"Zboruri" cu balonul?!?

Salutare,

Stie cineva unde exista astfel de "zboruri"? Nu neaparat in Romania, cat si pe langa noi, gen Ungaria, Austria?

mersi anticipat

Desigur - se va zbura cu balonul in cadrul festivalului de la Sirna; INCAS are de mult timp un balon, care a fost imprumutat de catre Sirna cu ajutorul dlui Craioveanu (care lucreaza si la INCAS si e este si membru APPAUM). Din cate am inteles, se vor putea face zboruri cu publicul la festival.

Mersi de info..alte alternative, gen merg maine si ma plimb!??

Salutari!

Cunosc pe cineva care organizeaza periodic plimbari cu balonul. E in posesia unuia si, atunci cand se mai nimereste cate un eveniment / festivitate in aer liber (si nu bate vantul ), hop si el cu balonul.
Acesta este site-ul lui: http://www.ballfly.com/

De exemplu acum, daca sunteti in zona Bran, el este prezent la acest eveniment:

http://www.brancastlefest.ro/

Iata si o poza cu minunea:



PS: M-am plimbat si eu. Intr-adevar, e o experienta interesanta.

Multumesc frumos pentru detalii.
Stii cumva care sunt locatiile de unde se pleaca? De ex. tu de unde ai plecat?
Interesante preturile, chiar daca pentru 2 persoane cum vreau eu, se ridica la 600EUR!!!

www.johnbalon.ro

incearca si cu ei, cred ca si ei ar organiza zboruri

Mersi mult de info!
Apropos, cam la ce inaltime zboara de obicei aceste baloane?

flysebi a scris:

www.johnbalon.ro

incearca si cu ei, cred ca si ei ar organiza zboruri

Un articol din ziarul Gandul de astazi 13 august despre John Balon, conte de Babonymeger în Coasta Dealului Înverzit

http://www.gandul.info/life-style/din-director-de-marketing-in-bucuresti-stapan-de-balon.html?8006;4746287

Vineri am zburat in cele din urma cu balonul, undeva in afara bucurestiului, spre Alexandria , mai exact decolarea s-a facut din localitatea Gorneni de pe un teren de fotbal . Am zburat cam 12 km am inteles, vantul fiind destul de tare, tocmai de aici si distanta parcursa in aproximativ o ora!

Dupa ce am schimbat 2,3 telefoane cu domnul John Istrate(John Balon), am batut palma, si am asteptat OK-ul din partea vremii pentru a putea realiza acest zbor, unic pentru mine !

Zborul si senzatia de libertatea a fost nemaintalnita pentru mine, un pic de emotii la aterizare, in rest nota 10+ echipajului si tuturor celor care au facut posibil acest zbor!!

Si pozele ?

Am si ceva poze, nu foarte pro, ca nu am avut timp de poze, ideea plimbarii fiind cu totul alta

LE:

Wow. Foarte fain! N-am fost niciodata cu balonul. Cred ca e misto de tot!!!

gaudi a scris:

flysebi a scris:

www.johnbalon.ro

incearca si cu ei, cred ca si ei ar organiza zboruri

Un articol din ziarul Gandul de astazi 13 august despre John Balon, conte de Babonymeger în Coasta Dealului Înverzit

http://www.gandul.info/life-style/din-director-de-marketing-in-bucuresti-stapan-de-balon.html?8006;4746287

salut Gaudi!

Iarta-mi necunoasterea, dar ce legatura exista intre Ion B. si johnbalon?
thx
dd

Linkul nu mai puncteaza catre articol din pacate! Acum ceva vreme a mers, si era foarte interesant articolul

acum am priceput!
iata linkul: http://www.gandul.info/life-style/din-director-de-marketing-in-bucuresti-stapan-de-balon-4746287

Cam cât costă o plimbărică din asta?

