Salutare!
Inainte de a incepe, tin sa precizez ca pentru acest TR nu am nicio poza. Asta datorita faptului ca mi-am stricat camera cu 3 zile inainte de zbor.
Asadar, dupa cum vedeti am avut un zbor destul de lung, din trei segmente, Bucuresti - Munchen - Montreal - Halifax, astfel:
OTP - MUC cu A320 Lufthansa
MUC - YUL cu A340-300 Lufthansa
YUL - YHZ cu E190 Air Canada
Am cautat mult timp sa gasesc cel mai bun pret pentru aceasta calatorie. M-a costat 1120 EUR cu bilet cumparat cu 20 zile inainte de zbor. Tin sa precizez ca gasise-m un pret mai bun (aprox 950 eur) cu British Airways si American Airlines, dar trebuia sa tranzitez prin JFK si nu aveam viza de SUA, asa ca am cautat din Europa direct in Canada.
OTP - MUC. A fost prima oara cand am zburat de pe noul terminal din Otopeni si am fost chiar impresionat de cum arata. Pot sa-l compar chiar cu alte aeroporturi mari prin care am trecut, printre care Helsinki, Munchen, Vienna. Cat despre zbor in sine, am fost impresioant de locul pentru picioare generos si scaunul foarte confortabil, am mai zburat in trecut cu A320 de la Wizz si Austrian dar nu s-au comparat cu Lufthansa.
Servirea a fost ireprosabila, cu toate ca masa putea fi mai generoasa. Au servit un fel de corn cu unt sarat in interior, foarte bun si foarte nemtesc, dar cam mic. Bauturi la discretie, am avut cola si o cafea cam proasta (dar cand e vreodata cafeaua buna pe avion?).
Zborul a fost fara probleme, mai putin partea de aterizare si in special final-approach-ul care a fost foarte zguduit datorita (cred eu) curentilor de aer verticali. Touch-down-ul a fost destul de brutal, topait chiar, si stand deasupra trenului de aterizare principal am simtit din plin. De fiecare data cand am zburat cu Airbusuri am avut aterizari destul de brutale, banuiesc ca e datorita controlului slab din side-stick si a computerului care "omoara" mult din talentul pilotului.
MUC - YUL. Si aici a fost o premiera, pentru prima oara zburand cu un wide-body pe o cursa lunga. A340, chiar si in configuratia -300 cu care am zburat, este un avion de-a dreptul mare. Si aici am fost impresionat de locul pentru picioare si scaunul confortabil, de data asta cu ecrane in tetiera.
Probabil stiti ca A340 are configuratia scaunelor 2-4-2, mai putin ultimele randuri de la coada unde se ingusteaza fuselajul si configuratia e 2-3-2. Eu am avut locul "G" la culoar partea dreapta, langa locul de la geam. Initial am fost suparat ca nu am gasit loc la geam cand am facut check-in online, dar bine am facut. Locurile de la geam au "media-box" sub scaun, practic computerul care controleaza ecranele de pe randul respectiv, astfel ca spatiul pentru picioare este semnificativ redus la acele locuri.
Am avut ghinionul de a avea ca vecin un american din Phoenix, Arizona care studiaza in Germania si isi vizita un unchi in Calgary, Canada. Zic ca am avut ghinion in sensul ca tipul era foarte mare (ca sa nu zic un cuvant mai urat) si se cam "revarsa" peste mine (noroc ca in stanga aveam culoarul, deci cale de scapare) si omul era foarte vorbaret. A vorbit cu mine intr-una pe un accent foarte taranesc (Arizona style) si ma intrerupea chiar si cand ma uitam la un film sau ascultam muzica.
Si acum surpiza neplacuta: Dupa ce ne-am imbarcat si cabin crew au anuntat "boarding completed", in loc sa ne indreptam spre runway, tot stateam la poarta. Si stam, si stam, lumea incepe sa murmure nesatisfacuta, cabin crew nu ne anunta nimic. La un moment dat - pana de curent (lumini, ecrane, aer conditionat, tot). D-abia atunci capitanul face un anunt pe o engleza foarte sparta, cu puternic accent german, ca au o problema la un computer de bord si ca au chemat "technical crew" sa inlocuiasca computerul respectiv. Initial a zis ca va dura doar 15-20 de minute si ca inca suntem in orar. Intre timp curentul a pornit, mai putin aerul conditionat, pe care, nu stiu din ce motiv, trebuia sa-l tina oprit. In consecinta, in avion s-a facut brusc sauna (termometrul de la ceas imi arata 35-36 grade). Pentru ca situatia devenea din ce in ce mai incinsa, cabin crew au decis sa deschida usile de la avion, inclusiv cele 2 usi mari de cargo din coada, pe unde se livreaza catering, pentru a folosi ventilatie naturala. S-a simtit imediat o schimbare in aerul din interior, in schimb a survenit alta problema: Cate un membru din cabin crew trebuia sa stea la fiecare usa, datorita legii, pentru a preveni pasageri idioti sa cada din avion. Astfel, doar sefa echipajului era "mobila" prin cabina, restul fiind blocati la cate o usa. Saraca facea tot posibilul sa faca fata solicitarilor (majoritatea pahare cu apa pentru ca era in continoare cald si transpiram), incat, la un moment dat, a luat un carucior de catering plin cu sticle cu apa si pahare si l-a pus undeva la mijlocul avionului (intre economy si business) si ne-a rugat sa ne servim singuri. Nu mi-a venit sa cred cand a anuntat, nici nu stiam ca au voie sa faca asta, dar avand in vedere situatia, am inteles si ne-am aliniat la coada, ca pe vremea raposatului, dar de data asta nu la lapte sau la carne, ci la apa.
