- strainu a scris:
- Bine ai venit inginerule! Interesant trip-report, mai puțin turistic decât majoritatea
Dacă n-ar fi toate ideogramele alea, ai putea zice că pozele din "orașul vechi" sunt din provincie din România (Brașov, Pitești...) Nasol cu întârzierile la Turkish, aeroportul din Istanbul e mult prea aglomerat. Iar despre faptul că lumea își ducea singură tăvile, n-am mai auzit până acuma... 
Da, asa este, aeroportul din Istanbul este foarte aglomerat. Mai am una tare de la ei, dar toate la timpul lor. Partea cu tavitele duse de calatori nici eu nu am mai vazut-o pana la acest zbor, insa asa cum am mentionat, spre finalul calatoriei echipajul mi-a lasat senzatia de "vraiste" cum se spune pe la noi la partea cu adunatul tavitelor si resturilor de mancare. Cei drept echipajul robotise tot zborul, dar pana la urma....asta e job-ul lor, or fi fost subdimensionati ca numar, habar n-am.
Din pacate nu am apucat sa pun titlurile la fotografiile din postul 1 si timpul de editare a expirat. Voiam sa intreb un moderator daca mai exista vreo posibilitate sa editez primul post ca sa pun si titlurile la fotografii pentru ca fara explicatii la unele nu se intelege mare lucru din ele.
Intr-adevar, trip-ul nu a fost chiar turistic, de aceea am surprins in fotografii tot felul de scene, unele mai putin turistice. Fotografiile sunt realizate cu doua aparate: unele cu telefonul iar altele cu DSLR-ul, se poate observa asta dupa calitatea fotografiilor.
Voiam de asemenea sa mentionez ca in Changchun engleza lipseste cu desavarsire, desi este un oras destul de mare. Multe indicatoare rutiere sau denumiri de strazi sunt doar in chineza, ceea ce face sa te descurci foarte greu prin oras. Aproape nimeni nu vorbeste engleza, pe la hotel ce mai baguiau cateva cuvinte vreo doua fete de la receptie, in rest engleza nu-ti foloseste nici macar la magazin, deoarece etichetele in marea majoritate sunt doar in chineza. Aveam in permanenta denumiri/fotografii ale unor locuri scrise in chineza ca ma pot descurca in oras.
Inutil sa spun ca taximetristii nu scoteau nici un cuvintel in engleza. Taxi-urile sunt ingrozitor de murdare (pe interior) si urat mirositoare, iar starea tehnica lasa mult de dorit. Aproape toate taxiurile cu care am mers aveau becuri aprinse pe bord: ba ABS, ba check-engine, airbag-uri etc.
Apropo si de cazare, daca aveti ganduri de plecat in China: stelele de cazare de acolo nu acolo nu au nici o legatura cu stelele de cazare din Europa. Asa ca la 4 stele chinezesti nu va ganditi decat la cel mult 2, hai cu indulgenta 3 stele de pe la noi
. Internetul in Changchun mergea jalnic, in hotel viteza era cam cum era la noi pe vremea dial-up-ului, iar WI-FI-urile ori sunt parolate ori lipsesc cu desavarsire.
Si inca un lucru care l-am remarcat a fost la partea de GPS. Aveam doua telefoane cu GPS (unul de acasa, unul din China) si la ambele indicatiile pe Google Maps erau destul de eronate, decalajul permanent era chiar si de sute de metri pe ambele telefoane.
In cele ce urmeaza, mai am cateva fotografii de la Changchun pe care nu am apucat sa le incarc in primul post.
Imagine de la o expozitie, ceva gen TIB-ul de la noi, doar pentru tarile Asiei de Sud-Est. Si in postul nr 1 sunt cateva imagini de la aceasta expozitie, insa nu am mai apucat sa le pun titlul. Tare as fi vrut sa inregistrez si sa ascultati discursul reprezentantului DPRK
.
Machete de trenuri la expo
Mancare chinezeasca traditionala
Cartier de vile in constructie. Puteti remarca cam cate macarale sunt....