Preturile sunt undeva la 150 EUR de pers si incap 4 persoane + 2 membri ei "echipajului"! Daca vrei sa zbori singur suporti tot pretul(600 eur)
Cel putin asa e la John Balon din ce am inteles eu, la altii nu stiu :)

Am avut placerea astazi seara 2010/07/06 - sa il ascult pe John Balon, intr-o foarte reusita emisiune Radio Romania Actualitati - Semnaturi Celebre.

In cateva cuvinte ce am retinut - nu am prins totul de la inceput:

- baloanele nu sunt aparate dirijabile - pilotul controleaza doar deplasarea pe verticala - vantul face restul - iscusimea pilotului se vede in a identifica curentii de aer pe diferite plafoane de zbor si a folosii acesti curenti pentru a se deplasa pe orizontala.

- se zboara dimineata devreme sau seara inainte de asfintit - atunci cand atmosfera este mai calma

- pretul de producator pentru un balon nou, de volum mediu este in jur de 40.000 euro, insa ca sa demarezi treaba (transport, depozitare, lansare) - minim 60.000 euro

- in Europa sunt producatori de baloane in Ungaria, Anglia, Cehia si alte cateva tari... si mai la est Ucraina si Rusia. In SUA sunt cam 10 producatori.

- Ioan Istrate, aka John Balon conte de Babonymeger în Coasta Dealului Înverzit a facut scoala de pilotaj baloane in Ungaria acum 12 ani. Legat de nume - este o traditie a balonistilor ca dupa primul zbor sa aiba loc botezul - care implica foc, pamant si sampanie. In cursul acestei ceremonii proaspatul balonist primeste si un un “titlu nobiliar”. Acest obicei provine din 1783 cand dupa primul zbor cu balonul Jean-François Pilâtre de Rozier si marchizul François Laurent d'Arlandes au fost innobilati de regele Louis XVI si improprietariti cu pamant, cat au vazut cu ochii, de acolo de sus, din balon.

- visul lui John Balon este sa aduca in Romania un dirijabil - se pare ca este pe drumul cel bun si in curand vom avea si asa ceva

- baloanele au un dispozitiv gen capac in partea superioara a anvelopei - dispozitiv denumit "parasuta". Acest dispozitiv poate fi actionat/deschis (aerul cald evacuat) cand se doreste o coborare mai rapida sau aterizarea/desumflarea balonului

Titlu: Conte de Valea Plopilor, în balonul cu aer cald
Sursa: evz.ro
Autor: Dan Arsenie
Data: 29.08.2010

Citat :

Balonul a fost primul obiect de zbor care a permis omului să îşi împlinească visul de a zbura. Acum, el a devenit un aparat sigur, deşi senzaţia e că eşti lăsat în voia vântului.

Când eram prin clasa a şasea, pe care o să o ţin minte prin trauma primului an de fizică, mă întrebam cum reuşeşte un balon să zboare. Ţin minte că am expus dilema la ora de fizică şi mi s-a dat o explicaţie, probabil corectă, dar pe care eu nu am înţeles-o. Dar, deşi nu am înţeles, am văzut că profesorul nu a râs, iar asta era deja o mică victorie: însemna că balonul ăsta chiar există, nu e născocit de scriitori.

Normal că aveam dubiile mele. Cine l-ar crede pe Jules Verne, care cu ale lui „Cinci săptămâni în balon” îmi dusese imaginaţia în stratosferă, dar îmi oferise o gamă de informaţii atât de largă încât nu le mai deosebeam pe cele ştiinţifice de cele fantastice? Unde îl mai pui pe baronul Munchausen, cu care „urcasem”, în balon, până pe Lună.

Cam de atunci aveam vise în care, cu baloanele de heliu din bâlci, mă înălţam peste pădurea din spatele casei. În unele cădeam, în altele nu mai aterizam, dar în niciunul nu aveam parte de o călătorie cu decolare şi aterizare în siguranţă.

