Sudul Vietnamului de revelion 2011/2012: OTP-KBP-SGN cu Aerosvit!

Incep cu greu tr-ul asta, fiindca am asteptat destul de mult si, pe masura ce trece timpul, se mai dilueaza si detaliile...
Destinatia, in cazul de fata: Saigon, Vietnam. Ce e clar e ca n-am tinut neaparat la destinatia asta, mai ales ca mai fusesem in Vietnam prin 2009, in primul "periplu" prin Asia, insa intr-o zi de mai a anului trecut am dat peste niste bilete la preturi "incredibile" pe "cautatorul" pe care-l folosesc, airtickets24. Recte 432 de euro OTP-KBP-SGN prin Aerosvit. M-am uitat si pe site-ul Aerosvit, acolo nici urma de destinatia Saigon (a aparut cam dupa o luna dupa ce am cumparat biletele). Pentru revelion, perioada pe care o cautam eu, mai existau bilete la pretul ala, drept urmare am aplicat principiul "cumpara acum, intreaba mai tarziu".

La pretul asta orarul era crunt, cu escale de cate vreo 10h si la dus si la intors in minunatia de KBP. M-am bazat (si bine am facut, am mai aplicat teoria asta cu succes de cateva ori) ca Aerosvit fiind o companie mai...noua si destinatia fiind noua, orarul are toate sansele sa se modifice in cele 7-8 luni ramase pana la calatorie, atunci fiind indreptatit sa aleg cealalta cursa OTP-KBP respectiv retur, care lasa vreo 3-4h intre zboruri, deci super-decent (Aerosvit avea (are?) 2 zboruri/zi OTP-KBP si retur). Si am facut foarte bine: prima data s-a modificat zborul de dus, s-a mutat cu o zi mai tarziu. Pe site-ul lor la customer service au un chat, l-am folosit, si am "rezolvat" la dus cu 3h intre zboruri. Apoi, dupa 2 saptamani, zborul de dus a revenit la ziua initiala, si zborul de intors s-a decalat cu 2h, drept urmare s-a redus la ~3h si escala la intoarcere.

Bun, la fel ca o mare parte a destinatiilor unde merg, mai intai iau biletul de avion si dupa aia vad ce e de facut la destinatie. Sezonul pentru sudul Vietnamului era perfect, "iarna" e cald si nu ploua. Cum procedurile pentru viza cu 2 intrari in Vietnam sunt destul de complicate (iti trebuie invitatie sau ceva similar de la Ministerul lor de Externe, sau se rezolva ceva mai scump printr-o agentie online), am abandonat planurile de o scurta tura in Filipine, totul urmand sa se desfasoare local. Ca sa beneficiezi de vremea buna in sezonul respectiv si sa ai si plaja, optiunea este simpla si unica: insula Phu Quoc, aflata in Marea Chinei de Sud, in Golful Tailandei.

Long story short, dupa ce am obtinut vizele de la ambasada Vietnamului in Bucuresti (30E/pers, termen 1 saptamana), a venit si ziua plecarii...


AEROSVIT AIRLINES - VV 234
WED 28DEC BUCHAREST RO KIEV UA 1555 1825
HENRI COANDA BORYSPIL INTL
NON STOP TERMINAL B DURATION 1:30
NON SMOKING
RESERVATION CONFIRMED- R ECONOMY
ON BOARD: LUNCH
EQUIPMENT:EMBRAER RJ145

Am ajuns la aeroport devreme, check-in-ul facut profesional de GlobeGround. La ultima "modificare" de orar am reusit pe chat cu o domnisoara de la Aerosvit sa rezerv si locurile pe segmentele "lungi" (am obtinut randul zece "la geam" - fiind B767 cu 2-3-2 configuratia scaunelor), pe segmentul scurt nu m-am obosit, fiind un Embraer 145 cu 2-1 configuratia, deci oricum ar fi fost tot prindeam un loc la geam pentru poze). Dupa traditionala masa la cantina de la etajul 1, ne-am bagat la autobuz.Avionul era anuntat ca pleaca la timp, ceea ce a si facut.

Un vecin mai mare



Si balaurul nostru,





Inauntru avionul se prezenta cat se poate de bine, cu loc suficient la picioare si cu un "feeling" de nou. Stewardesele blonde si foarte zambarete, avand in vedere vremea de-afara... LF de vreo 75%, in egala masura vorbitori de ucraineana/rusa si de romana.





O vedere scurta asupra atunci neinauguratei A3



Pe cat de urata era vremea la sol, pe-atat de frumos era apusul deasupra norilor. Evident, fiind aproape de solstitiul de iarna, pe la 4 deja se intuneca...





Serviciul la bord a fost scurt si cuprinzator, un suc si un sandvis.



Timpul a trecut repede, si am ajuns la Kiev Borispol.
Despre Borispol daca citesti pe net, te ingrozesti. Aglomeratie, atitudini sovietice, ingramadeala, nenorocire. Cam aceleasi lucruri citisem si despre Sheremetyevo din Moscova si lucrurile au stat complet altfel, asa ca am plecat cu mintea deschisa. Borispol nu are decat 2 "burdufuri", asa ca majoritatea imbarcarilor/debarcarilor se fac cu autobuzul. Evident, in cazul nostru nici nu se putea pune problema de burduf, asa ca ne-au bagat la bas.

Se facuse noapte de-abinelea, mai ales ca zburasem spre Nord.









Din autobuz am fost lasati la terminal, am urcat pe niste scari cam claustrofobice si am ajuns in "Zona de tranzit". Aici au un Transfer Desk de unde pot sa-ti printeze BP pentru zborurile unde urmeaza sa ai conexiune, daca nu le ai gata printate. Noi le aveam, asa ca am stat ceva pe-aici, mai ales ca zona arata absolut super, cu niste scaune-canapele extrem de confortabile care erau goale la ora aia, iar odata iesiti din zona nu mai puteai reveni, la iesire din zona fiind niste cerberi care-ti verificau BP si bagajul de mana.

Asa cum spuneam, zona de tranzit e lux.





Am stat vreo 20-30 de minute aici, apoi ne-am cam plictisit si am zis sa vedem ce-i cu duty-free-urile.

Din zona de tranzit cobori un rand de scari si ajungi intr-o zona comuna, cu scaune multe si cu, cel mai important, internet gratis.







