La umbra Vezuviului

Ce face românul cînd nu are ce face? Pleacă în concediu. De obicei în străinătate pe motiv de fițe și alergie la manele, cocalari, pițipoance.
Cu vreo două luni înainte de „ziua Z” încep să fac planuri. Oscilez între Scandinavia, Viena și Munchen (de cînd m-am „împlinit” nu-mi mai place căldura). Cercetez, caut, compar, visez. Cu trei zile înainte de plecare mă decid: Italia, la răcoare lîngă Napoli.
Avion + tren + peripeții la dus; avion + autobus + peripeții la întoarcere.
Așadar: Tg. Mureș - Roma Ciampino cu WizzAir. Zbor plăcut (inclusiv plînsul non stop al unui puradel). Aterizarea cu 20 de minute mai devreme decît ora programată. Semn bun, îmi zic. Singurul. În autobusul de la Ciampino la Termini asist pe rînd la o ceartă între un italian nervos (sună pleonastic) și șofer (pe motiv că pe bilet scrie „dodici e mezzo” și e deja 12:40 și nu pleacă) și o discuție telefonică în românește („am aterizat, deja sîntem în autobus, scoate calamarul din congelator că vreau să fac niște paste cu el, etc”).
Ajung la gară, îmi cumpăr bilet, verific pe tabelă ora și peronul. OK, mai am timp de o țigară, o fumez și mă duc la peron. Surpriză: e un tren spre Napoli dar nu e al meu (are alt număr, e altă companie, una privată, eu am bilet la CFR-ul lor). Întreb, caut, găsesc peronul dar nu-i trenul. Dar cel puțin i-am văzut coada. Un cheferist de-al lor mă trimite la un ghișeu unde să mi se schimbe biletul pentru următorul tren, care e peste 15 minute. Norocosul de mine, nu trebuie să plătesc nimic peste cei 43  €. Dar... se blochează imprimanta. Echipa tehnică vine prompt și o repară. Cinci minute DUPĂ plecarea celui de al doilea tren. Reușesc să-l prind pe al treilea. Ce mai, sînt în rai: curat, civilizat, nu foarte aglomerat, aer condiționat, WiFi.

Belgrad (LYBE)

Croația

Uraaa, se vede Italia







Roma

Trenul meu. Trenul buclucaș. Funny name. Există și „Frecciaargento”



Napoli. Mai am un hop și am ajuns.

Am ajuns la Napoli. Găsesc gara Garibaldi, e sub „gara mare”. E cald dar nu mai contează. Cumpăr bilet, apă și mă proțăpesc în mijlocul peronului. Am timp de o țigară. Și de încă una. Și încă una. Ora de plecare afișată e demult depășită. Într-un tîrziu se anunță că trenul e anulat din cauza grevei „cheferiștilor”. Următorul tren va fi peste 30 de minute. Așa se anunță. Fumez și transpir, transpir și fumez. Au trecut și cele treizeci de minute și încă 15 dar tren nu se vede, nu se aude. Între timp peronul s-a umplut. După alte 10 minute apare și trenul mult așteptat. E aproape plin. Sînt norocos, am reușit să urc. Glumesc cu o familie de englezi pe seama situației. Englezul face cîteva poze cu telefonul. Nu am înțeles cum a reușit în îngrămădeala aia. După cîteva stații se mai golește trenul, reușim chiar să găsim loc. Englezul îi arată nevestei pozele făcute. Ghinion: vede și un italian. Care, ca orice italian patriot face un tărăboi monstru. Nu mai contează. Am ajuns la Castellammare di Stabia.

Episodul II - Hotelul
Am ajuns. Ies din gară, nu prea seamănă cu ceea ce am văzut pe Google Map/ Street View cînd mi-am făcut „temele”. Am aflat mai tîrziu că eu m-am uitat la „C/mare Centrale (care e la cîteva sute de metri de hotel) iar trenul „Circumvesuviana” a oprit în una din cele două (sau trei?!) stații numite Castellammare di Stabia simplu. Și care e cu vreo jumătate de kilometru mai departe. Găsesc hotelul. Bine că e acolo unde trebuia să fie, ba mai mult - arată așa cum l-am văzut pe net. Cazare, verificat starea rezervei de votcă adusă de acasă, duș, împrăștiat lucruri prin cameră (adică „personalizare”). Cină. Mîncare italienească, excelentă.

























Crăpelnița. Excelentă. Am făcut o adevărată cură de fructe de mare și pește






Pește spadă

Desert(uri). Hmmm, yummy!





„Zuppa Inglese”


Sub „supravegherea” atentă a Vezuviului
Ziua...


...și noaptea

...astept cu nerabdare dimineata !

Am mancat de multe ori spaghetti, dar nu am vazut niciodata cum cresc in ghivece.

mihaiatanasie a scris:

Am mancat de multe ori spaghetti, dar nu am vazut niciodata cum cresc in ghivece.

Udate la timp și cresc de mai mare dragu'.

Foarte frumos, stil si eleganta pe gustul meu. Astept intamplari .