Cu şapcă, fără tocuri

„Să îţi iei tricou de bumbac, o şapcă şi ... să nu vii pe tocuri”, îmi spune, pentru orice eventualitate, omul care avea să îmi organizeze prima mea călătorie cu balonul, Călin de la InAir. Trecuseră 13 ani de când visasem prima dată la balon şi vreo doi de când o luasem în sensul invers al istoriei aviaţiei, călătorind pentru prima dată cu un avion. Sincer, cam uitasem de balon, dar îmi amintise de el un articol despre un zburător austriac.

Şapcă nu mi-am luat, dar aveam o pălărie de entuziasm care m-a făcut să nu simt nici măcar gradele care veniseră grămadă încă de la primele ore ale dimineţii. E 06:30, mergem la aerodromul Clinceni, prindem de maşină remorca în care e balonul şi pornim spre Gorneni. „Tot de la vaci?”, îl întreabă şoferul pe căpitanul Dan Chiriac, pilot de balon de prin 1998. „Tot”, răspunde Chiriac, genul de om atent la toate detaliile.

Mă apucă şi pe mine încrederea când îl văd aşa, dar păstrez o faţă de om circumspect. În maşina de balonişti, sunt şi doi oameni ca mine, cu zero ore cu balonul la bord. Ajungem „la vaci”. De fapt, e un teren pe care doar cele două porţi plasate la 100 de metri una de cealaltă îl face unul de fotbal. Se pare că vacile nu au realizat asta şi au marcat teritoriul în consecinţă.

Un bărbat pescuieşte în gârla de sub un pod şi simt că se uită la balon neştiind ce atitudine să aibă: să se supere că zgomotul îi sperie peştii sau să se bucure că vede un balon. Sunt sigur că, dacă aş fi fiu-su şi mi-ar fi povestit acasă de peştele cât mâna şi de balon, l-aş fi pus să insiste pe a doua parte.

"Frica e bună: te face mai atent"

Un ventilator destul de mic, alimentat cu benzină, începe să umfle balonul, pe care doi băieţi îl ţin ca pe un sac. Iar elicea îndeasă zgomotos aerul în el. Bucata de pânză lungă de vreo 25 de metri se transformă încet într-o pară cu gâtul în jos. Para este legată din timp de nacelă, nimic altceva decât o târnă din nuiele, cam de 2 metri pe unul şi jumătate, cu fundul căptuşit cu un material dur. Suim cele patru butelii cu GPL la bord, iar arzătorul de deasupra capetelor noastre este pornit şi încălzeşte balonul, care pare mai nerăbdător decât noi să părăsească pământul.

În târnă, primul care urcă e căpitanul Chiriac, apoi începătorii: Lavinia, Răzvan şi eu. Începe să îmi pară rău că am uitat de şapcă: arzătorul încălzeşte aerul din balon la 95-98 de grade, dar lasă vreo 50 şi pentru echipaj, pe care le simţi la ceafă, dacă eşti înalt. Nu are cum să nu îţi fie frică. E normală şi chiar pozitivă, avea să îmi spună căpitanul. „Un pilot care îţi va spune că nu îi e frică, ori e nebun, ori e prost. Frica te face mai atent, mai bun”.

Nacela se târăşte un pic pe sol şi apoi scapă de sub braţele tinerilor care rămân la sol, să facă poze şi să ne recupereze cu maşina după aterizare. Nacela nu e prea înaltă. Îmi trece cu puţin de nivelul brâului, aşa că mă ţin cu amândouă mâinile de câte ceva. De marginile nacelei, de butelii, de stâlpii arzătorului. Răzvan îşi încolăceşte braţele în jurul unui stâlp, iar Lavinia are acel zâmbet unic, produs numai de adrenalină, pe care îl asociez cu cel al paraşutiştilor care salută publicul înainte de salt.