Preturile in Duty Free erau bune, nu ca-n cele din UE. Oricum, cred ca cineva daduse spaga mare fiindca era un singur operator. Desi am vazut fix acelasi lucru si la FRA, un mare oligopol de doua firme (parca), deci se poate si la altii.



Timpul a trecut repejor, asa ca ne-am imbarcat la autobuz pentru urmatorul zbor,

AEROSVIT AIRLINES - VV 185
WED 28DEC KIEV UA HO CHI MINH CITY VN 2325 1345
BORYSPIL INTL TAN SON NH 29DEC
NON STOP TERMINAL B TERMINAL 2 DURATION 10:20
NON SMOKING
RESERVATION CONFIRMED- R ECONOMY
ON BOARD: LUNCH
EQUIPMENT:BOEING 767-300/300ER
SEAT 10F NO SMOKING CONFIRMED






Fratele mai mare,



Si vedere asupra aripii si motoarelor. N-a facut nimeni scandal ca pozez, imi faceam probleme in sensul asta.



In avion singura limba auzita a fost rusa/ucraineana (nu pot face diferenta, spre rusinea mea).

Clasa Business, decorata "clasic"



Fara IFE sau alte briz-briz-uri, pasagerilor si se inmaneaza un player portabil.

Scaunele noastre, cred ca aveau cam 32 inch seat pitch, deci decent.



Randul l-am ales bine, prin noroc, randul din fata mea nu avea fereastra deloc, in nici o pozitie.



Legroom





Ceva dejivrare si...valea!



Masa a fost mai buna decat ma asteptam. LF-ul era 100%, pana si la Business erau toate scaunele ocupate.
Insotitorii de zbor erau cam 70% barbati, eficienti insa fara pic de zambet sau alte inflorituri. LF-ul de 100% a fost confirmat de unul din "baieti" (toti blonzi cu ochi albastri) cand aveam o mica problema cu unul din scaune, care nu se dadea pe spate. Ne-a spus simplu "flight full, sorry" si basta.
In meniu, chicken or fish. Am ales si/si. Obisnuit de la rusi, care pe multe rute nu servesc alcool (or sti ei de ce, ca sa nu apara probleme...) nu m-am mirat cand am vazut ca nu servesc alcool de nici un fel, nici cu bani.





Zborul a mers bine, am reusit ceva somn, asa ca dimineata a venit repede, mergand spre Est.

Am inceput sa fac poze cand am trecut peste coasta Myanmar-ului, apoi peste delta Saigonului, care este impresionanta, de sus.















Micul dejun, avand in vedere ora la care urma sa aterizam (2 fara un sfert) s-a transformat in pranz.





Ne apropiem de Saigon, deja vedem delta







Orezarii, de sus





Raul Saigon in orasul Saigon













Aeroportul e aproape inglobat in oras, ceea ce duce la lucruri bune (taxiul ieftin, sunt vreo 7-8 km pana in oras). Casele ajung pana in buza pistei, desi nu pot sa zic ca n-am mai vazut asa ceva, doar am plecat de-atatea ori de pe Baneasa...







Dupa ce-am aterizat ne-am invartit destul de mult pana sa ajungem la burduf, asa ca am mai pozat "dupa gard"...









In fine, aeroportul



Si ceva fauna aviara...





Clasa Business, iarasi...





Si pasarea care ne-a adus...



Aeroportul surprinzator de aerisit



Cu orhidee chiar si la toaleta



Colegii sovietici cu care am calatorit, se echipau de "vara".



La capitolul transport spre oras citisem o gramada, nu prea de bine. In sensul ca exista un autobuz, foarte ieftin, dar care e greu de gasit si aglomerat, iar la taxi o gramada de avertizari cum ca poti sa-ti iei teapa. Cum nici noi nu suntem chiar papagali vestici, nu mi-am facut mari probleme, doar taximetristi avem si noi acasa si-i stim ca pe niste cai breji, insa mi-a trecut prin cap sa iau un "transfer", la vreo 20$, dar mi s-a parut mult pentru numai 7-8 km. Apoi am aflat ca exista un taxi desk undeva dupa ce treci de vama, inainte de iesire, in extrema stanga. Tot acolo se gaseste si bancomat. Drept urmare, zis si facut. Scos bani de la bancomat (roughly 1$ = 20.000 VND). Apoi la taxi desk pretul era 200.000 pana in oras. Fair price.
Ce mai trebuie spus despre taxi-uri, daca ajungeti in Saigon: nu folositi decat 2 firme: Mai Linh si Vinasun. Oricum, astea fac 80% din taxiurile pe care le vedeti pe strada. Tarifele variaza putin de la taxi la taxi, chiar in cadrul aceleiasi firme, insa sunt cam intre 10.000 si 12000 VND/km. Fiind din Ro, n-are rost sa va spun sa cascati ochii sa nu fie MayLinh sau Vinason.

Platit banii, tanti din imagine a mers cu noi in fata aeroportului si a chemat un taximetru, i-a spus adresa si drum bun!



Tarifele



Welcome to Ho Chi Minh City!



Care-ati mai fost prin Asia stiti care-i treaba, am mai fost si eu in Hanoi si stiam care-i treaba, insa in Saigon scuterele chiar sunt la putere! Se transporta orice si oricum pe ele, si, n-are rost sa va mai spun, pietonii n-au prioritate decat la semafoare (trecerile de pietoni/zebre n-au nici o valoare, desi sunt semnalizate) dupa o prealabila si temeinica asigurare. In rest, traversarea strazii poate reprezenta un challenge, pana intelegi principiul de baza: trebuie sa fii predictibil. Adica mergi constant, nu accelera, nu te opri (in nici un caz), si scuterele te vor ocoli.





Continuarea, cand se mai aduna ceva timp...
Sa nu uit, multumesc @strainu pentru "motivare"...

Mie unul mi-a placut foarte mult; astept cu mare interes continuarea Multumim ca ai postat

foarte interesant ...foarte documentat...multumim si asteptam cit mai repede continuarea

interesant TR! Multam si astept cu nerabdare continuarea! cool ca ai prins 747 KLM air to air!

Multumesc de aprecieri!

Hotelul la care am stat se numeste sugestiv Tan Hoang Long, la 45$/noapte a fost mai mult decat potrivit, se afla in mijlocul orasului.

Camera



Cu un view minunat la zid, ca mai toate hotelurile din zona asta de pret. Ai de ales ori la zid ori la strada, insa daca alegi spre strada ai liniste relativa doar in intervalul orar 1-5 dimineata.



