Cabinet War RoomsBattle of Britain s-a purtat in aer, dar deciziile majore de razboi s-au luat sub pamant. E uimitor cat de putine lucruri sunt necesare in aparenta ca sa conduci un razboi: un sistem de comunicatii extrem de bine pus la punct, harti precise actualizate permanent, minti intelepte, spirite temerare, cativa functionari in care se poate avea incredere absoluta si o provizie zdravana de trabucuri pentru Primul Ministru. Asa se vad lucrurile dupa o vizita la
The Cabinet War Rooms.
In zona guvernului, sub actuala cladire a Trezoreriei, se afta
The Cabinet War Rooms. Acestea reprezinta un complex de incaperi subterane care au fost construite pentru a servi drept birouri si adaposturi - centrul de comanda al guvernului si a armatei in timpul razboiului. Astazi se poate vizita si pe langa incaperile propriu-zise se pot "intalni" virtual, prin intermediul unor interviuri filmate, cativa dintre cei care au lucrat acolo in timpul razboiului, persoane simple, nu inalti oficiali.
The Cabinet War Rooms sunt formate dintr-un aparent labirint de coridoare intortocheate din care se poate intra in birouri, camere diverse incluzand dormitoare, bucatarii si alte incaperi cu rol utilitar. Primele sali s-au construit inca de pe vremea lui Neville Chamberlain, acesta insa nu prea a avut nevoie sa le foloseasca. Churchill insa, sub amenintarea bombelor germane, a avut ocazia sa le foloseasca din plin.
Coridoare simple cu grinzi metalice de sustinere a tavanului, un loc nerecomandat claustrofobilor:
Eu nu sufar de claustrofobie, dar nu ma simt in largul meu sub pamant, asa ca marturisesc ca am avut un sentiment teribil de disconfort cat am vizitat
The Cabinet War Rooms. Ma gandeam insa ca daca alternativa ar fi fost sa fiu la suprafata in timp ce in aer s-ar fi auzit suieraturi de Stuka mi-as fi schimbat rapid preferintele si as fi uitat si de aerul prost ventilat si de coridoarele inguste si de tavanele joase.
"This is the room from which I will direct the war" se spune ca ar fi spus Churchill cand a vizitat locul prima data la numirea sa ca Prim Ministru in Mai 1940.
Cabinet Room, sala in care se intrunea guvernul, incapere in care s-au luat probabil unele dintre cele mai importante decizii britanice de razboi si biroul personal al lui Churchill:
Postul de emisie al BBC-ului:
Cum spuneam, comunicatiile au jucat un rol decisiv. Telefonistele, telegrafistele si dactilografele, cele mai multe dintre ele, erau fete foarte tinere de 18-20 de ani. Am ascultat interviurile cu unele dintre ele care povesteau ca atunci cand li s-a propus sa lucreze acolo li s-a pus in vedere ca trebuie sa pastreze secretul absolut, prin urmare nu aveau voie sa spuna nici unde lucrau, nici pentru cine, nici macar in ce consta munca lor. Sincer mi s-a parut incredibil ca au putut pastra secretul fata de familie, fata de prietene, erau atat de tinere si probabil ca si destul de naive... Ganditi-va la acele vremuri, plecau de acasa, nu puteau spune unde merg, nu stiau daca la intoarcere mai gasesc casa intreaga, nu stiau daca-i mai prind in viata pe cei dragi, stateau inchise in subteran izolate complet de ce se intampla deasupra. Cateodata erau plecate pentru cateva zile si dormeau intr-un soi de dormitoare comune pentru personalul auxiliar care erau la un etaj inferior, subsolul numarul 2 unde tavanul era doar la un metru si jumatate de podea, unde "paturile" erau un fel de policioare in perete, aerul si mai putin respirabil decat deasupra, iar "animalele de companie" chitcaiau si misunau fara sfiala. Oh, si pe langa toate celelalte, ce putea fi mai rau decat sa dai ochii la prima ora a diminetii, inainte de a fi avut ocazia sa-ti speli dintii si sa-ti aranjezi parul, cu ofiterul tanar care sperai ca intr-o zi te va remarca in sfarsit?
Cum spuneam, cateodata puteau trece si cateva zile fara ca cei care lucrau in subteran sa stie ce se petrecea la suprafata. Cineva insa avea grija ca tablitelele care anuntau vremea sa fie actualizate, asa se face ca stiau cel putin ca afara e
Fine & Warm... sau nu...
Usa cu numarul 63 ascunde unul dintre cele mai bine pastrate secrete chiar si printre cei care lucrau acolo in subteran. Usa pare ca da spre o toaleta vesnic ocupata. In spatele ei insa se afla una dintre minunile tehnicii la acea vreme, telefonul direct transatlantic, folosind unul dintre primele sisteme de codificare digitala, prin care Primul Ministru putea intra in legatura directa cu presedintele american la Casa Alba.
Alt punct cheie este Camera Hartilor, de fapt o succesiune de incaperi in care hartile erau permanent actualizate, care prezentau situatia la moment pe toate fronturile si pe toate continentele. Hartile ocupau pereti intregi si la o privire atenta s-au dovedit pagini individuale desprinse din atlase asamblate apoi cu atentie ca sa reintregeasca harta unui intreg continent.
Pe harta Europei am gasit si Romania asa cum era de asteptat. Se vede treaba ca atlasul din care a fost desprinsa pagina fusese tiparit inainte de razboi si de toate schimbarile teritoriale pe care le-a adus fiindca granita era inca pe Nistru, iar orasele bucovinene si basarabene aveau inca numele romanesti. Granita impusa de ultimatumul sovietic din iunie 1940 care era probabil acceptata tacit de bitanici era trasata stangaci cu creionul maro. Firul de lana mov pare sa indice situatia frontului de dinainte de ofensiva sovietica Iasi-Chisinau din august 1944.
Hartile tineau loc de tapet si in dormitorul din subteran al Primului Ministru. Churchill nu l-a prea folosit insa, preferand sa doarma la Downing Street 10:
Dormitorul rezervat pentru Clementine Churchill, sotia Primului Ministru:
Bucataria in care se gatea pentru Churchill si anturajul sau:
Camera lui Brendan Bracken,
Minister of Information:
Camera lui Charles Ralfe "Tommy" Thompson, adjutantul Primului Ministru:
Dormitorul unui ofiter obisnuit:
In final, camera de consiliu a sefilor de stat major:
Am iesit din subteran intr-un tarziu. Urme de avioane se intretaiau pe cer, alt fel de avioane , alte timpuri...
Never was so much owed by so many to so few... 
Acasa 
.
