SIMULATOR SOFIA OTP-SOF / SOF-OTP

Dupa cum stiti unii dintre voi, fac scoala de insotitori de bord din cadrul SSAvC. Dupa o lunga instruire am ajuns sa plec la simulator la Sofia. Cu ocazia asta am zburat si eu pentru prima oara in viata. E funny, am platit 3000 euro, pentru un zbor cu ATR-ul de fix o ora! 
Toate bune si frumoase, de mentionat ca nu am mai postat de mai bine de un an niciun trip-report, posibil sa imi fi pierdut indemanarea si totodata pozele nu sunt tocmai reusite, sunt doar pline de entuziasm si facute in numar mare. Din pricina “sapunierei” si a vremii, claritatea lasa de dorit. De mentionat ca pozele sunt facute atat cu camera foto cat si cu telefonul.
Zborul era programat miercuri, ora 8:55, nr. de zbor RO293 OTP-SOF
Punctul de intalnire era la aerogara sosiri, jos la supermarketul Bila. Am ajuns acolo primul, in jur de ora 6:45 (Nu intrebati de ce…) Ma simteam mandru de mine…cu trolerul bine remorcat de mana, efectuam zig-zag-uri prin sala, cu un zambet exagerat de larg pe fata si consulatam din 2 in 2 minute monitoarele informative cu cursele domestice, atarnate de plafon.
In scurt timp mi-au venit si colegele…somnoroase si morocanoase, deplasandu-se catre cea mai apropiata bancuta cu pasi mici si tristi precum un cortegiu funerar. Am reusit sa le “readuc la viata” cu un simplu blitz de aparat.






Ne-am strans cu totii, inclusiv doamna instructor ce abea se intorsese din cursa de la Timisoara.
TAROM RO293 – OTP-SOF CHECK-IN DESCHIS
N-am mai tinut cont de nimeni si nimic, mi-am scos biletul electronic din chilotelul de plastic precum Clint Eastwood Magnum-ul 44 din teaca si am dat goneta catre aerogara PLECARI. Am urcat in alergare scarile rulante cu trolerul remorcat dupa mine, cei de la security m-au privit incruntati, dar probabil or fi gandit ca pierd cursa…scopul meu era sa obtin loc la geam, la primul meu zbor.
Ma apropiam de ghiseul check-in si agitam deasupra capului biletul electronic. Il lipesc zgomotos de masa tipei, care privea totul cu ochii bulbucati si ii spun: “Spune-mi ca exista loc la geam si ca mi-l dai” apoi afisez un zambet englezesc fals…
Tipa clipeste de cateva ori uimita si ticaie ceva la tastatura si spune: “A12 e bine?”
PERFECT
Las bagajul de cala, raman doar cu cel de mana si astept relaxat si satisfacut sa isi faca si restul grupului check-inul. Trec de filtru, ma echipez si nu imi mai gasesc biletul…era pus in tavita cu metale nepretioase ce a fost radiografiata cu scurt timp in urma. Deja incepusem sa transpir. Am verificat peste tot, nici urma. O colega vine la mine si imi da biletul spunand ca l-a luat din greseala. Ma abtin si ma scarpin cu furie dupa ceafa, afisandu-i zambetul englezesc.
Brusc cei de la punctul de control indreapta privirile catre punctul de control alaturat spunand mirati: “Bai bai bai…fii atent acolo, sigur o piuie la aia…” Toata lumea de langa noi, alarmata, intoarce privirea si isi lungeste gatul catre punctul de control respectiv. Am crezut ca cine stie ce metallist urmeaza sa se imbarce, cand colo, era colega mea Bianca, o blonda carliontata, inalta cu…totul la vedere, ce incerca sa isi indeparteze cizmele lungi…ca de pescar, din picioare. Frumos.
Ajungem in Duty-free si ne imprastiem fiecare in cate un magazin ori cafenea. Eu m-am dus strict la geam, unde o cursa TAROM urma sa decoleze catre Frankfurt (cred) si aveam sa asist la o degivrare live.