Dupa un somn binemeritat, seara am iesit la plimbare si, mai ales, la mancare. Destinatia: Piata Ben Thanh, mancatoria principala a orasului. In Asia toata "smecheria" e sa mananci street food, care-i foarte diversificata, foarte buna si foarte ieftina, deci indeplineste cam toate atributele. Bine, asta daca n-ai prejudecati legate de igiena si modul principal de prezentare. Chiar m-am gandit de mai multe ori....am fost de ceva ori in Asia (primul pasaport pe care trebuie sa-l schimb din motiv ca nu mai am loc de vize ), vara asta si in Cuba, si am mancat in absolut toate bombele posibile. Unele mai bombe ca altele. Niciodata n-am avut probleme cu burta. In Bucuresti din 3-4 iesiri la restaurante (unele chiar cu pretentii) sigur odata eu sau nevasta avem "probleme". Revenim:

Afara erau decoratiuni de Craciun (mai putine) si de Revelion (mai multe):



Cu scuterele v-am povestit, a trebuit sa "reinvatam" sa traversam strada. Poate fi un challenge, credeti-ma...fluxul e continuu si neintrerupt. Cam ca-n jocurile cu broasca ce trebuia sa traverseze strada...









Piata Ben Thanh am dibuit-o rapid dupa fum si miros . Era cam la 10 minute de mers pe jos de hotel...





Comunicarea putin dificila, cunostintele mele de vietnameza fiind limitate, asa ca am aplicat ce aplic mereu cand n-am sanse in engleza: vorbesc in romana. Ideea principala e ca vorbesc ceva mai natural, nu sunt luat chiar de ultimul papagal (american sau englez), desi in zona aia a lumii fata nu te ajuta absolut deloc, cetatenii trag rapid concluzia ca-s rus (ceea ce e un lucru excelent, rusii sunt respectati oriunde in lume), si, cel mai important, prin faptul ca vorbesc in limba nativa sunt mult mai expresiv. Ceea ce sfatuiesc pe oricine sa faca. Drept urmare:



Apoi niste scoici de la doamna





Si la final ceva desert de-aici. Absolut delicios...



Cu burta plina, ne-am retras la hotel, a doua zi urma sa zburam spre Phu Quoc...

alexxxxx a scris:

Sa nu uit, multumesc @strainu pentru "motivare"...

Cu plăcere - probabil mai mult de partea mea

Foarte tare TRul, și nu doar pentru că e despre Asia, ci și pentru informațiile despre Aerosvit și aeroportul din Kiev. Nu vezi prea multe povești în limbile pe care le vorbesc eu despre fostul URSS.

Cât despre mâncare, ai dreptate că street food e de obicei bună, dar eu trebuie să fac eforturi serioase să trec peste mirosul meu mai sensibil - e o problemă mult mai mare decât aspectul. Totuși, n-aș zice nu la un pește din ăla la grătar...

Să vedem acum ce ne mai aduci bun în episoadele următoare

Crede-ma ca urmeaza "episoade" absolut incendiare la capitolul mancare. Take my word for it

A doua zi dimineata, plecam spre urmatorul zbor. Taxiul spre aeroport costa jumatate de data asta, doar 105000 VND (~5$) pe ceas.

Pe drum





30 Dec 2011 HO CHI MINH CITY, VIETNAM
10:10 TERMINAL 1

PHU QUOC, VIETNAM
11:10
VN 1811 ATR72-500

Check-in rapid, dupa care o tura pe langa terminalul national in asteptarea imbarcarii...







Autobuzul spre oras. Se ia din dreapta sosirilor la terminalul international, in caz ca mai ajunge cineva pe-acolo. Tarif 2000 VND.



Vine si ora imbarcarii.

Un prieten vechi ce tocmai decoleaza.



Atereu' nostru





Serviciul la bord a constat intr-un servetel umed si un pahar cu apa.



Iarasi, orezariile sunt la putere!





Parasim coasta "continentala"



Si in 5 minute ajungem deasupra coastei Phu Quoc





Dupa un approach in care ne-am invartit putin peste toata insula, intr-un sfarsit aterizam..



Alti locatari. Aici aterizeaza Vietnam Airlines si Mekong airlines, in principal. Imagini cu aeroportul sunt destul de rare pe net





ATR-ul care ne-a adus





Sala de sosiri era Baneasa-Style. Cu confruntare intre etichetele bagajului si eticheta de bagaj de pe BP.



Insula Phu Quoc, ca sa va faceti o imagine unde este



Cand m-am apucat sa caut hotel si sa fac rezervarile, m-am lovit de o problema pe care nu o anticipasem: locurile de cazare "bune" pe insula sunt limitate (evident vroiam ceva "pe plaja" si cat mai fara balamuc), asadar cele mai bune locatii si bune la pret (pana in 50$/noapte) erau fully booked din mai pentru revelion. Cum un principiu pe care-l aplic e sa fug de orice se numeste "Long Beach", deobicei fiind un loc de backpackeri, ieftin si cu fauna dubioasa, galagie, etc, pana la urma am gasit un loc ceva mai retras, la vreo 18-20 km de orasul de pe insula, Duong Dong, si de orice asezare, numit Bamboo Cottages - http://bamboophuquoc.com/. Bungalow-uri direct pe plaja, lume putina (doar vreo 10 bungalow-uri), baie proprie, apa calda (dotari fixe, cerute de nevasta). Fix ce-mi trebuia, plus ca aveau si un bungalow liber. Pret: 80$/noapte cu mic dejun, cam cel mai scump de pe insula insa justificat, dupa cum aveam sa constatam, nu mi-a parut rau de bani. Pentru 5 nopti ne-au facut si 10% reducere si ne-au asigurat si taxi dus-intors (altfel costa vreo 20$/sens). Good deal.

Bungalow





Baia foarte frumoasa, cu "vegetatie" si in aer liber. O noutate pt. mine, e foarte misto sa faci dus in aer liber.





Plaja din fata cabanei.





Total neaglomerata.













Mancarea putin scumpica pentru Vietnam, meniul pentru pranz si seara era fix (se facea un singur fel de mancare), avea 4 feluri si costa 175.000 seara si 110.000 la pranz. Mancarea excelenta, chiar parea facuta de bucatar cu scoala.



