Monument la Albesti, TR

Am scris mereu de bine despre lauda, despre edilii din Rosiorii de Vede si Balaci, despre prieteni care lucreaza in diferite domenii si inteleg importanta istoriei aviatiei romane.
De data asta, isa, trebuie sa arat ceva rusinos:
In 1980, cu un an inainte de a ateriza eu ca prof debutant de limba franceza in satul (actiala comuna) Nenciulesti, la Albesti, aproximativ 8 km de Nenciulesti, a avut loc un accident de elicopter. Din cate stiu eu, e vorba de un Mi-4, cu ceva probleme de motor, cazut la marginea satului Albesti. Din ce am discutat eu cu albestenii pe vremea cand faceam naveta pe la ei, elicopterul facea niste zgomote ciudate si pilotul a tras de aparat ca sa-l dea de pamant dincolo de sat, pentru a limita pagubele si pierderile de vieti. Am auzit si varianta ca pilotul ar fi venit jos ca sa va da indicatorul de intrare in sat, poate ca sa se orienteze. Nu stiu exact care e adevarul istoric. Vorba e ca, inca din prima saptamana de naveta cu bicicleta pe linia Rosiori-Albesti-Nenciulesti (auotobuzele erau rare in vremea aia) am vazut monumentul. Era nou si ingrijit. Acum arata ca in pozele atasate. RUSINE! MARE RUSINE DOMNULE PRIMAR DE ALBESTI! Promit ca nu va ramane asa, indiferent cu cine trebuie sa ma iau de gat. Asa cum am stiut sa ii laud pe dl Ion Nutu si dl Iulian Voicu, primarul si vicele de la Rosiori, pentru cat au facut in cinstea aviatiei, sau pe dl Calota, primarul de la Balaci, tot asa il dez-laud pe primarul Albestilor! Sper ca in cel mai scurt timpp va lua masurile necesare pentru ca monumentul acestor trei eroi sa fie un monument.







Iata distanta de la locul accidentului de elicopter pana la casele din marginea satului Albesti.

mihaiatanasie a scris:

Din ce am discutat eu cu albestenii pe vremea cand faceam naveta pe la ei, elicopterul facea niste zgomote ciudate si pilotul a tras de aparat ca sa-l dea de pamant dincolo de sat, pentru a limita pagubele si pierderile de vieti. Am auzit si varianta ca pilotul ar fi venit jos ca sa va da indicatorul de intrare in sat, poate ca sa se orienteze. Nu stiu exact care e adevarul istoric. Sper ca in cel mai scurt timp va lua masurile necesare pentru ca monumentul acestor trei eroi sa fie un monument.

Laudabila intentia de a restabili memoria celor care au plecat dintre noi in timpul datoriei. Daca nu pretuim istoria cine sa o faca ? Daca nu primarul atunci armata. Vad ca echipajul avea grade militare asa ca RoAF ar trebui sa isi aduca primii aminte de ei dar cum uitarea se asterne peste memoria lor macar bine ca exista cineva care sa aduca aminte lumii de existenta lor. Eu ma mir cum de mai exista monumentul si in starea in care este. Pala respectiva e din metal neferos si bine ca pana acum nu a valorificat-o nimeni.
Nu cred ca acei care se afla in dificultate se gandesc la victimele ce le-ar putea pricinui la sol iar masura de a ateriza intr-o zona izolata tine mai mult de sansele mai mari de a supravietui la contactul cu solul intr-o zona deschisa. Oricum vad ca monumentul e foarte aproape de sat. Chiar acolo s-a intamplat ?
Referitor la citirea indicatorului de intrare in sat tatal meu imi spune ca era o practica frecvent intalnita si nu mare i-a fost mirarea cand la un moment dat a citit o placuta de la o gara in limba maghiara. Evident ca securitatea , la intoarcere , fost curioasa ce cautau in Ungaria.

Sunt sigur ca ROAF a uitat de evenimentul din 1980, dar primarul nu ar avea voie sa uite, pentru ca are monumentul sub ochi.
Eu garantez ca, intr-un fel sau altul, monumentul va fi reabilitat. Daca nu se implica primaria respectiva, atunci se va implica filiala "Cultul eroilor" de la Rosiori, care va urca in Hyundai doi-trei elevi din cercul "Cultului" de la Liceul Economic, o sapa si o grebla, un pic de var si o bidinea si un pic de vopsea, gasesc eu pe la vreun service o gura de vopsea. Dar ca sa facem noi asta, tot avem nevoie de aporobarea primarului, cred.
Asta cu navigatia pe baza de indicatoare sau inscriptii de pe gari nu e o noutate, desigur, am citit astfel de lucruri in multe carti.

Pentru ca am elevi de la Albesti, am incercat sa-i determin sa faca "sapaturi". Am obtinut o prima relatare dupa amintirile albestenilor.

ILIE PAULA cls. A IX-F, Liceul Economic-Administrativ Roşiorii de Vede:

ACCIDENTUL AVIATIC [DE LA ALBEŞTI]

Era 20 mai 1980, o zi mohorâtă de primăvară, în care picături reci de ploaie udau satul nostrum.
Oamenii, obişnuiţi cu treburile gospodăreşti, lăsau la o parte ploaia şi îşi vedeau de treburile lor, tăiatul viilor şi curăţenia lor, săpatul grădinilor şi plantatul culturilor de primăvară.
Abia se pusese totul în mişcare în sat şi toată agitaţia a fost alungată de un elicopter fumegând, care, sub privirile oamenilor, se îndrepta către sat. Cu efortul probabil al pilotului, aeronava a aterizat forţat la marginea satului într-un dâmb şi la impactul cu solul a luat foc. Câţiva oameni aflaţi în vecinătate au alergat la elicopter cu târnăcoape şi sape, au spart geamurile elicopterului şi au tras afară piloţii, dintre care unul deja era mort. Oamenii şi-au dat seama că elicopterul va exploda şi s-au începărtat, lăsând între fiarele acestuia alţi doi militari, care au şi murit în explozie.
Au chemat salvarea pentru pilotul rămas în viaţă, care era plin de arsuri. Oamenii se îndoiau că va trăi.
După ani şi ani, pilotul a revenit în satul nostru. Vine în fiecare an cu un buchet de flori pentru camarazii săi, mulţumindu-i lui Dumnezeu că s-a născut a doua oară.

(am fotocopia compunerii din caietul elevei)