KLM 737-800




La 8:30 se deschide poarta de imbarcare si ne ingramadim ca familia McCallister in autobuzul cu burduf.
Ma asez pe locul din spate cu Bianca si privim in lungul autobuzului…sa ne cada fata, nu alta…cine mergea cu noi la Sofia ? Flooorin-n-n Salam-am-am! Stralucitor precum o stiuca prinsa la buza stufului.









Bianca si cu mine



Colega Ana si Beatrice



Autobuzul se pune in miscare, eu cu ochii cat cepele pe geam…fac poze si caut sa vad care este ATR-ul cu care voi zbura.



Dniproavia Boeing 737-5L9 UR-DNC



YR-ASD Airbus A318-111 TAROM



Trecem pe langa ATR 72-500 YR-ATH si spre dezamagirea mea, desi era forfota in jurul lui, autobuzul merge mai departe paralel cu pista 8R. Stresez pe toata lumea: O fi ala…o fi asta…sigur e celalalt, ba nu e cel de acolo…eh, daca nu-i nici YR-ATC...moment in care autobuzul face stanga imprejur si se indreapta iar catre terminal. Spre uimirea mea, de data aceasta opreste in dreptul 72-500 .











Avionul cu care am zburat!



Ce ciudat se vede conul cozii...nu pare a avea geam (avea geam).



Am constatat ca ruta autobuzului se intersecta cu cea a unui A320 de la British ce facea taxi catre 8R.




Fiind in spatele autobuzului, am asteptat ceva pana sa coborim, asa ca am profitat de timp si am analizat in detaliu avionul. Era plin de gheata…chiciura, avea turturi…stalactite chiar.
Incercam sa ii arat Biancai si la restul fetelor gheata si tot ceea ce invatasem la cursuri despre givraj si degivrare. Ce sa spun…priveau prin mine si erau nerabdatoare sa ajunga in Sofia sa vada mall-ul, iar Bianca avea o privire….ciudata ce ma speria, cu un zambet pe masura.
Sunt afara…si urc in avion, pasesc pe trepte, in dreptul usii, o insotitoare de bord imi face primirea zicand “Wellcome la bord…” Bag bagajul de mana in compartiment, ma asez, imi pun centura si entuziasmul se citeste pe mutra mea.









Geamul gazduia un strat gros de gheata. Asteptam degivrarea…avionul plin 99%. Toata lumea in picioare depozita bagaje…le bagau si le scoteau si tot asa.
Colegele bineinteles ca incepusera sa se dezghete si ma rugau tot felul de lucruri: “Bogdan…ajungi sa imi bagi si mie haina, Bogdan…scoate-mi si mie geanta te rog, ca e la tine acolo…Bogdan, ai loc sa mai bagi si asta etc. Placerea mea sa tot inchid si deschid centura sa fac genoflexiuni. Inca nu aveam coleg de scaun…





Deodata ma panichez…toata lumea e jos, cativa in picioare in coada avionului…nu am coleg de scaun, aoleo….unde e SALAM!



Usa se inchide, urechile mi se infunda si degivrarea incepe, Salam e in spate bine legat si doarme cu ochelarii de soare pusi.
Avionul se pune in miscare fara sa imi dau seama, in ciuda reclamei proaste care I s-a facut de catre insotitoarele de bord cu care ma cunosc. “Aoleou…nu auzi nimic in el, totul zdrangane, ce te bucuri atat? Brleemmm-brleemmm si ai ajuns! La aterizare zici ca se rupe!” am fost foarte satisfacut de ATR. I-am facut chiar si testul cu paharul sa vad cat de tare vibreaza lichidul.