Un zbor liber, perspectivă - 360 de grade

Culmea, ne calmăm pe măsură ce ne înălţăm şi începem să facem poze. Ba chiar ni se fac poze: oamenii au tras maşinile pe marginea drumului şi au stat să ne privească vreo 10 minute. Cel mai mult mi-a plăcut un copil de vreo zece ani, căţărat pe o bicicletă comunistă gen Tohan, care ne privea sprijinit de parapeţii unui pod de fier. Şi care, când dădeam să ne înălţăm, a zbughit-o cu bicicleta prin glod, probabil să le spună şi altora.

Îl văd acum din balon cum înalţă praful în urma sa, apăsând cu toată greutatea pe pedale deoarece nu ajunge cu fundul la şa. Cred că aşa eram eu acum 13 ani. Şi cam emoţia asta o simţeam, numai că el vede balonul pe viu. Uriaşul balon este în mare parte purtat de vânt, pilotul îi controlează traiectoria în mică măsură.

După ce stomacul ne-a coborât din esofag, ne bucurăm de ce vedem jos. N-aş fi crezut vreodată că nacela nu se va zgâlţâi deloc în zbor şi n-aş fi bănuit că localitatea din Giurgiu are atâtea de oferit. Suntem pe la 100-150 de metri şi vedem lacul de acumulare de pe Argeş şi meandrele unor râuri din zonă. Dar, dincolo de ce vezi jos, e sentimentul de zbor liber, pe care avionul nu ţi-l poate oferi.

"Ce vedeai din cutia unui avion e nimic"

„Ca senzaţie, e uimitor – spune Lavinia. Tot ce vedeai din cutia unui avion, prin fereastra aia mică, e nimic”. Într-adevăr, ai parte de câte un peisaj la fiecare dintre cele 360 de grade pe care poţi să le explorezi printr-o simplă întoarcere de cap. După o oră de panoramări, ne pregătim de aterizare. Balonul este lăsat să coboare, observăm pe un termometru cum gradele din anvelopă scad. Căpitanul alege un lan de grâu, proaspăt treierat. Cum vântul e destul de puternic la sol, deşi mergem destul de lin, aterizarea se anunţă o aventură.

Dar zâmbim, oricum nu prea are ce ţi se întâmple când eşti atât de aproape de sol. Nacela atinge încet pământul, apoi mai tare şi sare din nou în sus. După vreo cinci ţopăieli, avem oprirea finală. Coşul nostru de nuiele s-a răsturnat şi acum suntem ca porumbii, unul peste altul. Balonul dă să se ridice din nou, dar nu mai poate. Şi ieşim ca în filmele de război, târându-ne prin ţărână.

Conte de Valea Plopilor

Dacă ar fi fost să urmeze obiceiul zborului cu balonul, băieţii care au mai zburat, împreună cu căpitanul, ar fi trebuit să ne ia la bătaie. Dar a fost preferat un alt obicei: „ungerea” zburătorilor.

În genunchi, Lavinia, Răzvan şi eu am fost numiţi contesă, respectiv conţi de Valea Plopilor, localitatea în care credem că am aterizat. Ni s-a ars o suviţă de păr, ni s-a pus ţărână în cap, şi cum numai semnul apei lipsea, după cele ale focului şi pământului, am fost „botezaţi” cu şampanie. Şi, cum în 1783 primul zburător cu balonul a primit de la regele francez Louis al XVI-lea tot lotul pe care l-a cuprins cu vederea din balon, aşa am primit şi noi „parcela de pământ care este acoperită de nacelă, înainte de aterizare, când zburai la altitudinea de 10 mm deasupra solului”. Aşa scrie în actul de donaţie primit de la căpitan.

Cum zboară un balon

În România, există 12 baloane, dintre care 11 sunt private, iar unul aparţine Aeroclubului României. O mişcare foarte amplă este în Germania, unde sunt peste 1.000 astfel de baloane. Unele baloane folosesc heliul, gaz nobil mai uşor decât aerul, detaliu care le permite să se înalţe. „Sau hidrogenul, dar mai rar”, arată căpitanul Chiriac. El spune că, pentru aceste baloane, trebuie să iei în zbor saci cu nisip sau recipiente cu apă.