Preturile la bauturi erau decente





Dupa ceva relaxare pe plaja a venit si momentul anului nou. Am platit 400.000 (20$) / persoana si chiar a facut banii, incluzand un cocktail, mancare destula si excelenta - feluri gourmet, sampanie din plin si tort. Fauna era compusa din noi (primii romani la hotelul respectiv), nordici (suedezi), rusi si restul australieni, neozeelandezi etc. Ce e cert e ca miezul noptii (revelionul) l-am prins noi cu rusii si inca vreo 5-6 lighioane din cealalta emisfera (praf toti), restul au reusit sa se faca pulbere pana pe la 11-11:30 si s-au dus sa se culce. Noi nu prea am baut, iar rusii au baut serios insa pe masura renumelui n-aveau absolut nimic, erau foarte de treaba. In concluzie revelionul s-a facut pe la 11:40 pe principiul ca sa nu sucombeze si restul de australieni, care dupa o sticla de vin erau pulbere. In rest foarte tare, oricum nu sunt eu cine stie ce party man, la 12:30 ne-am bagat sa vedem un film si cu asta basta.

cooooool
stilul propriu de poveste nu poate fi confundat.
la cum se vede in poze chiar ca e o adevarata arta sa traversezi strada.
pana acum mi-a placut mult TR. ador faptul ca lumea testeaza si companiile estice in drumul lor spre relaxare (aerosvit -trebuie sa recunosc- nu este una din "atractiile" mele de moment... si totusi vad ca ai avut o experienta pozitiva cu ei la un pret decent; ma rog, mai urmeaza intoarcerea - in speranta ca nu ai "comis-o" din nou ca intr-o calatorie precedenta de a ta prin Asia ).
sa continue povestea...

Continuam si povestea...

Cum marea arata frumos insa era buna doar de inot, snorkelingul/divingul fiind nul (am vrut sa luam diving insa am avut inspiratia sa lasam pe altii inainte, costa vreo 50$/persoana si, din ce ne-au povestit "antemergatorii", nu vedeai absolut nimic, nici pesti nici corali), ne-am hotarat (si am facut foarte, foarte bine) sa inchiriem pentru 10$ un scuter si sa ne "aventuram" in explorarea insulei. Scuterele erau ale angajatilor hotelului, vreo 2 automate care se dadeau primele si restul semiautomate (fara ambreiaj, schimbai viteza din picior). Prima zi de plimbare (cand am vazut cat a fost de misto a doua zi tot la plimbare am fost) am nimerit un scuter automat. Lucru de stiut, dupa cum ne-a invatat si pe noi un australian intalnit pe la o ferma de perle: primul lucru, strangeti (e un surub) frana pe spate. Deobicei ti-o lasa cam "moale", iar daca iti apare ceva(lucru perfect plauzibil) neprevazut in fata si franezi exclusiv de pe roata din sfata te dai de-a berbeleacu'. Ca obtii cateva zgarieturi nu-i o problema, ideea e ca zgarii si scuterul si apoi baietii jumulesc papagalii de bani.

Asadar, bolidul nostru:



Drumul de la Bamboo, locul unde am stat, in nordul insulei, si pana in oras (sat), Duong Dong, care e cam in centrul insulei, e cam de 20 de km, compus o treime din drum pietruit pe un pamant rosu care a ramas in haine pana in vara asta, si restul pe drum asfaltat.


In Duong Dong, atractia principala e piata. Daca traficul pana acolo a fost relativ lejer (masinile se pot numara pe degete, restul biciclete si scutere), cand sa intru in piata am decis ca e mai bine sa parchez si sa vad "cu piciorul" cum se prezinta situatia. Intr-un final m-am incumetat, a fost o experienta, dar totul a fost ok.






















Urmatoarea destinatie a fost ferma de perle. Inca vreo 20 de km inspre sudul insulei, pe pamantul rosu care te machia cu o pudra foarte fina...

La ferma era un baiat care desfacea loco scoici si iti arata care-i "procesul tehnologic". Bine, baza era in demonstratiile live, fiindca explicatiile ghidului erau in vietnameza si, astfel, ceva mai greu de inteles. Pe scurt, o scoica se "insamanteaza" cu ceva gen nisip si apoi se asteapta cativa ani buni. Exista doua tipuri de perle - acum intelegeam prima oara ce si cum, mai cumparasem perle de pe langa Ha Long Bay acum vreo 3 ani - de apa dulce si de apa sarata. Scoicile de apa dulce fac cateodata si mai multe perle, si cresc mult mai repede, insa sunt mai putin "dense" si prezinta exfolieri pe suprafata. Scoicile de apa sarata fac o singura perla, mai densa si mult mai neteda la suprafata. Evident, diferentele de pret sunt foarte mari, cele de apa sarata sunt mult mai scumpe decat cele low-grade de apa dulce. Cele luate de nevasta de pe langa Ha Long Bay din nordul Vietnamului erau de apa dulce, de-aia au si fost ieftine (vreo 30$ un colier), insa nu aratau foarte bine. Cele de la ferma de-aici, pe langa ceva mai multa siguranta ca nu sunt chinezesti (marea majoritate sunt chinezesti de sinteza), chiar aratau foarte bine, deci nevasta a lasat ceva bani in economia locala...







Apoi, inapoi in piata pentru masa de pranz. Meniul zilei - matze + urechi de porc, la 10.000 de dongi (0,5$) pentru amandoi. Sweet & spicy, combinate cu un "energizant" local, la 3000 de dongi.







Dupa o masa copioasa rezolvata cu 1$ pentru amandoi, urmeaza o vizita la ferma de piper. Sincer, habar n-aveam cum arata piperul in stare naturala. Se pare ca este o planta agatatoare parazita.





Tot de-aici poti sa cumperi (evident) si piper pentru acasa, cea mai buna achizitie a fost un borcan de piper verde (ciorchine) murat, a facut senzatie in multe mancaruri acasa.

Ca sa fie tacamul complet, pe Travel channel fusese o emisiune in care se lauda sosul de peste din Phu Quoc, care e de o calitate deosebita, dupa cum era prezentat. Drept urmare, am mers si la fabrica de sos de peste, pe care am descoperit-o relativ repede, dupa miros. Sosul de peste se face din, in mod clar, peste cu sare si niste apa, puse la fermentat (aka imputzit) vreo 2-3 luni in niste butoaie imense.