Ajungem pe pista 8L, prin hublou vad “pragul pistei” si ma “ud” tot…nu-mi venea sa cred unde ma aflu si ca voi zbura.
Mi-am relaxat muschii, mi-am inghitit emotiile si asteptam sa simt renumitul demaraj…
Avionul trepideaza putin, zgomotul de aspirator infundat se accentueaza, iar palele par a se invarti in sens contrar de cum o faceau. (senzatia o stiti…iar cea perceputa la primul zbor sigur nu ve-o mai amintiti, nu o mai descriu ca va bag scroll-urile in revizie). In nici 20 de secunde ne ridicam, am pucat sa vad ultimul marker de pe pista si indata avionul se ridica de bot. Toate in mine pluteau, sangele era in imponderabilitate si el stomacul dadea alarme false.
Fiind ceata afara si plafonul de nori foarte jos…imediat dupa decolare nu mi-am dat seama daca ne aflam cu capul in sus sau in jos, nevazand pe geam era foarte ciudat sa imi dau seama cum zburam in raport cu simturile mele de soparla beata. Am avut o scurta faza de rau…de avion, care mi-a trecut cand am dat de soare. Geamul era zoit…asa ca m-am chinuit ceva pana am vazut norisorii.



Decolarea...cheers:









Cele 2 stewardeze, una vintage si alta NG (next generation) s-au apucat de servit.
Mancarea mi s-a parut excelenta….si pietre daca imi dadeau eram fericit. Deja ma vedeam cu alimentele pe masuta si cu poza facuta…si postata pe rospotters. Primul meu trip report adevarat doar…







Cum locul din dreapta era ocupat doar de geaca mea, frumos sigurantata…Bianca se aseaza langa mine lovind pe toata lumea…si oftand de efort. Am servit masa cu ea.



Nu a incaput toata...







In scurt timp avionul incepe sa coboare…trecem de nori si incep sa zaresc cu greu acoperisurile cladirilor din Sofia. Excelenta senzatie. Poze poze poze!!! Flapsurile se deschid, avionul parca este tras inapoi…trenul de aterizare coborit si cladirile tot mai aproape. Apar epave de Antonovuri si iata-ne deasupra aeroportului Letishte Sofia-Vrazhdebna. Aterizarea este extrem de lina si in 2 hopuri pe pista 27. Franare brusca si iesim de pe pista, motorul 1 este oprit si mergem la “debarcare” intr-un singur motor.
Ne urcam in autobuz…ajungem la aeroport, ne ridicam bagajele si afara ne asteapta un microbuz cu un sofer nebun care nu stia engleza. Spre uimirea tuturor, blonda grupului stia putina sarba si a lamurit ea problemele legate de traseu.
Drumul a fost fara oprire pana la Hotel Moskva. O namila de hotel cu +18 etaje ce parea parasit.











M-a amuzat teribil treaba asta de pe geam care se scurgea intr-un fel aparte!



Amuzat inca de chestia de pe geam...



Ni se deschideau boxurile pentru un minim de efort...



Beatrice crezand ca vreau sa o fotografiez NOT


















Coborim din masina si in lobby totul intunecat…lipsa de personal, de lumina de orice activitate. Ne scoatem trolerele din portbagaj si langa noi pe nesimtite a rasarit un “portar” de la hotel. Cand ma uit inauntru…beculete aprinse, usile glisau…muzica ambientala, Adams Family and stuff…
Mergem la receptie, personal tanar si dornic sa ne ia banii…ne cazam. Dam pasapoartele, iar doamna instructor imi spune pe un ton foarte autoritar “Bogdan, stai singur, iti iau camera single…”
Eh, am avut o satisfactie ca era la etajul 13, deci vedeam peste pomi.
Camera era pe placul meu si pe langa asta era camera dubla (sa fie un semn?) simpla eleganta si cu mult gust. Imi las bagajele si cobor la microbus. Urma sa plecam la piscina sa facem cateva exercitii si simulari de amerizare.





Vedere din camera catre centrul Sofiei (Turnul Tv)









Pentru moment am sa inchei aici TR. Scriu la el de 4h si este deja 3:16 dimineata. Continui in cateva ore!

