precis in elfi, pe limba lor huldufólk-the hidden people, lucrari grandioase de constructie fiind uneori incetinite, daca nu oprite cu totul, ca sa nu fie deranjati elfii invizibili. Lasand la o parte scaparile de logica, marturisesc si eu ca la Thingvalla am fost convisa vreme de o secunda intreaga de existenta nu a elfilor, ci a uriasilor, caci cine altcineva ar putea croi poteci printre pereti de stanca si s-ar putea juca cu pietrele in acest fel?








Asa cum unele neamuri sau societati au tendinte anarhice aparent fara un motiv anume, asa au altele nevoie de reguli si legi clar stabilite. Islandezii se numara printre cei din urma. Istoria spune ca la relativ scurt timp dupa ce Ingólfur Arnarson a decis in 874 sa se stabileasca cu tot neamul si slugile sale pe coasta de vest si sa populeze insula, mana de oameni descendenti ai primilor colonisti ce si-au alocat pamanturile islandeze a simtit nevoia unui set de legi si a unei forme de organizare la scala mare. Asa se face ca in anul 930, s-a format o structura legislativa si judiciara al carui corespondent contemporan pare fi parlamentul, numit Althing.

In fiecare vara intre 930 si 1264, parlamentul islandez se intrunea vreme de cateva zile bune pentru a rememora, discuta si modifica daca era necesar codul de legi. In absenta legilor scrise, The Lawspeaker, figura de vaza in societatea islandeza din acele vremuri, avea sarcina importanta de a invata pe dinafara legile vechi, schimbarile si regulile in vigoare si a le recita in fata capeteniilor si a poporului adunat la Thingvalla. Chiar si dupa intrarea Islandei sub tutela norvegiano-daneza, in mare masura, cele mai importante momente din istoria tarii au fost marcate la Thingvalla, de la trecerea la crestinism in anul 1000 si pana semnarea declaratiei de independenta in 1944.

Reykholt si Hraunfossar


Motivele de mandrie nationala ale europenilor sunt de cele mai multe ori cioplite in piatra. Islandezii insa isi fac un titlu de glorie din faptul ca sunt diferiti si din acest punct de vedere. Strabunii lor n-au lasat in urma edificii impunatoare ci... Saga si Edda, culegeri de povesti in care fantezia se impleteste cu istoria. Statisticele spun ca unul din 10 islandezi publica o carte in cursul vietii lui si ca mica natiune are mai multi scriitori, mai multe carti publicate si, mai mult decat atat, citite, pe cap de locuitor, decat orice alta tara. Nu-i de mirare deci, ca Snorri Sturluson, unul dintre primii carturari islandezi, om de stat si istoric din secolul XIII, e pretuit pana in zilele noastre si locul in care a trait, Reykholt, un satuc in care nu locuiesc mai mult de 50-60 de oameni, cu o bisericuta ca de jucarie si cateva case in jurul ei, e unul dintre punctele de atractie culturala islandeze.




La o aruncatura de bat de Reykholt se afla Hraunfossar, o multime de cascade mici ce izvorasc din campul de lava si se aduna intr-un parau cu o poveste dramatica despre doi copii ce s-au inecat in el in seara de Craciun incercand sa treaca peste o punte de lava ce lega cele doua maluri.

Reykjavik


Reykjavik se poate descrie cel mai bine printr-un oximoron: un orasel de provincie care e capitala de stat.

Oraselul, fiindca oricat as vrea sa-i acord credit conform statutului sau administrativ nu-i pot spune oras, are un soi de armonie si de frumusete care m-a prins imediat. Nu are cladiri grandioase, nu are bulevarde largi, n-are trafic intens si nici oameni grabiti, ci doar lentoarea si calmul unui oras de provincie intr-o duminica eterna.

Asa arata vazut de sus, intr-o zi cu soare:












In prima zi insa, cand am ajuns in Reykjavik orasul era totusi cuprins de o animatie neobisnuita, toata lumea, si cand spun toata lumea nu cred ca exagerez prea mult, parea angrenata in pregatirile pentru Gay Pride Parade.













In spiritul contrastelor ce par a domina locul, inainte de a fi spectatori la The Gay Pride Parade am fost la un concert de orga in cea mai mare si de departe cea mai impunatoare cladire din Reykjavik, biserica Hallgrímskirkja. Inutil, cred, sa spun ca nu cunosteam niciun compozitor de muzica culta islandeza inainte de acest concert. Am avut insa o surpriza placuta, pentru ca pe langa mult prea clasicul Bach, am ascultat si cateva piese islandeze pentru orga in care acordurile clasice se impleteau cu ritmuri populare jucause si vesele care apartineau unor compozitori locali contemporani cu nume nu numai greu de pronuntat, dar chiar si greu de copiat de pe programul concertului: Thorkell Sigurbjörnsson si Jon Thorarinsson.