Imagini din Movie Wonderland, ceva gen Disneyland, dar la o alta scara
Imagine din acelasi parc de distractii. O mica arena in care se desfasurau scenete de razboi, tema preferata fiind razboiul cu japonezii. Pot sa spun ca erau destul de realiste efectele.
Santier in lucru
. Remarcati numarul de oameni care lucrau la stelajul schelei pe care s-a asezat ulterior cofragul pentru planseu. Acesta era un bloc in constructie din spatele hotelului, unde se executa un etaj la 4 zile, lucrate non-stop 24/24. Nu va imaginati ce zgomot era.
Santier la autostrada suspendata care urma sa traverseze orasul. Se turna beton simultan pe segmente incredibil de lungi, masurate in kilometri. N-ar strica sa de-a o fuga si ai nostri, mai ales cei care vor sa construiasca asa ceva la Bucuresti.
ETAPA 2. Changchun-Beijing-Taiyuan-Changchun
Changchun-Beijing, zbor de dimineata, linistit, cu China Southern, mancare chinezeasca pe avion, grad de incarcare 100%, aproximativ 1:20h.
La aterizare, nu era scara disponibila, motiv pentru care am stat 20 minute in avion pana au gasit o scara.
Cateva impresii din Beijing, inainte de a posta fotografii. Trebuie spus din capul locului ca Beijing-ul este cu totul altceva decat Changchun si cum aveam sa constat ulterior si decat Taiyuan. Esti in ditamai metropola care pur si simplu forfoteste la toate capitolele: comert, constructii, industrie etc. Aici exista si viata de noapte, pizza italieneasca, cluburi etc. Se vorbeste si engleza prin magazine, pe la hotel am mancat chiar si paste sau unt, care erau inexistente la Changchun. Exista inscriptii in engleza, inclusiv pe la metrou sau in autobuze, este altceva decat in restul Chinei.
Smog-ul face parte din peisajul cotidian si m-am chinuit tare sa fac poze la care sa se vada si ceva din fundal, insa asa cum se vede in fotografii, chinul a fost in zadar.
La partea de comert in magazine sau la tarabe trebuie spus ca totul se negociaza din greu. Chiar mai mult decat in Turcia. Pur si simplu chinezilor le place sa negocieze, se pierde foarte mult timp la cumpararturi datorita acestui hobby al chinezilor. Inutil sa va spun ca preturile cerute sunt nesimtite rau. Am reusit sa negociez la anumite produse si de 20 ori pretul cerut initial, insa efectiv parca le pare rau daca nu negociezi nimic.
Mare atentie la fake-uri, la un moment dat nu mai poti stii daca un produs este fake sau original, cel mai bine este sa pleci de la ideea ca e fake si sa negociezi in consecinta. Am vazut multe copii grosolane de telefoane, laptopuri, haine si multe altele, insa sunt si copii aproape perfecte. In orice caz electronicele la Beijing sunt cu mult mai ieftine decat la noi si daca te risti....poti cumpara.
De asemenea nu poti merge la Beijing fara sa cumperi un fake de Rolex cu 10-15 lei, macar ca amintire
ca de purtat la mana nu se pune problema.
Taxi-urile sunt putin mai scumpe ca la Changchun si distantele putin mai lungi, insa merita oricum.
Iata si cateva forografii din Beijing.
Vedere catre Piata Tien An Men
Orasul Interzis
Orasul Interzis. Stanci aduse special pentru ca nevestele inchise aici sa poata sa simuleze catararea pe munte
.
Noaptea....
Multe cladiri inalte....
Magazin de pietre pretioase in care organizatorii excursiilor catre Marele Zid te dus sa-l vizitezi
Preturi foarte mari, clienti pe masura
Orasul olimpic. Stadionul.
Alte cladiri inalte si ceva smog
Bulevard si ceva santiere
Multe turnuri
Marele Zid Chinezesc. O imagine de sus si apoi una de jos. Trebuie precizat ca daca nu exista ceva conditie fizica, marele zid va fi vazut doar din parcare. Multe, multe trepte.
Bloc din satul olimpic
Satul olimpic la picior
Bazinul olimpic
Imagini de strada
Service de biciclete ambiental. Trebuie sa va spun ca am vazut multe asemenea "service-uri" si la Changchun si la Taiyuan.