Foarte misto, m-am distrat de numa'. Asteptam continuarea!!

Frumos TR! Si pozele si scriitura. Asteptam cu nerabdare continuarea!

Continuare...




Am mers ceva prin Sofia…traficul era acceptabil, se circula incet si sigur. Putine semafoare. In rest, orasul destul de trist cu o arhitectura variata si inspirata de la rusnaci. Blocuri gigantic sinistre si jegoase, langa sedii de sticla si tot asa. Mi-a placut turnul de televiziune.
Am ajuns la piscina privata, unde ne-am intalnit cu o tanti instructor cu studii in nemtania si care ne-a spus “regula jocului” ne-am dat jos textilele si am mers la bazin. Pe apa sa lafaia o barca de salvare ce se regaseste in Boeing-urile 737 si langa multe echipamente necesare in caz de amerizare.
Colegele aratau demential…toate zambarete si “dezbracate”. Stiau cum sa tina moralul ridicat in caz de amerizare.
M-am oferit voluntar sa joc rol de Insotitor de Bord, asa ca mi s-a dat vesta de salvare de culoare rosie si a trebuit sa fac cateva ture cu “pasagerii” pana la barca si inapoi.
Am efectuat cateva procedee de indepartare al rechinilor, apoi am bagat sprint pana la barca, ne-am suit in ea, iar cei aflati in barca trebuiau sa ii ajute pe cei din apa sa urce, contra timp.























Barca era prevazuta cu o scarita cu numai o treapta aflata la doar cativa centimetri sub apa. Practic era imposibil sa te sui daca nu erai ajutat. Iar noi pescuiam fetele la propriu…era un fel de Deadliest Catch, ude fiind le aruncam in barca si alunecau precum pestii pana se loveau de manta. Am ras copios.
Am mai avut cateva activitati precum montarea acoperisului barcii si chestii in gen.














Ne intoarcem la hotel. Programam cu doamna instructor o iesire in “stol” la ora 19:00 la un restaurant renumit cu specific chinezesc. Aveam 5 ore libere pana atunci. Am stabilit cu fetele sa facem un dus (fiecare in camera lui) si sa iesim prin oras.
Dupa terminarea dusului si 1.5 ore trecute, ma duc din usa in usa pe la fete si ele isi prezentau una alteia colectiile de haine, farduri, crème…dusul mai poate astepta, la fel si Bogdan.
Am plecat singurel ca o floricica prin Sofia sa ma simt strain intr-o tara straina. Am explorat pana am cazut lat. Am fost la un supermarket sa schimb niste leva si sa imi iau ceva de baut.
Bautura si produsele si…totul extrem de ieftine in comparatie cu produsele noastre. O Cola aproximativ 1 leva. RedBull 2 leva…Pringless 4 leva.
Am zarit o gura de metrou si am vrut sa ma plimb cu el. Tipa de la casa de bilete nu stia engleza si parea speriata de mine, iar preturile erau variate in functie de cate statii vrei sa calatoresti…nu intelegeam nimic. Am luat un aer sigur si am impins 5 leva, sa vad ce mi se da. Am primit un biletel cu care am intrat la metrou. Am mers 5 statii si am iesit apoi. Nu stiu unde eram, cert este ca se vedeau clar muntii…
M-am intors pe jos catre centrul orasului, apropos de asta, in Sofia nu prea poti face diferenta intre periferie si centru, cladirile sunt la fel si colo si colo.
Am abordat niste scolarite vesele si l-am intrebat cum pot ajunge la Mall si am calatorit cu ele cu autobuzul, apoi am luat un taxi si in scurt timp am ajuns la Mall.