„E singura lor capacitate de a-şi controla înălţimea. Când zbori, pierzi din acest gaz. Aşa că mai dai drumul la lest. E bine să ai apă sau nisip, ca să nu provoci probleme la sol”.

La baloanele cu aer cald, controlul înălţimii este mult mai bun. Atunci când pierzi altitudine, arzătorul încălzeşte aerul din balon şi acesta se înalţă. Interesant este de ştiut că aerul din balonul nu este tocmai uşor: atârnă vreo 3,750 de kilograme. Dacă adăugam masa nacelei şi a echipajului, căpitanul a avut de pus la sol un monstru de peste patru tone, iar nacela nu are roţi care să atenueze şocul. Călin, tânărul care se ocupă de firma InAir, spune că o călătorie cu balonul costă 150 de euro de persoană. Titlurile nobiliare sunt incluse!

"Pentru a zbura deasupra Bucureştiului, ai nevoie de o grămadă de autorizaţii", spune pilotul Dan Chiriac. Acestea sunt necesare deoarece balonul va survola unităţi militare şi alte zone cu statut special. Firme din alte capitale europene au profitat de numărul mare de turişti doritori de o astfel de aventură şi au reuşit să primească aceste autorizaţii. De exemplu, un zbor peste Barcelona costă circa 240 de euro de persoană, fiind o mare atracţie printre turiştii cu bani.

Galerie foto : http://www.evz.ro/multimedia/foto/galerie/balonul-cu-aer-cald-cum-il-umfli-cum-il-ridici/-5ee9484175.html

Am gasit intamplator subiectul asta cautand sa vad daca a zburat cineva cu zeppelinul.

Cu zeppelinul nu am avut ocazia sa zbor sa zbor, dar cu balonul da, si mi s-a parut minunat. Am cateva fotografii, dar nu stiu daca e de interes povestea fiindca am zburat in Suedia si nu e chiar:

bogdan81 a scris:

[...]pe langa noi, gen Ungaria, Austria?

... ci putin mai departe.

prietena mea a zburat cu Zeppelin la Friedrichshafen. Am de acolo poza din profilul meu. E destul de scump, vreo ora e cam 250 € si trebuie rezervat din timp.

Am vazut ca cei din Friedrichshafen organizeaza din cand in cand si zboruri putin mai lungi, ca de exemplu pana in Olanda. Sper sa am ocazia macar la unui zbor de o ora .

iata zboruri cu preturi pe limba engleza:
http://www.zeppelinflug.de/seiten/E/fluege_en/fluege.htm

Multumesc .

In asteptarea ocaziei sa zbor cu zepelinul m-am apucat de frunzarit... virtual fotografiile pe care le-am facut anut trecut cand am zburat cu balonul. Pentru ca mi s-a parut o experienta pe cat de frumoasa pe atat de interesanta, am selectat cateva fotografii din fiecare etapa, pornind de la faza de pregatire pana la aterizare, ba chiar si dupa, in speranta ca o sa vi se para si unora dintre voi interesante.

Povestea incepe cu asteptarea unei zile frumoase de weekend in care nu bate vantul prea tare. Cum verile suedeze nu sunt prea prietenoase, asteptarea aceasta a durat cam o luna si jumatate, dar intr-un sfarsit a venit ziua cea mare si ne-am adunat la „cartierul general al baloanelor”, undeva in inima Stockholmului. Urmau sa zboare 4 baloane pe la 6-7 seara. Ne-am urcat in cateva masini si impreuna cu alte camionete care carau nacelele si baloanele am pornit-o catre nordul orasului. Ne-am oprit undeva aproape de periferie pe o pajiste.