Castellammare di Stabia - o localitate-stațiune care a cunoscut vremuri mai bune. Dezamăghitor aspectul dar ce să faci dacă primarul se ocupă de lungimea fustelor doamnelor în loc de administrarea comunei (se vede treaba că au și ei nebunii lor). Dar chiar și așa, face parte din farmecul Italiei (dacă era totul perfect ar fi fost Elveția).












Un pic de Anglia în Italia

















Lux. Dintr-o discuție la care am tras cu urechea am înțeles că proprietar ar fi Karl Lagerfeld.

Cum „bunele obiceiuri” nu se uită nici în vacanță mă trezeam la oara 5 dimineața (ora României) Și ce altceva puteam să fac la ora aia decît să pozez bărci, bărcuțe, cai, căruțe și omniprezentele „motorino” (scutere pe românește). Stresul și spaima mea de fiecare ceas.











Un „must see” (așa am crezut atunci, acum nu mai sînt convins că e atît de „must”), Coasta Amalfi. 75 € + 12 € plimbarea cu bărcuța. Adică am plătit 87 € ca să văd cum trăiesc bogații. Din acest motiv am renunțat la a mai vizita insula Capri (un alt „must see”). Prea aglomerat, prea turistic. Poate în alt sezon (primăvara sau toamna) ar fi fost mai interesant(ă). Plus că în zonă sînt multe alte locuri de văzut.




Sorrento



Positano



















Un „mariner” italiano vero (nu ca al nostru de fusă la Cotroceni.....)

Și o „grațielă”

Hotel ***** (cinci)

Amalfi. Clădirea lungă cu multe coloane de pe deal e...cimitirul.



Cimitirul ( ) văzut de pe mare







Tipic italian: ghidul și-a văzut o cunoștință și a fost musai să se salute, să se întrebe de sănătate, etc. Dar de-astea am mai văzut și la șoferii de autobus din Tg. Mureș



Niște garsoniere....







Acolo sus cineva ne...urmărește. Și filmează!





Ravello. Mai aerisit, mai de dorit....







Minori și Maiori

Un vis vechi devenit realitete: Pompei și Herculaneum.
Pentru început Pompei: intrarea 13  € + 12  € ghidul


Trecere antică de pietoni. Pietonii nu sînt antici și nici romani. De fapt erau americani.

Intersecție (nesemaforizată)







Teatrul antic („sala mare”). Refăcut și folosit azi pentru spectacole

Teatrul antic, „sala mică”





Munca, atunci și acum

Herculaneum (azi Ercolano)






























Suveniruri



Viața a învins

Pompei și Herculaneum sînt cunoscute și răscunoscute, vizitate și promovate însă vestigii de acest fel se găsesc în toată zona. În Castellammare s-au descoperit două vile (la fel ca cele din Pompei și Herculaneum acoperite de cenușă și lavă în anul 79) însă mult mai frumoase și mai bine conservate și restaurate. Din păcate nu sînt promovate cum merită, abia dacă se face referire la ele pe unele site-uri turistice sau în pliante. Am întrebat localnici și mulți dintre ei nu știau despre ce vorbesc. Greu, foarte greu (cu ajutorul conului Google Map) am reușit să găsesc una dintre ele - Villa Arianna.










Bucătăria

Studenți italieni și americani lucrînd la restaurare/conservare





















Am uitat să vă spun, intrarea la Herculaneum costă 11 €, audio ghid 6 €. La villa Arianna intrarea e gratis. Și un pont: în prima Duminică din fiecare lună intrarea la toate muzeele (inclusiv Pompei & Herculaneum) e liberă.

Napoli, un oraș frumos pe care din păcate nu am avut timp (și nici energia) să-l văd pe îndelete. Căldura + umezeala + oboseala m-au doborît. Dar nu au intrat zilele în sac.











Ultimele trei zile le-am rezervat pentru leneveală/bălăceală. Ar trebui să-mi spună cineva că nu mai sînt (chiar) tînăr și prea multă mișcare/agitație nu-mi face bine.


O ultimă privire spre Vezuviu


...și spre golful Napoli



Arrivederci Italia!

Întoarcerea a fost cu WizzAir pe ruta Napoli - Budapesta, de unde trebuia să fiu preluat de o firmă ce transportă persoane între Timișoara - Arad - Ferihegy și retur. Și cum am avut parte de peripeții la dus de ce să fiu scutit la întors. Pur și simplu au uitat de mine (cu toată rezervarea și confirmarea rezervării). Telefoane, scuze, ne pare rău, în cele din urmă am ajuns la Arad cu o firmă parteneră. Dar și asta face parte din farmecul vieții.
Pot să spun că anul ăsta mi s-au împlinit doua visuri: am văzut Pompei și Herculaneum și, ceva mai devreme - la sfîrșitul lunii Mai Triplex Confinium la Beba Veche (mă fascinează granițele iar să văd un punct triplu a fost ceva la care doar îndrăzneam să visez).
Răscrăcănat între România și Ungaria



Dacă mi se împlinește și cel de-al treilea (să cîștig potul cel mare la loto) vă salut din Malta, unde mă voi muta. Deocamdată stau să-mi astup găurile din conturi și portofel.

Domnu Nelu' .....multumim , super faina experienta....
Din partea mea iti doresc un real succes cu mutatu in Malta !