Din magazinul intreprinderii am cumparat o sticla de 1 litru la 100.000 de dongi (5$) de sos de peste extra-fresh, imbuteliat chiar in ziua aia. Nu prea am stiut prea mult sa-l pun in valoare acasa, are un gust....deosebit, mare parte e si acum in frigider.



Butoaiele de sos de peste:





Seara am incheiat-o la night-marketul din Duong Dong, unde gasesti o gramada de food-stallsuri cu, in principal, fructe de mare la preturi excelente. N-am cheltuit mai mult de 10$ amandoi, iar printre vedete au fost aricii de mare si niste scoici imense...

Urmatoarea zi s-a desfasurat tot "pe drum". De data asta destinatia principala a fost plaja Bai Sao, singura de pe insula care avea nisip alb, de corali, si care arata chiar foarte frumos. Am nimerit scuter semiautomat, insa m-am adaptat repede, nu-i mare inginerie.

Drumul spre plaja trecea tot prin piata. Fiind zi de lucru, ceva mai multi pionieri pe strazi











Plaja Bai Sao e in extrema sudica a insulei, deci la vreo 40 de km de mers fata de hotel. A meritat, plaja si marea aratau total diferit fata de ce aveam la hotel. N-ai unde sa te cazezi pe langa plaja, deci oriunde ai sta pe insula trebuie sa faci o excursie pana aici.











Pe drumul de intoarcere am luat-o pe asa-numita "autostrada", care era in constructie de ceva ani. In fapt, era cam o singura banda de mers asfaltata pentru ambele sensuri de mers, deci masinile "mici" se ocoleau usor pe acostament, iar cand venea un camion era o aventura, aplicandu-se prioritatea de masina mare, recte trebuia sa te dai rapid in afara drumului...





In Night Market am consumat niste delicatese de care-mi era dor - ghiare si pui de gaina foarte mici, care se mananca cu totul....





"Puiul"...



Night Market....



Am testat si niste crabi, in Malaezia erau ridicol de scumpi (in Bukit Bintang erau vreo 60 RM (60 lei) ), aici erau pe la vreo 40.000 dongi (2$).

Ca sa parafrazez un jingle de la radio, cat mai e legatura de morcov in Vietnam?

Totusi, doua intrebari serioase:
-Cum e berea? Din zona Asiei am baut doar faimoasa Tsing Tao si mi s-a parut absolut sinistra, chiar si in comparatie cu prostii americane.
-Cam cat costa un concediu in Asia (cam ca cele pe care le-ai facut tu). Stiu ca nu e foarte elegant sa intrebi chestii financiare, dar mereu mi s-a parut ceva ridicol de scump si unattainable.

La obiect:
- Cum am fixul ca atunci cand merg intr-un loc experienta culinara are un rol maxim (cred ca e destul de evident prin tr-urile mele) si mananc doar mancare specifica locului, si la bautura lucrurile stau la fel. Nu sunt un prea mare bautor de alcool, asa ca ma rezum in principal la bere. Din observatiile de pana acum, berea in SE Asia este genul dulceaga, dupa parerea mea genul Stella, adica fara gust pregnant de bere, amarui, si oarecum mai slaba ca alcool. Pe caldura de-acolo merge foarte bine, te asigur. In orice caz, nu e spalatura de vase ca asa-numita bere americana. Din ce-am vazut, Heineken are francize prin mai toate tarile pe-acolo, deci daca esti fan, e ok.
- N-o sa incep cu traditionalul "fiecare cheltuie cat vrea" sau "e greu de spus". Tura asta in Vietnam m-a costat cel mai putin, ca excursie la peste 10h cu avionul, costurile totale fiind pe la ~1400 poate 1500 de euro pentru ~9 zile (toate calculele sunt pentru 2). Insa ai vazut stilul de cazare/mancare al meu. Daca vrei sa mananci in oras la "standarde europene", atunci o sa si platesti la "standarde europene", chestie valabila mai peste tot. Turele mai "complicate" ale mele, care au implicat mai multe avioane si "mutari" de colo-colo, au ajuns si la 3500 de euro pentru ~16-18 zile. Insa a inclus si ceva diving... Marele avantaj, totusi, e ca platesti banii astia "in rate". Adica mai intai cumperi avionul (800-1200 E daca vanezi oferte, din timp), apoi iti mai platesti din hoteluri, iar cand ajungi acolo ai nevoie de bani de buzunar. Toate calculele mele de "rentabilitate" se bazeaza pe un sejur de minim 2 saptamani, pentru ca o excursie in tari mai sarace dar mai exotice sa coste la fel (sau chiar mai putin) cu o excursie in Europa, avionul fiind factorul "+" iar cazarile si costurile generale (mancare, transport, taxi, etc) fiind factorul "-".
Nu stiu cat te-am lamurit, dar daca mai ai intrebari...

Zborul de intoarcere in SGN a fost, pentru diversitate, cu compania Air Mekong. CRJ-900 al lor a fost foarte confortabil pentru zborul scurt, iar pretul pentru 2 persoane one-way a fost similar cu cel platit la Vietnam Airlines, vreo 1,7 mil. VND. (~65 EURO).

Wed 04 Jan 2012 P8 906 PQC (PQC) 13:35 SGN (SGN) 14:30

Terminalul de plecari din Phu Quoc. Aici nevasta a mai facut ceva cumparaturi de perle...









Avionul a plecat la timp.



Aterizeaza si un ATR al Vietnam Airlines. In sezonul de varf, sunt vreo 8-10 curse/zi intre Saigon si Phu Quoc...



Intotdeauna mi-a placut interiorul de la CRJ-900...





Serviciul la bord a fost mai generos ca la concurenta, o apa si o briosa...



Dupa zborul scurt, de vreo 40 de minute, catre SGN, am fost luati cu autobuzul si ne-am mai invartit vreo 15 minute prin aeroport, care-i foarte mare, pana sa ajungem la poarta...













De data asta am mers in statia de taxiuri si am luat direct, fara serviciul celor de la counter, asa ca am platit doar vreo 120.000 de dongi pana la hotelul unde am stat, The Sun Hotel, ceva mai ieftin (33$/noapte cu mic dejun) ca cel de la dus.

Dupa un pui de somn, intentia a fost clara: mancare. Si nu orice fel de mancare, doar eram in capitala culinara a Asiei. Dar sa nu anticipam...

Fix in fata hotelului era o piata, cu ceva mancatorii. Am mancat ceva rapid, cat sa ne potolim foamea si sa putem cauta ceva mai "funky" in liniste...