Gura de metrou







TAXI






Sun colegele si le spun unde ma aflu si vin si ele catre mine cu taxiul.
Ne-am dus fix la fastfood…foamea fiind diagnosticata la fiecare dintre noi. Repet, preturile mici in comparatie cu noi. Imi venea sa iau de la fiecare cate ceva. M-am oprit la un Japanese Food unde era ca angajat un japonez mai invarsta cu un sortulet alb patat. Remarc fiecare fel de mancare din vitrina si imi aleg una. Arat cu degetul, engleza fiind inutila. Nu intelegeam cum se numea ceea ce doream sa comand. Era scris in bulgara si japoneza iar pretul era si la Kg si la portie. In fine…totul ma costa 8 leva. Inca nu stiu ce am mancat…cert este ca imi pusese o tona de “chestie” in farfurie cu multe sosuri si legume. Carnea nu stiu de ce era, dar sunt sigur ca inainte sa fie gatita, avea un nume. Oricum foarte mult si bun. Am mancat pe nerasuflate. Colegii comandasera de la Burgerking niste treburi si a trebuit sa iau si de la ei…maioneze, tripluwhooper si cate si mai cate. Pe masa noastra se regaseau produse de la toate fastfoodurile. Yummi.



Colegul Bogdan de la Sighisoara, toti il strigau "Sighisoara"



Mancarea lui Japonezu




Dupa masa, ne-am imprastiat prin Mall dupa suveniruri. Am gasit-o pe Bianca, alaturi de cateva fete pisicoase ce aveau retineri sa iasa din magazinul Zvarofski si imi facea semn sa o “salvez” dintre college ca nu e genul de persoana atrasa de bling-blinguri. Am planificat cu ea seara si ne-am dus in supermarket sa luam niste tequila.
Nu aveau tequila, gaseai numai vodka la tona, multa, variata si ieftina. Am intrebat pe cineva de tequila si ne-a pus sa asteptam. Tipul de la raion s-a intors dupa ceva timp cu o cutie de carton in care avea o sticla de tequila (nu stiu de ce nu era si pe raft) parea speciala. Ne-a zis ca e in jur de 20 leva. Banii nu contau!
Ne trebuiau lamai si sare. Oamenii nu aveau decat lamaie la saculet si sare la pachet de 1Kg asa ca am cumparat. Am luat niste paharele vesele de unica folosinta si fugi la casa.
Nu stiu cum se face, ca eu am iesit primul, lasand-o pe Bianca la casa, moment in care o vad iesind repede cu pasi mici si grabindu-ma catre scara rulanta. Aflu ca toata treaba a costat 13 leva. Ciudat, nu?
In timp ce bantuiam prin Mall ma ia durerea de burta! GRAV…atat ca situatie cat si ca sentiment. Deja ma gandeam sa o tund spre Hotel, dar nu stiam cum sa-i zic Biancai.
Incepusem sa il injur in mintea mea pe japonez…
Bianca ma tara infranat din magazin in magazin, deja transpiram abundent si vorbeam singur de nervi…incepusem sa ma uit dupa logoul cu WC de pe pereti, care colac peste pupaza LIPSEA. Ii spun Biancai ca ma duc pana la nush ce magazin si ne auzim la telefon.
Fug tinandu-ma de burta ca un iepure drogat pana la parter sa gasesc o toaleta…NIMIC. Pe cine sa intrebi, la astia in mall abea vezi lume. Urc iar la etaj dau un tur de culoar si nimic. Intreb o tipa ce vantura un umeras unde pot gasi o toaleta. Bineinteles ca incepuse sa balbaie niste cuvinte greu descifrabile (eu deja bateam din picior si clipeam repede)…”the toilete is in the…uhm, down stairs…” SUFICIENT. Deja alergam in toata regula cu scartait de adidasi, a naibii scara rulanta departe mai era. Cobor 2 etaje si jos dau de Bianca care imi face din mana…trec pe langa ea precum rapidul de Falticeni, gasesc toaleta, ma uit in sus si zic MULTUMESC…deja incepusem sa ma dezbrac, desigur ca toaleta era la capatul unui culoar ingust.
Deschid usa toaletei cu piciorul si inauntru la MEN, erau 3 femei de serviciu, sprijinite in mop. Ne-am privit putin apoi scutur din cap si intru in cabina. Arunc tot de pe mine, geaca, rucsac, bluza, tricou…stiti si voi cum e…Aveam in minte numai imaginea japonezului cu un ranjet hain de hiena. Imploram mila.
HELLo from Romania!
AJUNG LA HOTEL si imi fac o baie cu spume, intre timp se intorc si restul de la mall si ne strangem la una dintre fete in camera. Suna Instrucoarea si ne cheama la masa la restaurantul chinezesc.