Toata situatia a durat aproximativ 1 ora si 45 minute, cand in cele din urma am reusit sa decolam. Eu eram foarte nervos datorita faptului ca nu stiam daca voi ajunge la timp pentru a prinde conexiunea cu Halifax. Aveam 2 ore timp intre avioane, in conditiile in care eram deja in intarziere cu 1:45 si odata ajuns in Montreal trebuia sa fac operatiunile de vama si sa merg sa-mi iau bagajul si sa fac din nou check-in manual pentru el. Nu am inteles de ce, avand in vedere ca aveam doar un bilet pentru tot zborul, Lufthansa si Air Canada fiind in parteneriat.
Majoritatea pasagerilor care aveau alte conexiuni (Winnipeg, Calgary, Edmonton, Vancouver) le-au pierdut, dar Lufthansa le-a asigurat hotelul in noaptea respectiva, plus cate un voucher in valoare de 40$ pentru chieltuieli cu mancarea si altele.
Eu am reusit la limita sa ajung la avionul meu, deja ma strigau pentru a 2-a oara in aeroport.
In afara de peripetiile astea, zborul a fost linistit, inclusiv aterizarea care a fost destul de smooth si touch-down-ul la fel.
Ca si masa am avut pranz - chifla, piept de pui cu cartofi nature, o salata minuscula, unt, gem, un fel de jeleu ca desert si 2 bomboane de ciocolata. Cu 2 ore inainte de aterizare au servit pizza in varianta vegetariana sau cu pepperoni (destul de buna, dar felia mica).
Si inca un punct negativ: Sistemul de entertainment nu a fost genial, ecranul raspundea foarte greu la atingere (full touch) si comenzi (idle time), rezolutia destul de slaba, si avea zgomot de fundal (purici) destul de enervant. Plus ca selectia de filme si muzica e slabuta si destul de veche. Si castile la fel, calitate slaba, asa ca am folosit castile proprii.
YUL - YHZ. Inca gafaind dupa alergarea zdravana pe care am dat-o sa prind avionul, m-am imbarcat in E190. Stiam deja cum arata avionul pentru ca mai zburase-m de 2 ori in trecut cu acest model de la Finnair, dar mi-a placut mai mult in varianta Air Canada.
Un lucru impresionant - toate scaunele cu ecrane proprii. Majoritatea avioanelor Air Canada au ecrane proprii in scaune, chiar si cele de curse scurte. Nici nu m-am gandit sa ma uit la un film, pentru ca zborul intre Montreal si Halifax este de doar 1 ora si 20 min, asa ca m-am jucat cu alte aplicatii. Sistemul, denumit "enRoute", este genial, se misca foarte repede, si este foarte bine facut d.p.d.v. al designului si structurii. Totodata, selectia de filme este mult mai mare si gasesti de la oldies din anii 70-80 pana la filme foarte recente. Muzica este si ea mult mai variata, pe mai multe stiluri. Pana si castile sunt mai bune, dar te costa 3 dolari perechea (dar raman ale tale).
Ca si serviciu, totul a fost bine, dar am ramas surprins ca erau doar 2 membri cabin crew, dintre care "seful" se ocupa mai mult de cei 9 pasageri din locurile business. Bauturile racaritoare si cafeaua au fost "courtesy of Air Canada", dar daca vroiai ceva alcool sau de mancare trebuia sa platesti. Eu am luat o bere locala (Molson Canadian) cu 5$ si un sandwich de pui (stil ciabatta) cu 3$. Taria era 7$ pentru 50g.
Aterizarea a fost foarte lina pe partea de approach, lucrata mult din motoare (auzeai cum varia thrust-ul), in schimb touch-down-ul a fost destul de zdravan, si din cate am simtit a atins intai cu trenul din dreapta, a topait o data si apoi a atins cu ambele. Decelerarea a fost de asemenea brutala, full thrust-reverser si frane din greu, pentru a iesi pe primul exit pe dreapta, foarte din scurt (inca avea ceva viteza cand a virat dreapta sa iasa). V-as spune ce runway era in caz ca cunoasteti YHZ, dar era bezna si nu mi-am dat seama.
Si iata ca am ajuns in Halifax, dupa 19 ore pe 3 avioane, din care unul s-a stricat si altul a fost prins pe ultima suta de metri.
Tin sa percizez ca am facut acest drum acum 2 luni (25 mai) si inca sunt aici, in Halifax, intr-un schimb cultural studentesc. O sa ma intorc pe 25 august pe aceasi ruta, YHZ - YUL (A319 AC), YUL - MUC (A330-300 DLH), MUC - OTP (A320 DLH).
In plus, acum 2 saptamani am fost la Toronto cu Air Canada (A320 la dus, B767-300ER la intors), asa ca o sa urmeze un TR, de data asta cu ceva poze.
Multumesc celor care au acordat timp sa citeasca acest TR si scuze inca odata pentru lipsa pozelor.
Acasa 