Ca pieton prin Saigon poate fi, dupa cum am mai spus, o aventura.





Pe la o toneta din asta am mancat...



O biserica foarte frumoasa



Dupa ceva plimbare si mai mult shopping (nevasta-mea, care e mai micuta de statura, a fost in rai, acolo se incadra la medie spre inalta deci toate numerele de haine i se potriveau, plus ca oferta era abundenta si foarte ieftina) am dat si de un restaurant care parea sa aiba tot felul de lighioane. Am zis ca asta-i momentul!

Asadar, asezandu-ne la masa si studiind meniul, am fost atras rapid de cateva delicatese: viermi si soarece. Viermii se prezentau in 2 variante, una mai scumpa (vreo 60.000 de dongi) -> vierme de cocos si una mai ieftina, vreo 20.000 de dongi -> vierme de palmier. Ne-au fost recomandati calduros viermii de cocos, si cum aia mai ieftini nu erau in stoc, optiunea a fost simpla. Nevasta-mea ceva mai reticenta, m-a lasat pe mine sa fiu barbat si sa incerc primul.

Prezentarea a fost cu viermele viu, se tine in tulpina de cocotier ca sa ajunga proaspat in farfurie. Nu ma asteptam sa fie asa mare, si nu stiam ce ar trebui sa urmaresc la el, asa ca l-am aprobat spre consum



In mintea mea m-asteptam sa se intample ceva la bucatarie cu viermele respectiv. Gatit in vreun fel. Nu tocmai. A fost adus in bolul de mai jos, alive and kickin'. O chem iar pe ospatarita si incerc s-o conving ca eu vreau sa fie gatit. Mort, adica. Ii zic ca-i "not cooked", zice da, ne scuzati, ia bolul si revine in 3 minute cu acelasi vierme, care acum inota intr-un sos de soia. Poftim, cooked . Experienta culinara foarte buna, e cam ciudat sa se miste in gura dar ca gust excelent, foarte dulce si cremos, cu gust de cocos...



Dupa laudele mele, si-a luat si nevasta unul. Fix aceiasi prezentare, doar ca nevasta ii tot explica ca-l vrea mort, si ospatarita nu si nu, ca asta-i toata smecheria, sa fie viu. Urmatoarea piatra de hotar a fost ca nu pune mana pe el. S-a rezolvat, l-a luat de "cap" cu betele. Pana la urma, foarte incantata si ea.


Urmatorul punct in meniu a fost soarecele la gratar. La doar 100.000 de dongi (5$) era pacat. Mai multe variante de preparare, am ales cu lemongrass si chili, ceea ce a fost o optiune excelenta...



Nevasta a fost ceva mai reticenta, avand o scarba fata de sobolani. Eu m-am declarat total multumit, mai ca as mai fi luat unul, are un gust excelent, mai ales cu lemongrass si sos de chili si "spalat" cu o bere....



In prezentarea din meniu era cu tot cu coada si cap, noua ni l-au adus fara...



Sobolanu' a sfarsit mancat complet, si am plecat foarte incantati (mai ales eu)...



Nevasta a avut nevoie de ceva mai multa bere dupa sobolan, dar s-a declarat multumita, desi n-ar mai repeta experienta



Pe dansul nu l-am mancat, desi cred ca m-ar fi muscat daca ar fi stiut ce imi propusesem pentru a doua zi.... . Dar, cum am mai spus, sa nu anticipam....

M-am tot gandit, insa zic ca e mai bine sa intreb: penultima parte a trip reportului ar contine ceva imagini mai socante din muzeul razboiului din Saigon si niste cutzu-cutzu savurat de yours truly, imagini care, ma gandesc, unora li s-ar putea parea dure, ofensatoare, scarboase, etc. Pentru mine au reprezentat highlight-ul excursiei, insa nu toata lumea gandeste ca mine. Stau prost cu timpul, si-asa "incropesc" tr-ul asta pe care l-am amanat ceva timp, rugamintea este daca ar putea cineva mai avizat ca mine sa-mi spuna daca e ok sau trec direct la partea cu drumul spre casa. Ideea e ca n-as vrea sa dispara tot threadul sau postul, daca tot il scriu, sa stiu dinainte ce si cum. Daca nu-s proteste pana dupa-amiaza m-apuc de treaba

alexxxxx a scris:

- N-o sa incep cu traditionalul "fiecare cheltuie cat vrea" sau "e greu de spus". Tura asta in Vietnam m-a costat cel mai putin, ca excursie la peste 10h cu avionul, costurile totale fiind pe la ~1400 poate 1500 de euro pentru ~9 zile (toate calculele sunt pentru 2). Insa ai vazut stilul de cazare/mancare al meu. Daca vrei sa mananci in oras la "standarde europene", atunci o sa si platesti la "standarde europene", chestie valabila mai peste tot. Turele mai "complicate" ale mele, care au implicat mai multe avioane si "mutari" de colo-colo, au ajuns si la 3500 de euro pentru ~16-18 zile. Insa a inclus si ceva diving... Marele avantaj, totusi, e ca platesti banii astia "in rate". Adica mai intai cumperi avionul (800-1200 E daca vanezi oferte, din timp), apoi iti mai platesti din hoteluri, iar cand ajungi acolo ai nevoie de bani de buzunar. Toate calculele mele de "rentabilitate" se bazeaza pe un sejur de minim 2 saptamani, pentru ca o excursie in tari mai sarace dar mai exotice sa coste la fel (sau chiar mai putin) cu o excursie in Europa, avionul fiind factorul "+" iar cazarile si costurile generale (mancare, transport, taxi, etc) fiind factorul "-".
Nu stiu cat te-am lamurit, dar daca mai ai intrebari...

In concluzie. destul de affordable; multumesc mult. Chiar si avionul (care mi se parea mai scump in conditiile in care un YYZ - OTP e ~1,200eur in sezon si vreo 8-900 in afara, de persoana) Eu am ramas fascinat de Vietnam dupa ce am vazut un episod din TopGear filmat acolo si am ramas @_@ de peisaje si costurile obscen de mici.

PS: eu n-am nimic impotriva cainilor si a muzeului.

Și eu sunt pentru! Poți să pui un avertisment mare, cu roșu la început, în așa fel încât cei mai sensibili să treacă direct la postul următor.

baga da hot dogs! Face parte din cultura tarii, asa ca e ok Nu cred ca e mai scarbos decat sobolanul facut frigaruie! Yummy!