In mare parte au plecat cu exceptia celor 2 colegi care s-au dus in camera sa se uite la un meci de fotbal comentat in bulgara si a mea.
Am ramas in camera sub pretextul ca imi era rau. Nu mai mananc chinezarii. Bianca a ramas si ea in camera sub pretextul ca are grija de mine. M-a doctoricit cu tequila, atat de bine ca in 15 minute ne bateam cu lamaile.
Dupa 2h si toata sticla bauta, a urmat o parada a modei (cu hainele Biancai)…moment in care se intorc fetele de la restaurant mare le fu uimirea de ce au gasit si vazut prin camera. Muzica blues…lumini stinse, Bianca imbracata in haine mulate de piele si eu…si eu!
Eram prea sus cu ruta ca sa mai putem nega ceva, am lasat la atitudinea fiecaruia sa interpreteze orice.
La presiunile facute de catre colege, Bianca a fost convinsa sa doarma sus la mine!
Toata noaptea a fost fun…nu stiu de unde a mai aparut o sticla de whiskey…de pe pervazul ferestrei si de la etajul 13 cu luminile in camera stinse, Sofia se vedea demential…cineva in apropiere de hotel arunca cu artificii.

Ana, Ailin, eu si Beatrice



Sighisoara care urmarea cu colegul de camera un meci in bulgara





A doua zi la ora 11:00 dupa ce am servit micul dejun (bufet suedez) am predat cheile si ne-am dus la microbus pentru a fi transportati undeva in apropierea aeroportului, unde se afla simulatorul de B737 si A320. Acolo am fost intampinati de doamna instructor din Bulgaria, aceiasi cu cea de la piscina….si dupa prezentarea tuturor echipamentelor din avion am trecut la treaba. Am imbracat niste costumase haioase rosii si ne-am dus in “avion”. Totul reprezentat la cele mai mici detalii.

Eu, Sighi si Catalin de la check-in



Diana si Ana2











Parca ar fi costumele din Armageddon











Strapontina









In el nu s-au creat fel de fel de conditii, de la fum dens in care a trebuit sa gasim niste lucruri ascunse prin avion, pana la foc…ce trebuia stins. Am folosit echipamentele din dotare, am vazut cum functioneaza. Am armat si dezarmat slide-ul conform procedurilor, inchis si deschis usi de zeci de ori. Sunt foarte grele si se inchid/deschid intr-un anume fel. Colegele mai “marunte” au intampinat dificultati iar “luptele” cu usa au fost foarte amuzante. Fiind baiat, am fost implicat in toate situatiile simulate si am avut mereu un rol important in ele…situatii precum. Foc la echipamentele electrice, toaleta, evacuare la o decolare ratata, amerizare, aterizare fortata cu si fara timp de pregatire etc.



BUSTER a fost gasit si...salvat!



Incapacitarea unui membru din echipaj





Infantul fericit ca avem aterizare fortata cu timp de pregatire







Open seat belt, come this way, jump slide! Runaway!









