Turku Airshow 2011
Nu stiu cum se face ca desi am cele mai bune intentii sa postez la obiect si sa deschid subiecte care sa se potriveasca perfect cu tema subformului, rezultatul e o combinatie greu de incadrat intr-un singur topic. Mesajul acesta de exemplu ar fi trebuit sa fie in principal despre spectacolul aviatic care a avut loc la Turku, in Finlanda, pe 18 si 19 Iunie si in particular despre
Thunderbirds - vedetele show-lui. Uitandu-ma insa la ce a iesit in final ma gandesc ca ar fi fost poate mai potrivit sa-l denumesc
Flying with Daisy...
Totul a inceput
asa, ocazie buna sa-i mai multumesc o data lui mack:
- Tummelisa a scris:
- mack a scris:
- Ia uitati ce ne spune calendarul echipei:
http://thunderbirds.airforce.com/schedule.html
Multumesc, mack. Se pare ca vor ajunge si prin nord, la Turku, in Finlanda. Prin urmare voi incerca sa ajung si eu, e un zbor de numai 35 de minute din Stockholm pana la Turku.
Pe Daisy, am cunoscut-o anul trecut la
mitingul aviatic din Linköping. Numele ei de buletin este de fapt DC3 SE-CFP (SAS LN-IAF Fridtjof Viking) si este o venerabila aeronava de 68 de ani, frumoasa si cocheta ca-n prima zi, in anul 1943, cand a iesit pe poarta fabricii Douglas din Long Beach, California. La drept vorbind as indrazni sa spun ca astazi e chiar mai stralucitoare decat in tineretea-i aventuroasa fiindca pe atunci nu avea culoarea argintie de acum ci una mai potrivita cu indeletnicirile militare, caci Daisy si-a inceput cariera ca aeronova de transport (C-47) in cadrul armatei americane. La un an dupa terminarea razboiului, in 1946, Daisy, s-a reorientat catre o cariera civila pe taram canadian si a devenit DC-3-ul pe care il vedem si azi. La numai un an dupa aceea a intrat in serviciul SAS-ului unde a ramas pana in 1957 cand a fost preluata de nou infiintata companie de zboruri interne Linjeflyg desprinsa din SAS. In 1960 Daisy si-a manifestat iar latura aventuroasa a caracterului si a reintrat in slujba armatei, de data aceasta insa pentru Fortele Aeriene Suedeze si a fost implicata in misiuni umanitare in Etiopia transportand mancare si pasageri.
In 1982 Daisy a iesit la pensie si a fost cumparata de Ingemar Wärme si Jimmie Berglund, doi suedezi pasionati de aviatica cu inimi mari si portofele pe masura, care au considerat ca frumoasei aeronave argintii in sade mai bine in zbor decat uitata intr-un colt de hangar. In 1983 Daisy a fost infiata de Veteranii Zburatori (Flygande Veteraner in suedeza), asociatie infiintata cu unicul scop de a pastra aeronava in conditii de zbor. Cu alte cuvinte, pe langa cei doi entuziasti de la inceput s-a adunat un grup din ce in ce mai numeros de admiratori ai lui Daisy, inclusiv piloti, tehnicieni, mecanici si insotitori de bord, care contribuie pe baza de voluntariat la tot ceea ce presupune un zbor cu vechiul DC3. Si se poate spune ca fac treaba buna, fiindca Daisy zboara din Mai si pana in Octombrie in medie de vreo zece ori pe luna. Cele mai multe zboruri sunt scurte, deasupra Stockholmului sau prin imprejurimi, altele insa sunt ceva mai lungi ca de exemplu pana in Danemarca, Germania sau ca cel pana la Turku, cu ocazia show-ului din Iunie.
Ca sa zbori cu Daisy trebuie sa devii mai intai membru al asociatiei Veteranilor Zburatori si mai apoi sa cumperi desigur un bilet care nu e ieftin deloc. Dar merita!
Plecarile se fac de pe aeroportul Bromma din Stockholm unde de altfel si locuieste Daisy atunci cand nu e plecata prin vecini. Check-in-ul nu urmeaza procedurile tipice ci se face pe baza de incredere, in fata buticului Veteranilor Zburatori de la Bromma.
Iata-ma deci la bord. O privire in jur imi confirma presimtirea: prezenta mea le-a stricat veteranilor media de varsta cu un numar considerabil de ani. M-am convins insa in zilele urmatoare ca entuziasmul compenseaza din plin aparentul handicap al varstei.
Daca check-in-ul nu a urmat regulile bine-cunoscute iar controlul de securitate a fost inexistent, instructajul la bord a fost insa facut cu toata rigoarea obisnuita. Ne legam centurile deci si pornim.
Ca la orice cursa cumsecade, serviciul la bord a fost ireprosabil, cafeaua si sandwich-ul fiind insotite de un zambet prietenos.
Diferita insa fata de un zbor obisnuit a fost atitudinea fata de fotografii avizi si lentilele lor iscoditoare avand voie sa facem fotografii dupa bunul plac atata vreme cat nu ne atingeam de nimic (prima fotografie e facuta la drumul inspre Turku, celelalte doua sunt din cursa de intoarcere):
Am pornit deci si dupa aproximativ o ora am inceput sa vedem deja tarmul Finlandei:
Am aterizat pe aeroportul unde avea sa aiba loc a doua zi show-ul aerian si abia atunci mi-am dat seama, dupa multimea de spotteri care ne asteptau nerabdatori, ca Daisy face parte de fapt dintre exponatele statice ale show-lui aerian ce urma sa inceapa a doua zi.
A fost destul de flatant sa vad cum un obiectiv serios le intoarce spatele celor de la Thunderbirds ca sa ne fotografieze pe noi:
Primele fotografii cu Daisy la sol, fara sa stiu ca vor si ultimele fotografii cu soare:
Avantajul de a fi pe pista cu o zi inainte de show e ca ai parte de un preview... aproape nemeritat... plus cateva curse regulate drept bonus.
In plus am asistat si la un zbor asa, aparent in joaca al pilotului finlandez Sami Kontio.
Acasa 
! Multumim de relatare, poveste si poze!
.
.