Ok, cum nu s-au inregistrat "sensibili", trecem mai departe

Ultima zi in Saigon am dedicat-o catre doua "directii". Una culturala, mai precis Muzeul Razboiului, si una de cultura gastronomica, recte sa mancam caine. Sunt de parere ca din orice din lumea asta trebuie sa gusti de doua ori. Daca dupa ce-ai gustat de doua ori esti tot de parere ca nu-ti place, basta.
Bine, aici intervine si latura "etica" a povestii, constiinta care-ti spune ca nu-i frumos sa-ti mananci cel mai bun prieten. Aici sunt de parere ca daca n-am nici o problema sa mananc porc sau vita, atunci n-ar trebui sa fac pe lupu' moralist si sa pot sa mananc si caine. Altfel, calea este vegetarianismul. Bineinteles, fiecare poate sa aiba o abordare diferita a problemei...

Ma trezesc mai de dimineata si pornesc la drum. Admir "Netcity-ul" Saigonez...sunt mult in fata noastra!





Macar astia si-au dat seama ca au o problema si au incercat sa faca ce se poate in conditiile existente. Ma intreb cum reusesc aia sa-si gaseasca cablurile in noianul de-acolo...

La un liceu din zona elevii tocmai ieseau de la cursuri...



Muzeul razboiului e unul foarte interesant, as fi putut pierde foarte multe ore acolo. Fotografiile cu dezastrul pe care l-au facut americanii acolo sunt infioratoare, de fapt orice fotografii care arata ororile razboiului sunt infioratoare, insa acolo sunt de parere ca americanii au sarit calu' . Punctul de final e ca si-au luat-o in bot intr-un razboi care nu era al lor, ca in mai toate razboaiele care n-au fost ale lor si in care au luptat pentru "apararea democratiei", desi aici sunt pareri si viziuni diferite, nu insist.

Afara, muzeul are expuse masini si tehnica de lupta.



Inauntru, exponatele si fotografiile sunt organizate pe "teme", unele pur propagandistice de genul "mesaje de sustinere ale lumii", altele pe teme gen atacurile cu arme chimice, arme biologice, etc... Oricum, ai multe de invatat...

Sustinerea Cubei, atunci nu stiam ca aveam sa-i vizitez, acum revazand poza am zambit la gandul ca i-am vizitat si pe astia, am cam terminat de vizitat tarile comuniste



Inca de pe vremea aia americanii practicau waterboardingul ca forma de tortura.



Aruncatoare de flacari



Majoritatea fotografiilor n-au nevoie de comentarii...





Proiectile, rachete, etc. Nu stiam ca niste "gloante" pot fi atat de mari...



Mine antitanc si antipersonal





Victime ale atacurilor cu napalm





Bomba "murdara", cu cuie



Diferite mine proiectate de minti sadice...



Bilantul razboiului de partea vietnameza



Pusti





Partea urmatoare e dedicata atacurilor americanilor cu dioxina si alte nenorociri, agenti chimici numiti Agent Orange, Agent Purple, Agent Green, etc...













Toti "Agentii"



Malformatiile grave aparute multi ani dupa incetarea razboiului


















Muzeul are o pauza la pranz, si in pauza asta am decis sa luam "masa".
Ce e de spus despre mancarea de (din) caine in Saigon: in nici un caz nu o gasesti pe toate drumurile. Eu m-am interesat temeinic inainte si am aflat ca s-ar gasi numai pe la cateva tonete pe la o piata din centru. Am luat-o la pas inspre acolo



Pe drumul spre piata












Dupa ce ne-am invartit vreo ora pe langa piata, pe toate stradutele, ne-am hotarat sa intrebam. Foarte important, stiam cum se zice in vietnameza la ce cautam - Cay To sau Thit Cay Nam Dinh . Evident, nu stiam daca inseamna caine, mancare de caine, restaurant care serveste mancare de caine, etc. Drept urmare comunicarea a fost ceva mai dificila, pana la urma le aratam scris ce caut, la care localnicii izbucneau in ras, chemandu-si si vecinii sa rada de ce cautau papagalii albi sa manance in Saigon. Se pare ca mancatul asta de caine provine din nordul Vietnamului, si in nici un caz nu e o "practica" incetatenita, fiind vazuta si de catre vietnamezi drept o curiozitate culinara usor scarboasa, cam ca la noi. Incet- incet am gasit si singura alee dead-end unde se afla vreo 3 restaurante care au caine. Le-am identificat dupa afisul la intrarea pe alee,



Ne alegem un "stabiliment" si studiem meniul. Toate preparatele se bazeaza pe carnea de caine, iar ca delicatesa care merge cu carnea de caine se pare ca este vinul din calut de mare...





Preturi accesibile, 2-3 dolari un fel de mancare.

Alegem niste pulpite la gratar, plus un mare Hot Pot, pe care ni l-a pus la incalzit direct pe masa.

"Delicatesele"





Cum era evident ca restaurantul se adresa mai mult turistilor in cautare de ceva senzational, fetele de-acolo s-au oferit sa ne filmeze, sa ne faca poze si sa ne arate preparatele, totul in timp ce chicoteau si radeau, pe seama papagalilor de noi, cel mai probabil

Asadar, galantarul







Oalele cu ciorba



Am luat la pachet, pentru acasa, si niste carnati de caine excelenti, cu alune prin ei.





Ca impresie generala, carnea de caine e buna, insa are un miros foarte pregnant, usor intepator, specific, gen carne de oaie/capra insa mult, mult mai pregnant. Pentru cei care sunt mai sensibili la mirosuri, nici sa nu va ganditi sa calcati prin zona. In rest, experienta culinara a facut toti banii (desi a costat foarte putini, pana in 10$ amandoi), ca remarca personala dupa masa trebuie cam doua beri pentru a "spala" cainele. Doua beri reci


Dupa inca o vizita la muzeul razboiului, ne-am lungit si am ajuns la Palatul Reunificarii fix cand se inchidea, drept urmare am ramas pe-afara.









Ca sa incheiem ziua cum trebuie, am mers si la catedrala Notre Dame, ramasa de pe vremea Indochinei. Frumoasa, desi nu ma dau in vant dupa biserici. Inauntru am avut ocazia sa asist si la o slujba catolica, e putin funny sa vezi vietnamezi imbracati in preoti, e o chestie de perceptie, cred...