Dupa 4 ore de simulari, ne-am dus la aeroport unde am avut aprox 2h la dispozitie sa exploram locul. Aeroportul este frumos ca arhitectura dar lipsit de dotari. Mai aveam 50 de leva de cheltuit si nu aveam pe ce. Ii tineam cu scopul de a-mi cumpara din duty-free niste machete cu avioane. Mi-a spus un tip care este insotitor de bord la Tarom ca acolo gasesc machete de la Gemini Jets (desigur ca nu erau). Nici macar un exchange nu era in aeroport. Doar ghisee de bilete si 2 baruri. In duty-free la fel….cateva magazine cu produse artizanale parfumerie si un supermarket!













M-am chinuit ceva sa fac pozele (de proasta calitate) in aeroport. Peste tot patrulau gardieni in verde, foarte dubiosi si fara lipsa de activitate.







ROT 292 SOF-OTP Check-in OPEN
Ne-am imbarcat intr-un ATR 42-500 de data aceasta, respective YR-ATC si indata am decolat spre Romania de pe pista 07.





Zborul a fost unul de noapte. Abea se inserase…plafonul de nori fiind sus, am vazut Sofia luminata. Superb.
Tot zborul am privit pe geam stroboscopul ce clipocea constant. Am servit masa cu acelasi meniu ca la dus.
Dupa inceperea coboririi, destul de sus fiind, am observant in lumina stroboscopului fulgi de zapada. La Bucuresti ningea pe rupte. Ceata si viscol. Primele luminite le-am vazut cand ne aflam deasupra Buftei, avionul era balansat puternic de vant, dar cu miscari line…se inclina destul de grav, ca pierdeam solul din vedere. Lumea era tacuta, nimeni nu parea sa observe.
Ne-am incadrat pentru pista 8L, solul se apropia, trecem peste calea ferata ce ajunge la OTP si deodata ce sa vad prin hublou…chiar pista 8L frumos luminata. O rafala puternica ne-a impins de coada, nu stiu daca o simpla rafala poate fii numita crosswind, dar s-a vazut superb. Desii eram putin ingrijorat de altitudinea scazuta. Pista era complet alba. Aterizarea la fel de lina ca prima, dar fara hop…franare puternica si taxi catre platforma in deplina liniste, fara aplauze si obiceiuri lowcost!
Cam atat cu trip-reportul de la Sofia. Sper ca nu v-am plictisit si scuze daca am deviat cu detalii amanuntite de la subiect! Mentionez ca pozele au fost facute cu mai multe aparate, inclusive cu telefonul mobil.
Numai bine!

Felicitari Bogdan! Interesant si mai ales amuzant TR.
Felicitari si pentru colegele tale, sunt foarte dragute.
Stiu eu un loc de unde poti cumpara machete Gemini Jets

Interesant TR. Am vazut si de la altii poze de la simulatorul de la SOF.

PS
Steward sau insotitor de bord?

foarte frumos TR. L-am citit fara pauze. Multa bafta la viitorul job! Si poate o sa te vedem live la "munca"...
P.S.asteptam si alte TR cel putin la fel de haioase (ca si poveste)...

O mica corectie:
La sofia e pista 09/27 .
frumos trip reportul.

Foarte interesant, mai ales partea cu simulatorul. Au scaune de la Lufthansa, he he..
Succes!

Excelent Trip Reportul, mi-a placut foarte mult sa vad cum arata un simulator pt insotitori de bord. Mult succes in continuare

Hahaha! Rad ca m-a amuzat mult TR-ul tau. Foarte frumos scris si ai descris foarte bine primul zbor. Exact asa am fost si eu cand am zburat prima data. A fost chiar interesant sa vad ce fel de training faceti. Ma bucur mult ca te-ai distrat si mai ales faptul ca ai fost incojurat de fete frumoase. Nu prea am auzit lucruri bune de Sofia, dar din poze pare interesant. Poate o sa am si eu ocazia sa trec pe acolo intr-o buna zi.

Felicitari si bafta in continuare.