Beijing-Taiyuan, zbor de dimineata, companie China Eastern, plafon mai scazut de zbor (undeva la 7-8000m), grad de incarcare 100%, duarata aproximativ o ora si multe, multe turbulente.
Taiyuan-ul este un oras industrial, zone cu mult smog, insa exista mult mai multa viata decat la Chnagchun. Am vazut multe magazine de bauturi alcoolice, baruri, discoteci, semne clare ca locuitorii se mai ocupa si cu altceva atunci cand nu munceste.
Cateva fotografii din Taiyuan.
Aeroportul din Taiyuan
Imagini din parcul central al orasului
Observati cat de dens era smog-ul
Parcul amenajat si intretinut impecabil
Intrarea in parc fotografiata din interiorul parcului
Imagini din oras
Indicator rutier....n-as fi vrut sa conduc masina acolo.
Au si ei problemele lor
O straduta mai laterala
Noaptea
Priviti cat de dens este smog-ul in aceasta fotografie. Abia se vad cladirile din spate care sunt la cateva sute de metri.
Simbolul....
Muzeul de istorie
Zborul Taiyuan-Changchun s-a desfasurat seara tarziu cu China Southern, grad de incarcare 100%, durata 1:30h.
Avionul cu care am mers de la Taiyuan la Changchun
Inca doua imagini memorabile din Changchun inainte de intoarcerea acasa. Un restaurant....
Un utilaj pentru curatenie
ETAPA 3. Intoarcerea acasa. Changchun-Beijing-Istanbul-Bucuresti.
Durata 25 ore si iarasi ceva emotii de data asta la plecarea din Changchun.
Changchun-Beijing, China Southern, A321, ora programata pentru decolare 15:50.
Chiar cand trebuia sa inceapa imbarcarea, aproape toate zborurile au fost afisate cu "DELAYED", inclusiv al nostru. Imi puneam iarasi problema daca prind legatura catre Instanbul sau nu. Avionul de legatura decola la ora 23:58 din Beijing, deci era ceva timp la dispozitie si pentru intarzieri.
La informatii, engleza era un lux, i-am aratat cartea de imbarcare si in afara de "don't worry" nu prea am primit alte informatii. Deja intrasem in panica, cand aproape de ora 19:00 am fost imbarcati si in jur de ora 20:30 eram la Beijing. Dupa o calatorie de vreo 20 minute cu shuttle bus-ul am ajuns in terminalul nou, unde opereaza Turkish Airlines, iarasi metroul fara conductor si in sfarsit in zona internationala de unde pleca cursa catre Stambul.
Beijing-Istanbul, B777, incarcat 100%, durata 09h:30, decolare cu 30 min intarziere.
De data asta organizarea a fost ireprosabila, aveam check-in facut on-line, imi alesem un super loc chiar in spatele uneia din zonele unde se prepara mancarea, pe randul din mijloc. Aveam loc la picioare aproape un metru si nu deranjam pe nimeni. Zborul foarte linistit, echipajul s-a descurcat de minune.
Acelasi continut media, motiv pentru care nu m-am obosit sa il mai butonez. Masa foarte buna si am avut la dispozitie meniu chiar si la "economic".
Istanbul-Bucuresti, B737, 90% grad de incarcare. Durata 1h:10min, Decolare cu 20 minute intarziere.
Ultima patanie a fost in aeroport, la Istanbul. Ne-am urcat in bus-ul care trebuia sa ne duca la avion, soferul ne-a transportat intr-o zona a aeroportului, a facut cateva cercuri acolo si....nu gasea avionul. A oprit, dupa care ne-a dus intr-o cu totul alta zona, unde erau aliniate mai multe avioane, a oprit la primul dintre ele, s-a dat jos (era in slapi), a vorbit cu echipajul si s-a intors fericit: gasite avionul catre Bucuresti. Pana si turcii din bus radeau in hohote.
La Bucuresti am asteptat o ora bagajele fapt care in China nu se prea intampla. La capitolul asta chinezii sunt foarte bine organizati. La unul din zborurile interne din China in timpul cat ne-a adus bus-ul in cladirea aeroportului bagajele ajunsesera deja pe banda.
Acasa 