Odata ajunsi la locul de decolare ni s-au impartit rolurile, fiindca fiecare balon are doar 4 persoane calificate care-l manipuleaza, deci nu poate fi nici desfacut si nici strans fara ajutorul pasagerilor. Doi barbati inalti au fost desemnati sa tina gura balonului deschisa ca sa fie umplut cu aer, doua femei zdravene au fost puse responsabile cu ventilatoarele care urmau sa bage aer in balon, 10 persoane au fost impartite in doua grupe de cate 5 si urmau sa tina cu parame balonul in timp ce se umfla cu aer ca sa nu se ridice aiurea... Ramasesem numai eu, 2 copii si o pustoaica, plus niste pasageri ceva mai in varsta si incepusem sa ma simt cam inutila cand il aud pe cel care impartea sarcinile zicand ca eu si pustoiaca vom fi responsabile cu rulatul. N-am inteles mare lucru pentru moment, dar m-am bucurat ca mi s-a dat ceva de facut. Mi-am imaginat ca va trebui sa strangem panza balonului dupa aterizare si mi se parea o munca cam mare pentru numai doua persoane, dar ce puteam face?

Pregatirile de plecare

Nacela e culcata pe o parte, balonul e scos din sacul lui si desfasurat pe iarba si incepe sa fie umplut cu aer cu ajutorul a doua ventilatoare plasate in dreptul deschiderii sale:

















Gata, s-a umplut, a ridicat si nacela si toate cele 4 baloane sunt gata de zbor, ne imbarcam si noi:






Taking off:








In aer:

Mi s-a parut grozav de frumos zborul cu balonul... Sincer, ma gandeam ca o sa imi fie putin frica la gandul ca zbor intr-un cos de nuiele si ca intre mine si cei 300 de metri de aer care ma despart de pamant nu-i decat o podea subtire, dar n-a fost asa deloc, probabil fiindca zborul e foarte delicat, practic te ridici si cobori de la 30 de metri la 300 si inapoi, sau inaintezi dus de curenti, usor-usor intr-o plutire lina.

Din pacate nu am putut zbura deasupra centrului orasului precum in toate pozele de reclama, ci doar pe undeva pe la periferie.





























Peisajul nu a fost deci prea spectaculos sau asteptarile mele au fost mai mari, insa intr-o oarecare masura au fost compensate de satisfactia de a face spotting... de deasupra avioanelor.




Inapoi pe pamant

La un moment dat am vazut in zare un aerodrom spre care pareau ca se indreapta celelalte baloane si mi-a fost clar ca acolo vom ateriza si noi. Aterizam deci incet dupa care incepem sa coboram din nacela, intai cei mai solizi, care trebuie sa se ancoreze imediat de balon si sa traga de el, altfel noi, cei ramasi in balonul devenit mult mai usor ne-am fi ridicat iar.








Cateva avioane isi faceau de cap la ceas de seara:








Dupa aterizare a urmat firesc stransul balonului si in sfarsit am inteles si eu care mi-e rolul in echipa. Balonul este golit de aer, atat cat se poate si intins pe iarba. Acum nu mai ramane dacat ca panza lui sa fie rulata cat mai strans ca sa incapa inapoi in sac. Dar ce ne facem cu aerul care inca mai e in balon? Ei bine, pustoaica si cu mine am fost puse sa ne rostogolim in lungul balonului ca doi tavalugi ca sa iasa aerul ramas in el, in timp ce ceilalti pasageri veneau in urma si-l strangeau. A fost foarte amuzat, dar si obositor, fiindca a trebuit sa ma rulez de-a lungul a aproximativ 40 de metri. La sfarsit m-am ridicat complet ametita. De fapt la capatul balonului unde ramasese mai mult aer n-a mai fost de ajuns greutatea noastra si au mai rugat pe cineva sa se rostogoleasca. Dar a fost comic.









In final, dupa obicei, pilotul a desfacut o sticla de sampanie si ne-a „botezat” pe toti cei aflati la primul zbor cu balonul. A, uitam sa spun ca am zburat cu cel mai mare balon din lume!