Multumesc tuturor pentru aprecieri si ma bucur ca v-am distrat.
Mihail, chiar sunt curios de unde pot lua machete Gemini Jets. Vreau sa imi dezvolt colectia.
Loplo, este mai uzual Steward, dar denumirea corecta este Insotitor de Bord sau Flight Attendant. De regula stewarzii servesc masa si atat, intr-un mijloc de transport (autocar/vapor). Insotitorii de bord servesc masa ca un bonus din partea companiei, pentru satisfacerea pasagerilor. Treaba Insotitorilor de bord este de a asigura siguranta pasagerilor + alte chestii multe care necesita reglementari, legislatii, geografie, medicina, meteorologie etc...
Capt.Vio Am cautat si eu partea negativa a Bulgariei si am observat ca s-a pitit bine. Pot spune ca am fost dezamagit de vremea noroasa in rest, comparand tara cu Romania, lumea mi s-a parut asemanatoare noua acum 20 de ani. cand nu ne priveam in lungul nasului si nu ne bucuram decat de libertate. Eram corecti si nu ieseam in evidenta cu visul american sau fel de fel de penibilitati. Cred ca am observat bine asta deoarece a fost prima tara pe care am vizitat-o. Pana atunci nu am mai iesit din Romania . Oamenii nu se afisau cu absolut nimic. Nu existau fete cu bling-blinguri sau paiete ori gasti de jmecheri cu sepcute albe. Fetele ieseau in evidenta foarte rar si asta prin frumusetea lor feminina.
Traficul era usor trist...masini vechi si ingrijite. Am bantuit ore bune pe strazi si doar 2 Mercedes Jeep am vazut si un Bentley...in rest doar masini fabricate pana in anul 2000. Chiar mi-a placut.
B32fly, mersi frumos de corectura...am omis asta si am riscat cu 07 in loc de 09.
fly_emirates, am sa revin curand cu un TR
Multumesc inca odata tuturor si sper ca pe viitor sa va pot satisface cu poze mult mai calitative si insorite.

Super @Cayenne, foarte misto povestit !!

Am avut ocazia sa inteleg, cat de cat, prin ce pregatiri trece un FA si cam in ce consta, nu am mai vazut/citit pana acum.
Cam ciudata pozitia cu BUSTER dar cele cu papuselele viitoare FA mi-au dat speranta ca esti pe drumul cel bun .
Sincer, mi-ar placea si mie sa salvez cateva FA dragute si sa stau cu ele ceva vreme in barca pneumatica, asa in deriva...

Cand te vedem la bord ?
Bafta !!!

Super TR, a avut de toate, succes pe viitor si asteptam noi povestiri, ai mare talent!

Am totusi o curiozitate: era obligatoriu sa mergeti cu avionul la Sofia sau a fost o alegere a grupului vostru? Pentru ca, ma gandesc, o masina era muuult mai ieftin (desi mai periculos).

Also, urat oras mai e si Sofia.

v-twin, aveam de ales in a face practica la TAROM ori BlueAir. Costul simulatorului in cadrul practicii BlueAir era putin mai redus, iar transportul se facea cu autocar ori...mijloc de transport individual. Cei care au optat pentru TAROM au avut un pret fix de simulator...in care se regasea si transportul cu avionul. (pentru mine acesta a fost un scop in plus sa aleg TAROM).

Super TR...m-am simtit bine citindul.Multumim si mai asteptam si altele.


________________

Fuji S1600 12Mp, 15x Zoom, f=5.0-75.0mm si Tasco10x25

Cayenne a scris:

v-twin, aveam de ales in a face practica la TAROM ori BlueAir. Costul simulatorului in cadrul practicii BlueAir era putin mai redus, iar transportul se facea cu autocar ori...mijloc de transport individual. Cei care au optat pentru TAROM au avut un pret fix de simulator...in care se regasea si transportul cu avionul. (pentru mine acesta a fost un scop in plus sa aleg TAROM).

Am inteles acum; te-am intrebat pt ca am sesizat ce spuneai in primul post ca trebuia sa platesti xyz EUR ca sa zbori 5 minute

Well, gl in continuare.