Hallgrímskirkja, al carei nume s-ar traduce Biserica lui Hallgrímur, a fost construita in memoria lui Hallgrímur Pétursson, pastor, poet si compozitor de imnuri bisericesti ce a trait in secolul XVII. Viata lui Hallgrímur Pétursson a fost probabil interesanta pentru vremurile in care a trait, dar nici pe departe la fel de aventuroasa ca cea a sotiei sale, Gudrídur Símonardóttir. In 1627, pe vremea cand Gudrídur Símonardóttir era sotia unui pescar, a fost rapita de corsari si vanduta ca sclava in Algeria. Dupa aproape 10 ani de la rapire, regele danez Christian al IV-lea a rascumparat o parte dintre cele 242 de persoane rapite printre care s-a numarat si Gudrídur si le-a adus la Copenhaga. La vremea aceea, lui Hallgrímur Pétursson, tanar student la teologie in capitala regatului danez, i-a revenit sarcina de a o reeduca pe Gudrídur in spiritul religiei ei pierdute si a limbii materne abandonate. Exact cine a educat pe cine si in ce spirit nu e foarte clar, fiindca in urma acestei povesti, Hallgrímur a abandonat aprofundarea studiilor si s-a insurat cu Gudrídur, care avea atunci aproximativ dublul varstei lui, si care in urma studiului intens ramasese insarcinata...

Vedere frontala, intr-o zi mohorata:




Vedere laterala, intr-o zi cu soare:




Detalii:








Seria contrastelor islandeze continua cu meniul din prima zi in Reykjavik. Pranzul l-am luat intr-unul loc in care au mancat presedinti de stat, vedete faimoase si chiar si cunoscatori intr-ale gastronomiei ca Anthony Bourdain. Nu, n-am avut nevoie de rezervare in avans si nici nu a fost scump, fiindca locul cu pricina nu e altceva decat un chiosc care vinde hot dogs, pe numele lui Baejarins Beztu Pylsur. Sincer, la prima muscatura nu mi s-a parut fantastic de bun, dar pesemne ca faima il face mai gustos fiindca pana la urma am mancat doi.






Pentru seara insa am ales un restaurant adevarat, Laekjarbrekka, ce apare la randul sau printre restaurantele recomandate in Reykjavik, si pe care nu ezit sa-l recomand si eu mai departe atat pentru atmosfera cat si pentru meniul traditional. Curioasa si aventuroasa din punct de vedere gastrononic, am incercat friptura de balena, pastrama de puffin si... la piece de resistance... cateva bucatele minuscule de rechin fermentat ce se servesc intr-un borcanel inchis ermetic langa un pahar de rachiu islandez ce se administreaza oral in caz de urgenta.




Am stat cateva zile in Reykjavik si desi oraselul este mic am avut totusi cu ce le umple. Intr-o zi am iesit pe mare in cautare de balene. Desi ni s-a spus, asa cum probabil ca li se spune tuturor turistilor, ca este exclus sa nu vedem balenele, am indurat un frig crunt mereu cu vantul in fata si cu mana inghetata pe camera foto si nu am vazut nici macar o coada de balena. Am asistat insa absolut intamplator la o salvare cu elicopterul a cuiva de pe o alta barca. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar momentul parea sa fi fost destul de dramatic.

O alta barca de cautatori de balene:




Nu exista vreme prosta ci doar vestimentatie neadecvata - spune o vorba inteleapta suedeza. Eh... desi m-am costumat cum am putut mai bine, de nu mi se vedea nici nasul, tot mi-a fost frig:




Actiunea de salvare:




Activitatile culturale in mod clar ma prind mai bine. Prin urmare, in alta zi, am dedicat cateva ore bune lui Einar Jónsson, sculptor islandez, a carui lucrari mi-au placut mult. Casa lui, transformata inca de pe cand traia in muzeu si gradina in care se gasesc cateva dintre cele mai frumoase sculpturi ale sale, sunt peste drum de biserica cea mare.








Date fiind dimensiunile orasului, intr-un timp neasteptat de scurt poti vedea multe.

Cladirea guvernului:




Cladirea Parlamentului langa Catedrala Episcopala - ambele miniaturale, ca pentru un stat miniatural:






Ati bagat de seama ce au in comun numele de familie islandeze? Daca se refera la o femeie, atunci au terminatia dóttir si inseamna „fiica lui...”. Corespondentul masculin e son. Sigrídur Tómasdóttir este deci Sigrídur, Fiica lui Tomas, iar Einar Jónsson, Einar, Fiul lui Jón. Prin urmare, numele de familie al unui nou nascut se formeaza in functie de sex si numele tatalui, sau, mai putin frecvent, dar intalnit totusi, al mamei, si se pastreaza de-a lungul intregii vieti. Asa se face ca intr-o familie cu doi copii, de exemplu, o fiica si un fiu, niciunul dintre cei 4 membri nu are acelasi nume de familie. Ca sa fie lucrurile si mai interesante, numele de familie nu se foloseste in Islanda in nici o forma de adresare. Nimeni nu apeleaza pe nimeni sub forma „Dl. Jónsson” sau „Dna. Tómasdóttir”, oricat ar fi nivelul de adresare de formal, ci numai pe numele mic. In plus, in cartea de telefon, care da, inca mai exista si se si foloseste, numele nu sunt insiruite in ordine alfabetica dupa numele de familie, ci dupa prenume, iar in dreptul fiecarul nume este indicata si profesia. Daca numele si prenumele  trebuie sa fie corect indicate, profesia nu trebuie insa sa fie cea adevarata. Asa se face ca in cartea de telefon islandeza apar profesii ce spun mai multe despre creativitatea persoanei in cauza decat despre adevarata ei ocupatie, ca de exemplu printesa, vrajitor, imblanzitor de dragoni, visator si asa mai departe.

