Azi, la Doru, singur, in ploaie, m-am recules o clipa. M-am gandit la tot meciul asta cu muzeul aviatiei si m-am tot frecat sa ma intreb ce caut eu in toata povestea asta?
Am aflat raspunsul , mai bine zis mi-am reamintit de ce. Maieutic, no? O sa va spun si voua, intr-un acces de sinceritate, transferat din cartile lui DD:
Pentru DORU.
Pentru ceea ce a creat si a crescut in mine acest OM.
Pentru AVIATIE.
Pentru NOI. Pentru MINE.
Mi-am reamintit cata scarba, dezamagire si furie trebuie sa fi simtit, luptand impotriva cozilor de topor care nu lipseau din conducere nici acum 21 de ani. Mi-am reamintit ca DORU NU A RENUNTAT NICIODATA la AVIATIE, LA OMENIE si LA ONOARE. si A CONTINUAT SA LUPTE!
Pentru DORU. Pentru ONOARE. Pentru AVIATIE. Pentru asta nu voi renunta la lupta (inegala, nedreapta, dura, scarboasa si incredibila) intre noi, pasionatii, zburatorii si ... ceilalti.
“Nu-ţi fie frică de ridicol; dacă simţi ce spui, dacă te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum să fii ridicol. Fă-l pe cel de lângă tine să simtă ce simţi – dinăuntrul lui. Din afară poţi convinge, şi poţi înţelege lucrurile, dar fără să le simţi. Lucrurile pe care nu le simţi se uită, sau te poţi obişnui până la urmă cu ele, ceea ce e şi mai rău. Ce pleacă din tine nu se poate uita, şi nu te înşeală, şi atunci nu se poate întoarce niciodată împotriva ta; dar pentru asta trebuie să fii foarte curat cu tine, şi asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect“ - Doru Davidovici.