In dreapta catedralei e Posta centrala din Saigon, ramasa din perioada coloniala, care chiar merita vizitata...



Unchiu Ho e-n tot si-n toate





Cam asa s-a incheiat ziua, noaptea urma sa plecam spre casa...

Ca parere personala, ca om care a fost si-n nordul si-n sudul Vietnamului, e ca cei din sud sunt mult mai deschisi si ospitalieri fata de turisti, fara sa incerce sa te fure la fiecare pas. In nord la absolut fiecare pas trebuia sa fii atent sa nu te fure la pret, la curs de schimb, la taxi, etc. Avand in vedere ca preturile sunt oricum mici, nu-i o mare problema, insa e putin deranjant. Bine, ce-i drept nici turmele de englezi si americani nu ajuta, oarecum cer sa fie parliti...
Daca ar fi sa ma intorc in Vietnam, m-as intoarce in sud, asta-i clar. Dintre toate tarile asiatice pe unde am fost, Vietnamul a fost clar cea mai ieftina, de la pretul hotelurilor la pretul mancarii si al "vietii" in general, insa oferind un standard decent de infrastructura si civilizatie. Ca experienta in general, in mod sigur a fost in top .

Cu o mare intarziere, inchei tr-ul asta, continuand cu drumul spre casa...

AEROSVIT AIRLINES - VV 186
FRI 06JAN HO CHI MINH CITY VN KIEV UA 0255 0925
TAN SON NH BORYSPIL INTL
NON STOP TERMINAL 2 TERMINAL B DURATION 11:30

RESERVATION CONFIRMED- H ECONOMY
ON BOARD: LUNCH
EQUIPMENT:BOEING 767-300/300ER

O scurta cursa cu taxi-ul si am ajuns la aeroport, care, la ora respectiva, pe la 1 noapte, era pustiu, totul inchis.






Frumoase ohideele din aeroport





Zborurile. Are cineva idee de ce era afisat zborul FedEx, astia fiind exclusiv, din ce stiu eu, companie cargo?



Avionul ajunge la timp de la Kiev, urmand sa plece inapoi tot la timp.





Oameni vizibil mai putini decat la venire, deja imi faceam oaresce calcule...





Avionul arata ceva mai bine pe dinauntru ca cel de la venire.
Business class-ul, care de data astea parea ca are ceva IFE





Cattle class-ul arata si el decent, chiar cu IFE









IFE-ul, dupa cum aveam sa observ, avea exclusiv rol de harta, neruland nici un film. Tot de-aici am vazut si cine a fost ex-proprietarul avionului, Royal Brunei.



Directia spre Mecca



Avionul avea LF de vreo 60-70%, asa ca imediat ce s-a anuntat "boading complete", locurile au fost up for grabs. Nevasta a prins un "central" de 3 locuri, eu m-am multumit cu 2 locuri la fereastra, pentru "view". Si n-am gresit, spre dimineata imaginile vazute afara au fost absolut spectaculoase, era un aer foarte curat si fara nori si totul se vedea foarte clar.
Ne-au dat rapid ceva de mancare, dupa care au stins luminile si "noapte buna"... Bine, cam ciudat sa ai breakfast la 4 dimineata



Dimineata, deasupra Pakistan + Afganistan. Peisaj destul de "desertic"....













Harta, urma sa intram deasupra spatiului aviatic iranian




A venit si pranzul.



Deasupra Iranului imaginile erau absolut spectaculoase si totul se vedea foarte clar, aerul era foarte "curat" si nici urma de nor...





Muntii se vedeau absolut superb, am trecut peste Algorz si Kupei Dag











Marea Caspica



Intr-un final ajungem in Kiev. Bineinteles, transfer cu autobuzul, in drum spre teminal vad si niste sovietici...























Iarasi business class-ul de la 767-le nostru. Un aranjament ciudat, pe care nu prea l-am mai vazut pana acum la clasa business, 2-1-2.











De data asta, in partea de "transfer" era o debandada totala. Vreo 3-4 avioane asteptau pentru bp-urile de transfer la un ghiseu unde erau 3 fete, insa numai una lucra efectiv, celelalte doua era "invatacele". Haos crunt. Cam intr-o ora, dupa ceva bagat in fata si zambit foarte frumos, am reusit sa ne luam bp-urile pentru segmentul Kiev-Bucuresti.



Toata coada asta astepta, practic, la un singur ghiseu. Capatul cozii nu se vede...



In fine, dupa ceva shopping prin duty free-ul din Kiev, vine si vremea plecarii...


AEROSVIT AIRLINES - VV 233
FRI 06JAN KIEV UA BUCHAREST RO 1325 1505
BORYSPIL INTL HENRI COANDA
NON STOP TERMINAL B DURATION 1:40

ON BOARD: LUNCH
EQUIPMENT:EMBRAER RJ145


Balaurul...



Conditiile de "cazare" foarte bune, arata foarte bine la interior...



LF de vreo 80%, majoritatea vorbitori de ucraineana.

Vecinu, Cimber Airlines



Alti "frati"



Sterling Airlines



Deja faceau reclama la campionatul european..



Air Baltic



Un "sovietic" si, in spate, Air Arabia, care primeste si privilegiul de a fi tras la unul din cele 2 "burdufuri" ale KBP





Alt arab, FlyDubai





De astia n-am auzit...



Locul cu "relicve"





Cred ca alea 4 motoare au mici probleme cu normele de noise-abatement europene... Motoare Soloviev? (sper sa nu bat campii prea mult)









Masa catre Bucuresti a constat intr-un sandvis (consistent) si niste sucuri, perfect potrivit pentru durata zborului





Aterizare la Bucuresti. Afara era destul de cald, vreo 7 grade, insa destul de contrastant cu cele 30+ grade din Vietnam...




Cam asta fuse. Sper ca v-a placut si, daca va bate gandul la Aerosvit sau Vietnam, sa gasiti niste informatii utile, eu negasind inainte de calatorie mai nimic despre zborurile lung-curier ale Aerosvit, si, deci, nestiind la ce sa ma astept. Pentru banii dati in mod sigur Aerosvit s-a achitat cu brio. In fond, am plecat si am ajuns la timp, iar detalii de genul ca stewardesele nu erau zambitoare (nu prea erau) nu ma intereseaza, poate-i o chestie culturala. Daca mai sunt intrebari, shoot!
Multumesc!

Multumim, mie mi-a placut!

Si mie! Multumim!