Din imaginatia unei asemenea presoane creative a iesit probabil si Harpa - sala de concerte si centru de conferinte situat chiar in port la marginea apei:






Case vesel colorate pesemne ca sa pacaleasca cerul mai mult intunecat:




Cladirea primariei construita pe pilastri direct deasupra apei unui lac din mijlocul orasului:






„Perla” - un dom de sticla construit pe cinci foste tancuri de apa - cladire emblematica in Reykjavik in care se gaseste printre altele The Saga Museum, un muzeu dedicat in egala masura mitologiei si istoriei islandeze.




Vedere asupra orasului de pe platforma „Perlei”:




Un prieten pe care mi l-am facut langa „Perla” inainte de a cobori inspre oras:




Tinuta estivala islandeza:

Prezentul - oglinda trecutului


Faptul ca astazi pot calatori si povesti despre Islanda e rezultatul unui sir lung de evenimente... Unul dintre ele s-a petrecut in Höfdi, o casa modesta din Reykjavik, situata undeva pe malul golfului. Intr-o dimineata ploioasa de octombrie, in 1986, Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov s-au intalnit in casa Höfdi in cadrul summit-ului de la Reykjavik care este privit astazi ca unul dintre momentele cheie ce au precedat incheierea razboiului rece si mai apoi caderii cortinei de fier.






Impresionanta fatada de otel si sticla a unei cladiri anonime oglindeste astazi casa mica unde s-a scris o pagina a istoriei contemporane.

Zborul de intoarcere


Ruta KEF-OSL-ARN

Compania aeriana – SAS


In Reykjavik, dupa cum indica si coordonatele:






O ultima privire asupra campurilor de lava:




Deasupra Norvegiei:








In Oslo:




In Suedia ploua:




Arlanda – destinatia finala:

In loc de incheiere…


Calatorul soarelui - Sólfar, o sculptura din portul Reykjavik si o chemare catre noi tarmuri.

Pfoai ce peisaje!! Recunosc ca nu am citit ce-ai scris, am ochii prea obosoti acum, dar am sa o fac maine cu siguranta!

Multumim pentru TR!

Excelent Trip Rport!!! UAU  . Sper ca in viata asta sa ajung si eu prin Reykjavik

Sincere felicitari, este un trip report splendid si 100% complet din punctul meu de vedere, printre cele mai bune de aici.

Super TR! Multam frumos pentru niste imagini extrem de frumoase! Islanda chiar ca merita o vizita!

vishzu a scris:

Excelent Trip Rport!!! UAU  . Sper ca in viata asta sa ajung si eu prin Reykjavik

IDEM!!

Superb....multumim mult de tot!!!

ALecsu`

Foarte interesant ! In mod sigur Islanda merita o vizita !

Ca intotdeauna ... poze si text de colectie!!! Frumos!

Felicitari! Foarte reusit TR! Peisajele si locurile sunt absolut superbe!

Inca o data, minunat! 

Si noua ne pare rau ca nu ai mai scris de multa vreme ! Dar asteptarea a meritat .
Doar atat ....MULTUMIM FRUMOS ! SUPERB !

fularU.

Parca citesc in National Geographic!  Ai verb si ochi de artist. Felicitari si la cat mai multe calatorii! Poate ne delectezi candva cu un TR si dintr-un colt de Romanie.

Tummelisa, nu te dezminti cand vine vorba de TR-uri!!! Am apucat dimineata sa vad cateva poze apoi, numai la el mi-a stat mintea toata ziua si trebuie sa recunosc ca am avut de ce. Absolut superbe descrierile, iar de fotografii nu mai zic! Cred ca o sa spun la un moment dat "Next stop, KEF!" ca prea fain ai prezentat tara aceasta.

Multam de plimbare!

Dragos a scris:

Parca citesc in National Geographic!

Foarte bine zis Dragos!
Multumim

Ma bucur foarte mult ca v-a placut Islanda. Multumesc pentru cuvintele frumoase.

Dragos a scris:

Poate ne delectezi candva cu un TR si dintr-un colt de Romanie.

Chiar as fi tentata sa o fac cat de curand... doar ca nu as avea fotografii cu avioane...